7,490 matches
-
active și utile - par a nu avea ce căuta printre noi. Le vom recunoaște și recupera post-mortem! Pînă atunci, rămînă acolo unde sînt ("doar nu le-am spus noi să plece!") sau odihnească-se în pace - români necunoscuți și uitați - risipiți în zările lumii! P.S.: Pentru cei ce vor să înțeleagă rolul elitelor în viața României, definitiv lămuritoare sînt vorbele doamnei Monica Lovinescu, dintr-un recent interviu: "nu am de ce să mă întorc, din moment ce nu am plecat niciodată". ("Observator cultural", 2
"Destrucția elitelor" by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/17103_a_18428]
-
mari rotunde din bibliotecă. Încăpere lungă, fără ferestre, tapisată cu cărți până în plafon, pe care nimeni nu pare să le atingă, legate cu grijă și purtând blazonul familiei, dar total lipsite de iradierea obișnuită a cărții, tot așa cum lampa nu risipește ci mai curând accentuează întunericul des care ne împresoară din toate părțile. Tot așa de apăsătoare, obscuritatea din salonul mare lipit de bibliotecă, cu toată lumina lunii care face pete mari pe parchet și a privirii luminoase din portretul care
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
ales pentru Anglia, cunoscută ca protectoare a Porții, datorită cărei atitudini Imperiul otoman își prelungea, inutil, existența. Și, trebuie adăugat, aceste înalte misiuni diplomatice nu erau plătite din fondurile țării, ci din veniturile diplomaților. (Se știe că Costache Negri a risipit, pentru aceste înalte scopuri, valoarea unei moșii proprii). Alecsandri pornea, pe spezele sale, în cea dintîi misiune diplomatică a sa (apoi a avut și altele, petrecîndu-și vremea plăcut ca ambasador al țării sale în capitala Franței, unde trăiește ultimii cinci
Alecsandri, diplomat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15843_a_17168]
-
dă în clocot", doar "ceea ce e cu adevărat substanțial, după abolirea cantitativului și repetitivului". Un plus de dramatism, o adîncire a "rădăcinilor" și o "contorsionare" a "ramurilor" mai autentice, îi îngăduie poetei în discuție a-și recîștiga, pe alocuri, substanța risipită în numele unui ideal metapoetic: Nu întîmplător cele mai expresive poeme ale volumului se apropie de acest tip de abordare a realului, încît considerațiile ajung să fie eliminate. Lucrul acesta îi reușește poetei (în poeme ca: Spărgătoarea grevei, Colind pentru Hopa
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
în această ordine prestabilită, în care rolurile sunt bine distribuite iar contextul mereu același, oamenii sunt închiși în sine, rostindu-se rar. Chiar clipele de mare încleștare afectivă se consumă în aceeași tăcere, din care parcă și gîndul s-a risipit în funcțiunile automatice: Cînd oamenii șed așa de piatră, încît numai o cruce îi desparte, atunci ei nu vorbesc, chiar nici nu gîndesc nimic. Este o limbă tainică care nu are vorbe și nu cuprinde gîndiri, o limbă pe care
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
tu ești unul din acele locuri în care a adiat întotdeauna spiritul! - Aici, mi se spunea, și-a compus Milton cîteva cînturi din Paradisul pierdut, aici a venit Lamartine să-și termine povestea idilelor napolitane, iar mai departe puteți vedea, risipite prin vîlcelele înverzite, sfintele chilii săpate de prietenii Sfîntului Francisc. Uneori, încercînd să uit de ale mele, luam o carte și o deschideam la întîmplare. Și astfel, într-un amurg cum nu există altul pe pămînt, am făcut cunoștință cu
Memoriile Elenei Văcărescu by Anca-Maria Christodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15859_a_17184]
-
dai vreun răspuns șuvoiului de întrebări, pentru că inevitabila zdruncinătură provocată de trecerea peste liniile de cale ferată te readuce la realitate. Abia pătrunzi în cartierul Aradul Nou (s-a înțeles că vin dinspre Timișoara) și nenumărate pancarte mobilizatoare încep să risipească misterul. Anunțuri ademenitoare, oferind parcări și hoteluri pentru șoferii de TIR-uri direct în limba lor maternă (domină copios turca!) te iluminează în legătură cu "martiriul" Aradului-oraș. Dacă numeri între locuitorii acestei urbe istorice și curvele ce patrulează pe traseu mai ceva
Grațiere și greață by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15930_a_17255]
-
nevoie de o ratificare populară. Aceea de la 19 noiembrie, însă, tocmai prin excesul ei, prin caracterul ei cinic și flagrant, n-au izbutit decît să micșoreze bruma de autoritate morală care, în aproape doi ani, nu parvenise integral să se risipească... Opoziția națională și-a făcut datoria. Partidul nostru îndeosebi a făcut demonstrația puterii sale și a izbutit să răpească exercițiului forței de stat orice nimb de autoritate... Partidul a fost investit la 19 noiembrie în calitate de conducător efectiv al neamului." Avea
N. Carandino la "Dreptatea" by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15921_a_17246]
-
pot decupa și studia decît însușirile individuale, cele colective fiind apreciate ca o imposibilitate evidentă. Dacă aceste ipoteze se verifică, atunci dispare ideea detașării și impunerii unui set de caracteristici valabile la scara unui întreg popor (popoare). Și, atunci, se risipește în neantul tuturor divagărilor chiar ideea specificului național pentru fixarea căreia s-au consumat la noi tone de cerneală și chiar imagologia ca disciplină științifică nouă. Pentru că, nu-i așa?, cum se mai pot construi imagini despre felul cum un
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
putea articula despre opera lui Caragiale, următoarea deconcertantă apreciere: "În cincizeci de ani nu va mai rămîne nici cea mai mică urmă din atmosfera morală a comediilor lui Caragiale; amintirea republicii din Ploești sau a gărzii civice se vor fi risipit de mult". Iar patru ani mai tîrziu, în 1912, într-un amplu studiu despre opera dramatică a lui Caragiale publicat în Convorbiri literare și reluat, puțintel revăzut, în volumul al III-lea din Critice, din 1915, la Editura Ancora, scria
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
revederii, îmi scald setea de vis în rana amintirilor dăltuite în iernile trecute ale vieții mele... Unde se duce oare iarba când zăpada înroșită de durere îi inundă viața, încătușând-o în amintire? Tăcerea ierbii ne învață să murim frumos, risipiți între sânii iubitelor noastre, goi pe dinăuntru, goi pe dinafară, aflând într-un târziu ce este Misterul! Conștienți că Dumnezeu nu ne-a părăsit, Iarbă și Om ne dăm întâlnire cu Diavolul pentru a ne învinge temerile despre Dragoste, Viață
Poetul de gardă. In: Editura Destine Literare by George Călin () [Corola-journal/Journalistic/82_a_226]
-
Dacă aș putea plânge, mi-aș amesteca lacrimile cu vin, să vă îmbătați de durerea sufletului meu! Aș îngenunchia în Păcat, cu mâna pe inimă, strigându-vă cu mii și mii de cuvinte neînțelese încă, prinse în flăcările dragostei mele risipite prin așternuturile Vieții... Cu lacrimile îmbătate de dorință, trebăluind deasupra viselor, voi veni lângă copiii din flori de vișin ai civilizației, să-i învăț să vă sculpteze gândurile în boabe de rouă sau..., de ce nu...? În durerea pietrelor aruncate de-
Poetul de gardă. In: Editura Destine Literare by George Călin () [Corola-journal/Journalistic/82_a_226]
-
pornit spre magnificență uneori, așa cum o dovedește Mînăstirea Curții de Argeș, al cărei ctitor este, Neagoe a trăit totuși prea mult în atmosfera religioasă a timpului și a țării sale, spre a nu ști că "și domnia lui se va risipi ca fumul", cum o va spune singur mai tîrziu. Înainte de a fi domnitor, Neagoe a viețuit el însuși pe lîngă mînăstire. Un unchi al său, care pare a fi avut mare înrîurire asupră-i, s-a călugărit. Soția sa va
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
-l abordăm cu pana critică. Să ne ierte dl Alexandru George, dar nu e aci o nouă obstrucționare a criticii? Aburul de senzațional ("misterul', cum obișnuiește să spună dl Alexandru George, cînd e și cînd nu e cazul) se mai risipește în clipa în care d-sa admite că nu sînt unicul stabilit în "defect' de ignoranță: "Precizez însă că nu e singurul dintre strălucitele spirite aflate în defect; există o întreagă legiune, începînd cu (dar cu cine să încep?) Laurențiu
"Supărarea" d-lui Alexandru George (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15604_a_16929]
-
aderarea totală la valorile maestrului, pentru că după 'regăsirea' dintre cei doi, spre dimineață, Marin Marais se întoarce totuși la Versailles. Nu se sfîrșește lumea atunci cînd, într-o dimineață, ai revelația că lucrurile în care ai crezut întotdeauna s-au risipit, este concluzia la care ajung, pe rînd, personajele romanului Toate diminețile lumii. Moartea unei soții, nașterea sau moartea unei iubiri, pierderea sau cîștigarea unei poziții sociale sînt deopotrivă pași pe drumul vieții, fără unul anume dintre toate aceste evenimente să
Pe timp de grevă la metrou by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15602_a_16927]
-
aceleiași familii spirituale, Lucian Blaga avea să exprime, într-o formulare concentrată, un crez asemănător: "Secretul tuturor triumfurilor zace în organizarea inaparențelor" .7) Eminescu era convins că pentru popoarele mici alternativele sunt în mod fatal limitate și nu pot fi risipite cu ușurință. De aici imensa responsabilitate a angajării unui popor într-o direcție anume. ~n entuziasmul lor, liberalii afișau convingerea că singură libertatea este suficientă spre a-i ridica pe români pe treapta civilizației. Ideea era clar exprimată de I.C.
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
pentru Literatură Universală, pe care o știam și îmi tot dădea știri despre Lemnaru, pe care l-am văzut la Spitalul Colentina, bolnav incurabil. Așadar, dacă Al. Rosetti nu-l grăbea să-și adune prozele în volum, rămînea cu ele risipite prin Facla lui Ion Vinea și N.Carandino sau în Revista Fundațiilor Regale, condusă de Camil Petrescu, ori în Viața Românească a lui Ralea, ca și fragmentul din Adonis hîdul rămas (se putea?) neterminat, în săptămînalul Azi al lui Zaharia
Insolitul Oscar Lemnaru by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15645_a_16970]
-
profila pe tânărul Brahms, atins de aripa timpului romantic, dar care nu poate uita ce sursă de vitalitate este forma clasică. Așa cum pianista se desparte greu de claviatură (finalurile pieselor sunt prelungiri emoționante, la pânda hotarului în care sunetul se risipește în tăcere), tot astfel ne despărțim de acel recital, după Barcarola de Chopin. Pentru a regăsi, în seara următoare, alături de... Horia Andreescu și Orchestra Națională Radio ...pe Mihaela Ursuleasa în Concertul nr. 3 pentru pian și orchestră de Bela Bartók
Jocul cu mărgelele de sunet by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/15773_a_17098]
-
unui "al treilea discurs", izvorît din armonziarea primelor două. Discursului inițial nu i se lasă, practic, nici o șansă. În genere, Adrian Marino vădește o mentalitate de asediat, un complex al izolării. Ceea ce la alți foști deținuți de conștiință s-a risipit, la d-sa stăruie sub chipul unei permanente impresii că nu e înțeles, că nu e îndeajuns de prețuit, care, chiar dacă admitem că pornește de la un sîmbure minim al realității, este mult exagerată, transformată într-un laitmotiv lamentuos-incriminator al personalității
Adrian Marino între lumini și umbre (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15763_a_17088]
-
în uitare imaginea antecesorului său, Andrei Marga. Risipă de energie inutilă: liderul țărănist e singurul reformist autentic din toată activitatea de unsprezece ani a clasei politice din România! Incapabilă să propună un program propriu, actuala șefă a profesorimii române își risipește energia pentru a face bucăți munca, totuși, eficientă a lui Andrei Marga. Spațiul nu-mi îngăduie să mă refer acum și la cei câțiva tenori care se desprind din corul cumințeniei nastasiote. Măcar un paragraf ar merita Ovidiu Mușetescu. Dar
Lașitatea are degete umede by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16202_a_17527]
-
Dragomirescu, N. Basilescu (o lucrare despre Schopenhauer). În sfîrșit, să amintesc de scrisoarea lui Matei către Maiorescu prin care îi cerea înapoierea bibliotecii și a manuscriselor poetului. Dacă marele critic se conforma scrisorii, neonestul căpitan Matei Eminovici le-ar fi risipit, pe bani, te miri cui. Criticul a păstrat tezaurul, depunîndu-l, în 1902, Bibliotecii Academiei. Repet, ediția de documente inedite Eminescu publicate de dl George Muntean e o nestemată de preț. Eminescu, O sută de documente noi. Ediție îngrijită de George
Documente inedite Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16231_a_17556]
-
scriu". Sentimentul insuficienței, al neputinței interioare de a se salva transpar la fel de dramatic: "Încep să scriu tot ce mi-a venit vreodată să scriu și n-am scris ca să nu consum, să nu pierd, din teama de-a nu mă risipi, prea repede, dintr-o dată, ca fumul." Anumite motive poetice se conturează cu claritate în poemele lui Bogdan Ghiu. Noaptea, labirintul, dimensiunea dionisiacă și visul, traiectoriile indicibile ale existenței apar în imagini de finețe, stilizate și pure până la esență, cu îndepărtate
"Singura revelație - limbajul" by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/16249_a_17574]
-
gratii revelatoare)/ pe șantierul silențios/ o! gratii revelatoare cimitirul de mult ridicat e/ cu macaraua la cer/ și ce mai tată avea; aplecat peste rîu agățat de un/ trunchi peste ceasul imens. și ce mai/ mătușă; eczeme grăunțe cel mai risipite-n metrouri." În a doua parte a volumului poezia Dorei Pavel virează către un biografism care diluează tensiunile metafizice și se eliberează de metafore. Aici se găsesc, de altfel, cele mai realizate poezii din volum: "acum îi dau tîrcoale am
Inovații formale by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16277_a_17602]
-
Și în ce acțiuni culturale poate mai discrete, dar la fel de importante, este angajată instituția dumneavoastră? Țin foarte mult ca aceste premii să aibă ecou din ce în ce mai mare în conștiința românească, din mai multe motive. Avem mari nume de artiști, importante valori risipite în lume, la prestigioase universități și centre de cercetare. Există nume serioase care folosesc cercetări românești sau profesori care predau cursuri despre limba, cultura, civilizația și istoria noastră, avînd eficiența unor adevărați ambasadori ai României. Neplătiți și, firește, cei mai mulți ignorați
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
o edita. De acum încolo, cartea lui Bacalbașa devenea un instrument de lucru perfect creditabil. Tocmai în 1993 a apărut al doilea volum și, acum, în 2000, al treilea. Cu o asemenea distanță între volume, lucrarea era amenințată să se risipească, ajungînd mai bine în marile biblioteci publice, dar mai greu în bibliotecile cercetătorilor. Dar, nenorocire, editorul, dl. Tiberiu Avramescu, ne previne acum că pune capăt muncii sale, reeditarea cărții lui C. Bacalbașa luînd sfîrșit cu anul 1888. E o decizie
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]