790 matches
-
diminuării abrupte a nivelului dinamic, precum și ponderării tempo ului (Plus lent), coda preludiului (Encore plus lent) își propune sugestia îndepărtării de la locul festivității, apelând la murmurul în surdină a tremolo-ului suprapus unui fragment foarte îndepărtat al Marseillaise-i. Intenția de risipire a imaginii se realizează, mai ales, prin asocierea tonalității de do major a imnului cu zumzetul difuz al basului ce alternează sunetele . Astfel, observăm cum arabescurile bitonale ale introducerii își găsesc corespondența în natura capricios duală a acestui final. Asistăm
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
mai târziu. Și snoava populară Cei trei frați gheboși sau Trei bărbați și o muiare (1843) este adaptarea unei prelucrări germane sau franceze a unor motive din Halima. Alte traduceri care, prin tipărire și răspândire, i-au mărit faima sunt Risipirea cea de pre urmă a Ierusalimului (după o prelucrare maghiară din Flavius Josephus, 1821), Toată viața, istețiile și faptele minunatului Tilu Buhoglindă (după originalul german Til Eulenspiegel, 1840), Nașterea și toată viața minunatului Piticot de un cot și cu barbă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285616_a_286945]
-
despre Elena cea frumoasă și pustiită crăiasă, Sibiu, 1801; Gratulație întru cinstea preasfințitului domn Vasile Moga, episcopul neunit în M. Prințipat al Ardealului, Brașov, 1811; Cei trei frați gheboși sau Trei bărbați și o muiare, Brașov, 1843. Traduceri: Flavius Josephus, Risipirea cea de pre urmă a Ierusalimului, București, 1821; O mie și una de nopți. Istorii arabicești sau Halima, I-VIII, Brașov, 1836-1840; Toată viața, istețiile și faptele minunatului Tilu Buhoglindă, Brașov, 1840; Nașterea și toată viața minunatului Piticot de un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285616_a_286945]
-
Mai curând, așa cum a insistat Susan Hurley, la baza plauzibilității acestei obiecții se află perfecționismul și valoarea pe care o atașăm de obicei excelenței. Mai precis, explică Hurley, nivelarea în jos ne apare drept sever inacceptabilă pentru că are drept rezultat risipirea excelenței în diverse dimensiuni ale binelui uman (fie că este vorba despre sănătate, despre bunăstare, etc.). Ori, această bază intuitivă imediată pentru obiecția nivelării în jos nu este subminată în niciun fel de atacurile lui Temkin la adresa "sloganului"8. Altfel
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
de întoarcere la natură și poluarea pe care o generează periurbanul în mediul înconjurător al orașelor, între dorința de a fugi de oraș și problemele create de mobilitate persoanelor, membrilor familiilor etc. Se conturează o imagine negativă asupra periurbanului datorită risipirii de spații publice, degradării peisagistice, dispersării echipamentelor, utilităților (costisitoare pentru întreaga comunitate locală). Stigmatizarea acestor spații provine din percepția publică că aceia care locuiesc acolo nu s-au îmbogățit prin "bune practici" (H. Lefebvre spunea în 1968 că expansiunea urbanizării
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
lume în care ne cam lăsăm trăiți, rareori avem timp să ne oprim din drum și să ne întrebăm cine suntem. De aceea, cred că este necesară o școală altfel, o educație în spiritul dialogului, în spiritul convergenței, nu al risipirii de sine. Reconsiderarea sistemului, astfel încât la bază să stea o abordare de tip transdisciplinar ar schimba la față învățământul românesc. Mircea Hurdea: Nu neg eficiența unui asemenea tip de abordare, însă nu cred că în forma actuală a învățământului românesc
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
în goala magie a simulacrelor, căci el nu pierde niciodată cumpăna gândirii, cântarul nefalsificat al adevărului, rămânând un gânditor profund creștin. Phaidros, argumentează Derrida, nu descalifică scriitura, ci distinge între două scriituri, una coroborată cu o urmă fertilă, alta ca risipire de semințe, numită de filosoful francez diseminare. În viziunea lui Platon, semințele fertile sunt cele care replică eidos-ul ca alétheia, iar semințele diseminatoare sunt cele ale simulacrelor de felul picturii. Așadar, tâmplarul-demiurg, e fidel eidos-ului de pat și pictorul mim
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
încovoiat sub greutatea unor lovituri ce-l emasculaseră temporar și-i inculcaseră docilitatea. Îl traversase spasmodic violența consensuală a socialului, ce-și celebrase astfel reîntâlnirea cu un sine ancestral: reîntregirea cetei ce vânează împreună, ieșită sieși în întâmpinare de dincolo de risipirea în refulări individuale. Victimelor le rămăsese adânc înscris în carne pactul pe care se sprijinea dominația, lucrarea domniei, așa că apelativele ce o evocau picară cum nu se poate mai rău. Cât despre jocul de-a domnia, el nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
unire pe care el o trage în direcția lucrului resimțit ca indispensabil îi trădează dragostea cea mai adâncă. Precum o foarfecă nemiloasă, împrejurările critice impun un test de necesitate acelei culegeri de sine în pripă, altfel tentate permanent de deliciile risipirii și reculegerii prelungite repetitiv. Reculegerea e umbra regeneratoare a culegerii, ce se poate însă întinde inoportun până peste limitele regenerării, în penumbra bântuită de monștri a degenerării. Deprinși cu dese și surprinzătoare schimbări de conjunctură, nomazii se dedau repausului casnic
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
vocale lungi cât canalele de-acasă, cufundate în cărăușia tihnită a apei înspre bulbii lalelelor. Vocile lor erau grădini crescătoare în gâtlejuri, cu susur molcom de vâltori bine strunite și îndiguite. Populau un arhipelag al prieteniei în mijlocul imensității, și din risipirea lui se îmbrățișau de la distanță cu pavilioanele urechilor, în care ființa găsea o priză binevoitoare în încercarea ei de a se scinda de neființă. O ureche cordială iese în cale cu un prag labirintic, în care, odată intrată, o sonoritate
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
A dărui era infinit mai important decât a avea ce dărui. Ce nu bănuia Ondine era că îngăduința lui Ian s-ar fi dorit expectativa alertă a unui imbold irezistibil la acțiune: unificarea unei hoarde de afecte cutreierând încă în risipire pe aiurea și destinate să-l împungă cu lăncile lor afară din așteptare. Arhitectul părea resemnat cu pasivitatea numai ca stare de reculegere întru găzduirea unei acțiuni încă de venit, provenind de dincolo de el și transmisibile de-a lungul unor
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
este coborâtă pe tăcute și fiecare lasă pe "nimeni" să decidă pentru el, pentru că, dacă impersonalul colectiv decide, dacă "se"-ul decide, "nimeni" este cel care decide. Cufundată în coexistența {Mitsein) cu ceilalți oameni, existența omului nu poate fi decât risipire, divertisment și dizolvare în anonimatul colectivității. Noi ne aflăm în lume sub dominația impersonalului colectiv, cu prejudecățile, curiozitățile și preocupările sale frivole, care ne deturnează de la a medita sau reflecta asupra destinului nostru autentic. Ceea ce ne smulge acestui impersonal colectiv
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
celor Trei Comori constă în conservarea esenței; recuperarea esenței: din moment ce majoritatea oamenilor și-au petrecut deja mulți ani risipindu-și rezervele valoroase de esență sexuală, endocrină și cerebrală înainte de a adopta practica alchimiei interne, este important nu numai să stopăm risipirea și să începem să conservăm esența, ci și să luăm măsuri pentru recuperarea acesteia și atingerea stadiului inițial de puritate și putere. Acest lucru se poate realiza prin aplicarea metodelor suplimentare de yang-sheng (cultivare a vieții), cum ar fi schimbarea
[Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
participa la un anumit proiect. Există însă fapte care pun sub semnul întrebării promptitudinea unei astfel de reacții din partea locuitorilor satului. Astfel, când „morarul” a adus pietriș pentru pietruirea străzii, locuitorii de pe ulița respectivă nu au vrut să ajute la risipirea și nivelarea lui declarând: „Ce, bă, vrei să ajungi la moară? Pune mâna și plătește să ai drum bun” (bărbat, 46 de ani). Deci, în acest caz, chiar dacă ar fi beneficiat și ei de acest drum, oamenii nu au participat
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
călcată în picioare și de unul și de celălalt. Sunt oameni care știu o sumedenie de limbi, dar nici una nu-i a lor, care se închină la două altare, dar în fața niciunuia nu îngenunchează cu toată ființa. Sunt victimele fatalei risipiri a oamenilor despărțiți în creștini și păgâni; veșnic tălmăcitori și veșnic mijlocitori care poartă însă în ei o imensă cantitate de echivoc și dubiu; buni cunoscători ai Orientului și Occidentului, ai obiceiurilor și datinilor; dar disprețuiți și suspectați deopotrivă și
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
favorabilă a proiectului școlar angajat de Mihalic de Hodocin, domnitorul îl încuviința, cerând însă instituției beneficiare să se îngrijească de organizarea acelei ferme model, menită a asigura facilitățile promise "recomenduitului" încă din acea vară și a evita, în felul acesta, risipirea salariului (de 10.000 de lei anual) alocat de Casa Școalelor 10. Luând act și procedând în spiritul înaltei rezoluții domnești, Epitropia, prin vocea aceluiași mitropolit, comunica lui Vodă Sturdza, la 3 martie 1839, că hotărâse a organiza mai întâi
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
Broșteni, care ar fi interzis cărăușilor tranzitarea materialelor și a minereului de la Dîrmoxa (din apropierea Negrișoarei) pentru fabrică, pe moșia sa, apoi abuzurile săvârșite de comisia de catagrafiere a populației, în dauna lucrătorilor aduși la fabrică, abuzuri care ar fi provocat risipirea acestora3 și, nu în ultimul rând, neînțelegerea survenită între proprietar și constructor, pe motivul invocat de primul că Mihalic de Hodocin îi "mâncase destui bani" fără randamentul pretins de beneficiar. În rândul "smintelilor" reclamate, precumpănitoare va fi fost, desigur, cea
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
unde sondarea sufletului omenesc, în tentativa de a descoperi originea concupiscenței, va ajunge pînă la exasperare. Cu tot atîta atenție, Augustin știe să observe viața societății în care a trăit: mediul îngust și închis din Thagaste, școala prea puțin folositoare, risipirea în viața libertină la Cartagina. Mulți prieteni de altădată, atît vii, cît și morți, sînt amintiți și foarte prezenți. Augustin a prețuit mult prietenia, așa cum confirmă și epistolarul său, bogat în personalități de toate genurile. Narațiunea urmează etapele vieții omenești
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ȘI ATOTPUTERNICUL Reflecții asupra puterii, Divinității și relațiilor internaționale Introducere de William J. CLINTON Traducere de Beatrice Camelia ARBORE INSTITUTUL EUROPEAN 2009 Această carte este dedicată tuturor națiunilor și credințelor care apără libertatea, ajută la clădirea edificiului păcii și la risipirea ignoranței, luptă împotriva sărăciei și caută dreptatea. Cuprins Prefață la ediția britanică / 7 Introducere de William J. Clinton / 11 Partea întâi. Dumnezeu, libertate, țară / 15 Capitolul I. Puternicul și Atotputernicul / 17 Capitolul II. "Privirile tuturor sunt ațintite asupra noastră" / 27
by Madeleine Albright [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
să nu mai fie spus, că o cugetare, îndată ce s-a prefăcut în rostire, nu mai e a noastră, ci a tuturor (s.n.), pierzând-o pentru veșnicia timpurilor (sic!), și atunci vom înțelege cât trebuie să fim de scumpi în risipirea simțirilor noastre la toate vânturile pământului". De aceea, literatura lui Lovinescu oscilează de la bun început între irepresibila dorință a afirmării personalității creatoare și tentațiile anonimatului, între excesul de "vorbe" ori "fapte" și tăcerea locvace, între observația concretă a vieții și
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
pentru narator, suficient de Înșelător. Dar ce-ar trebui să observăm din descrierea preliminariilor? „Să observăm că yoghinul se desolidarizează de viață pe etape. El Începe prin a suprima obișnuințele vitale mai puțin esențiale: comoditățile, distracțiile, pierderea zadarnică de timp, risipirea forțelor sale mentale etc. El Încearcă apoi să unifice cele mai importante funcții ale vieții: respirația, conștiința. A-și disciplina suflul, a-l ritma, a-l reduce la o singură modalitate- cea a somnului profund - echivalează cu unificarea tuturor diversităților
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
un punct culminant ce sochează ascultătorul prin numărul impresionabil de sunete de instrumente cu corzi perceptibil ce a ridicat sala în picioare în timpul reprezentaților. După acest punct culminant, reprezentat de fuga lor, firul melodiei se întrerupe brusc, aratând și o risipire a efectului poțiunii, după care începe sfârșitul tragic al operei. Turangalila-Symphonie este o altă operă muzicală aparținând secolului al XX-lea, compusă de Olivier Messiaen. Deși Messiaen este cunoscut în special pentru operele sale religioase, artistul s-a declarat interesat
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
În economia reală se poate întâmpla și așa ceva. După cum se știe, practicile autorităților în combaterea inflației fiind extrem de diversificate în funcție de posibilități, dar și de nivelul de cunoaștere a economiei în care acționează. Inflația care se desfășoară împotriva ciclului economic presupune risipire masivă și nepotrivită de resurse, deoarece folosirea monedei nu poate opri ciclul economic în desfășurare. Dacă producem un impuls monetar, determinat de o scădere timpurie a ratei coboară în zona (AB), atunci vom obține o intensificare a pierderii de factori
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
trecerea timpului se răsfrânge dublu, prin alterarea integrității materiale și prin obscurizarea intențiilor. Poezia lui Bolliac e inegală, așadar, pentru că ceva din energia care a emanat-o s-a pierdut: versurile indiferente sunt cele care atestă perisabilitatea textului, fragilitatea sa, risipirea inerentă a investiției originare. Poezia nu e un act fericit al expresiei, ci o formă de viață incompletă, amenințată în permanență de pierdere, care ajunge la noi doar după ce a traversat catastrofa întâlnirii cu limbajul comun: "toată fapta ce-mi
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
excesivă pe menținerea întreprinderilor existente, pe fondul unei lipse cronice a unei strategii clare de relansare economică. Susținerea masivă a economiei de stat satisfăcea simultan interesele tehnocrației și ale salariaților. În fapt, politica destul de confuză de susținere a economiei, pe lângă risipirea resurselor publice, nu a fost în stare să stopeze căderea economică, ci mai mult să o distribuie pe o perioadă mai îndelungată de timp, cu costuri excesive. În locul utilizării resurselor disponibile limitate în mod prioritar pentru infrastructură și susținerea unor
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]