11,604 matches
-
Morar, ca și al altor milioane de părinți din lumea întreagă care încă se mai târâie prin aeroporturile lumii, mai ales pe zborurile low cost. Sănătatea lui șubredă, vârsta și bunul simț nu-i vor mai permite, multă vreme, să riște să cadă pe capul fostului copil, fără asigurare. Fiind și tabietos și ipohondru, se va simți, din ce în ce mai mult, o bombă cu ceas, gata, dintr-un minut în altul, să explodeze într-un infarct,un accident cerebral sau un cancer, descoperit
FONTANA DI TREVI by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/10180_a_11505]
-
un moment dat, pentru ca, în clipa următoare, să adauge explicativ și complice: ,...e întinsă ca o orgă", dînd semnalul rîsetelor prin propriul său hohot, ce-i scutura îndelung rotunjimea bonomă a pîntecului. Jocul etimologic fusese o eschivă abilă, smulgînd epitetul riscat din sfera imundă a ,orgiei" și dăruindu-i ad hoc o ascendență elevată. Sintagma ,expresivitate orgiastică" mi-a revenit de curînd în memorie, în împrejurări despre care voi relata îndată. }in în mînă un volum fastuos: ,Deocheatele lui François Villon
"Deocheatele" lui François Villon by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10932_a_12257]
-
ludic tema bicefală a cărții, printr-un joc și o formulă de captatio benevolentiae: este înțelept să procedeze astfel, hâtroșenia sa de om spiritual neprejudiciind seriozitatea cărții, ci compensând sobrietatea ațoasă a unui demers istoric care, altfel problematizat, ar fi riscat, poate, să fie sec. Ero(t)ism ștefanian? Componenta bicefală se bazează pe faptul că agresivitatea vitală (libidoul) și cea războinică au fost esențiale în viața voievodului moldav. Nu în zadar, Ovidiu Pecican mizează pe abordarea a două oglinzi reflectorizante
Ștefan cel Picant by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/10909_a_12234]
-
lucrurile vor fi duse atît de departe încît autorul însuși va fi nevoit să se întrebe dacă nu a ratat, dar va avea orgoliul că, în raport cu alții, măcar ar fi făcut-o la modul superior. În ce mă privește, deși risc să mă compromit total, trebuie să spun că am început de două ori să citesc această carte celebră dar am lăsat-o la jumătate. Pentru că, deși sînt o cititoare de eseu înrăită, atunci cînd îmi este vîndut ca roman, am
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
sistemului totalitar, partidele politice din Europa de Est au renăscut sub zodia romantismului, prin reeditarea formelor și formulelor mesianice practicate în secolul XX: lideri carismatici, agregare de sus în jos, retorică amplă, generoasă și ardentă. împrejurările postdecembriste au favorizat puternic acest curs, riscînd chiar să-l acrediteze ca pe singurul posibil. S-a ivit totuși o excepție, menită nu doar ,să confirme" regula, ci și să o pună sub semnul întrebării. Excepția o constituie Partidul Liber-Schimbist, iar zodia ei este postmodernismul. Curentul numit
Caragiale e cu noi! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11389_a_12714]
-
în față, iar aici, în rahatul ăsta (Ana-Cristina a observat că unchiul din Timișoara caracterizase situația din țară cam în aceiași termeni ca și Albert - rahat...) nu e nimic de făcut, în fond, acum, când sunteți în putere, trebuie să riscați și pe urmă, gata, libertatea, trăiți ca oamenii, nu ca niște cârtițe prăpădite, vă întemeiați și voi o familie (Albert i-o prezentase pe Ana-Cristina ca pe logodnica sa...), copii, casă, o curte cu flori, baie cu faianță strălucitoare, vacanțe
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
un rîs sarcastic, prin care a pus capăt dispuntei. Nu știu ce gîndea el, dar eu cred că păsările sînt ca îngerii și că asimilarea plecărilor numeroase din ultimii ani ai dictaturii cu migrația acestora în țările calde, pentru a nu-și risca viața rămînînd într-un climat greu de suportat, nu era de natură să jignească pe cineva. Oricum, discuția aceea a avut darul de a lămuri anumite lucruri și nu a dus la o ruptură între cei ce am participat la
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
prozatorul este ispitit să recondiționeze clișeul nupțial rural apelând din nou la vocabularul de coloratură locală: „Fă, auzi tu, nu vrei să te joc?” (pag. 65), cu o ușoară tentă de ironie pentru viața idilică de la țară și un umor riscând să cadă în desuetudine și decrepit: „Te-ai făcut și tu bărbat, muceo...” (pag. 66). Pare mai degrabă o altă formă de umor, cu alte nuanțări, cantr-un delir al situațiilor grotești sugerat de scrisoarea lui Mitiță către cei de acasă
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]
-
lumină, spirit, cu precizia chirurgului, prin intervenții dure, induci asistola cardiacă crezând într-o protecție a miocitelor retrograd prin sinus coronar administrezi cardioplegia cu sânge, tehnici rafinate de circulație artificială, oprirea circulatorie, hipotermia profundă ți-era de ajutor vase dilatate riscau să mi se spargă contra-cronometru, conștient de efectul prelungit, mi-ai produs leziuni ireversibile răspunsul inflamator indica clinic sindromul postperfuzie anestezia anevrismului localizat în spatele ochilor nu bănuia punctul mărit de lumină, culoarul de trecere spre granița temporară dintre viață și
FIBRILAŢIA VENTRICULARĂ ~ SEVERA TULBURARE DE RITM A INIMII de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/380786_a_382115]
-
vom avea sau nu acest copil. Iar dacă mă voi decide să am acest copil, să mă întorc la dânsa, pentru a mă lua în evidență, dacă nu să nu mai audă de mine (așa erau vremurile și nimeni nu risca să aibe probleme din cauza altora). Iar eu am decis atunci, pe moment, în câteva fracțiuni de secundă, că acest copil este copilul meu și că-l voi păstra indiferent dacă soțul meu îl va dori sau nu. În zadar a
CUM SA-ȚI VINDECI TRUPUL, EMOȚIILE ȘI RELATIILE de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2155 din 24 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380777_a_382106]
-
care s-a scris mai puțin. Am fost stimulat în această privință de observația lui Eugen Ionescu, în Convorbirile sale cu Claude Bonnefoy (în urmă cu vreo 40 de ani), în care avertiza asupra faptului că literatura, în special teatrul, riscă să se vadă depășite ca imaginație de creația științifico-tehnologică. Dar dependența funcționează și în sens invers; cu fiecare generație nouă de scriitori și de savanți se schimbă ochelarii cu care îi citim pe cei anteriori. Matematica este, se pare, singurul
Solomon Marcus: "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10241_a_11566]
-
maestru. Pentru mai mult, vă invit la http://funinf.cs.unibuc.ro/marcus. Cât de mare este ispita interdisciplinarității? Se poartă specializările înguste sau orizonturile largi? Dacă nu ai trăit intens o anumită specializare, orizontul larg nu este valorificabil și riști să rămâi un diletant. Dar, pe de altă parte, dacă nu dezvolți metabolismul disciplinei tale cu restul lumii și nu înveți să comunici cu cei din alte discipline, rămâi neîmplinit. Cunoașterea umană are o anumită unitate, dincolo de toate deosebirile de
Solomon Marcus: "De la studenții mei am învățat nu mai puțin decât de la profesorii mei" (II) by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10241_a_11566]
-
-i macină, să privesc totul ca pe-un spectacol care se desfășoară în același timp în afara mea și în mine". Așa cum se mai întâmpla, complexul de inferioritate se convertește într-unul de superioritate ce se dorlotează într-un limbaj ce riscă însă o oarecare inflație: Și dacă totuși scriu - în loc să citesc pur și simplu -, o fac deopotrivă din nihilism, din fascinație și din narcisism. Uneori e la mijloc orgoliul nelimitat că m-am născut pentru a spune lucruri care, altfel, ar
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
un om a cărui experiență nu ai trăit-o niciodată. E un fel de pipăire sau mirosire a unei lumi pe care lipsa trăirii proprii ți-a preschimbat-o într-un tărîm inaccesibil. În schimb, fără nici un dram de empatie, riști să cazi în impostură. Și aici lucrurile se complică în chip nefiresc, căci neputința empatică nu numai că te silește la impostură, dar chiar te obligă să o ascunzi prin mimarea a două stări care nu numai că nu pot
Maternitatea haiducească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10276_a_11601]
-
din închisori (episodul "reeducării" de la Pitești), la formulele demonismului ultim ale universului concentraționar (Aiud, Jilava, Sighet și toate celelalte) ori la exterminările opozanților (cazul Gheorghe Ursu, rămas până în clipa de față o pată rușinoasă pe obrazul justiției românești), toate acestea riscă să estompeze desenul mare. Am simțit pe propria mea piele reacțiile pline de ură când am scris un articol despre responsabilitatea morală a indivizilor aflați decenii în șir în slujba ideologiei criminal-comuniste. Exemplul lui Ion Ianoși era doar unul din
Zeama de varză ca poliție politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10304_a_11629]
-
vor începe să prezinte, alături de fotografia turnătorilor, și pe aceea a ofițerilor cărora li se turna. Alături de asistenta universitară Mona Muscă, vreau să-l văd și pe maiorul Eugen Lăcătiș. În absența unui astfel de tandem, paginile scrise de informatori riscă să rămînă doar niște fișe clinice dintr-o lume bolnavă, completate de medici demenți ei înșiși.
Tandemul securist-turnător by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10341_a_11666]
-
care tânărul solist (născut în 1985 la Belgrad) să le poarte cu impecabilitate și cu un anume dichis. Mai ales muzica lui Bach, care pare să nu se aclimatizeze la temperamental oarecum desfrânat, ca o recoltă a egoismului tutelar ce riscă să înăbușe în mare măsură ceea ce este blând și elevat, nobil și profund. în al doilea rând pentru că, la vârsta lui Radulovic, aproape tot ce zboară se mănâncă, fără a ține seama de acele OZN-uri mai puțin comestibile (cum
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
ar fi impus o altă abordare. Relația simetrică ar fi fost, cred, cu maghiarul care scoate, la rândul lui, panglici naționaliste pe gură și răgușește întru autonomia Ardealului - iar nu cu copii inocenți și tineri amorezați. Analiza clișeelor, șabloanelor, etnostereotipiilor riscă să devină ea însăși o colecție de clișee (pe invers), câtă vreme ratează sau ocolește probleme importante, ținând de esența ființei naționale, de fibra ei. Chiar exemplul lui Radu Pavel Gheo dovedește că, departe de a fi condamnat la naționalism
Încleiați în clișee by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10536_a_11861]
-
Franța, dar și prin ziare, încît regizorul era încîntat. Ce putea aștepta mai mult? Premiul? Nu intrase în calculele lui. Nu intrase nici în calculele agențiilor de pariuri specializate din țară. Nici măcar un singur critic român n-a îndrăznit să riște pronosticul că filmul lui Puiu are șanse să ia marele premiu al secțiunii în care a concurat. Prejudecată ocultei internaționale? Neîncrederea că un roman ar putea lua acest premiu, chiar dacă nu era marele premiu? După experiență de la Cannes și după
Cum au învins românii oculta la Cannes by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10585_a_11910]
-
față de liniștea noastră? Bine, dar fără palton, tremuri! e mai logică cealaltă. De frig precizează Mitică. Dar, cu liniștea lor, tremuri de frica: Frică zilei de mâine. Așa că numi pare rău. Mă încurajez singur, spunându-mi că omul trebuie să riște. Ce să riște, bre? îl disprețuiește femeia, hotărâtă acum să plece. Ce mai are. Eu, de exemplu, mi-am riscat haină la într-ajutorarea de la Pitești și pantalonii la cea de la Tekirghiol. Aoleu, de astă ești uns cu nămol! pricepe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Bine, dar fără palton, tremuri! e mai logică cealaltă. De frig precizează Mitică. Dar, cu liniștea lor, tremuri de frica: Frică zilei de mâine. Așa că numi pare rău. Mă încurajez singur, spunându-mi că omul trebuie să riște. Ce să riște, bre? îl disprețuiește femeia, hotărâtă acum să plece. Ce mai are. Eu, de exemplu, mi-am riscat haină la într-ajutorarea de la Pitești și pantalonii la cea de la Tekirghiol. Aoleu, de astă ești uns cu nămol! pricepe ea dezamăgită de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
tremuri de frica: Frică zilei de mâine. Așa că numi pare rău. Mă încurajez singur, spunându-mi că omul trebuie să riște. Ce să riște, bre? îl disprețuiește femeia, hotărâtă acum să plece. Ce mai are. Eu, de exemplu, mi-am riscat haină la într-ajutorarea de la Pitești și pantalonii la cea de la Tekirghiol. Aoleu, de astă ești uns cu nămol! pricepe ea dezamăgită de nudul lui inert; dar Mitică precizează demn: Nu. M-am uns cu nămol ca să nu mai par
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
brand de țară" (brandingromania.com), "brand de oraș" (sfin.ro), "brand de politician" (cotidianul.ro) etc. - și chiar de jocurile de cuvinte în care apare: "Firmele mari își încordează brandul" (whiteimage.net). E evident un cuvînt-emblemă, cu pseudo-definiri emfatice, care riscă să-l lipsească de conținut specific (,Căci ce reprezintă un brand dacă nu un cuvânt cu o semnificație mai mare decât el însuși?", brandacademy.ro). Oricum, cuvîntul brand e o emblemă a succesului actual al publicității și al obsesiei comunicării
"Branduiala" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10600_a_11925]
-
perfecție mecanismele care-l conduc pe Dorin la atâtea excese și al atâtea nedreptăți flagrante. Textele sale se nasc, de regulă, dintr-o irepresibilă obsesie etică, din înțelegerea lumii ca spațiu al onestității. Dorin Tudoran nu e ranchiunos, ci hiperreactiv. Riscând să facă mari nedreptăți, el nu amână niciodată ceea ce are de spus, lăsând, însă, deschisă posibilitatea împăcărilor, sau măcar a nuanțărilor. Chiar dacă uneori e vorba de niște nuanțe ŕ la Dorin Tudoran: genul de îmbrățișări în care efuziunile de simpatie
Noi, pro-dorintudoranienii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10612_a_11937]
-
trup mineral, dă-mi suflet de fiară/ sălbatică, numai/ să nu mai cunosc restriștea/ omenească..." (Eutanasie). Devenit instrument al propriului său abandon, al unei alterități, autorul se dedă la un antilirism care e o postură limită a lirismului ce-și riscă propria condiție: "Unde să fug? E ceva difuz, nu-mi/ mai încap în piele, nu mă mai înțeleg. Nimeni/ nu mai are nevoie de mine? îmi/ scuip cărnurile. Nici/ eu nu mai am nevoie de mine! Are cineva nevoie de
Realul fictiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10640_a_11965]