707 matches
-
aflată într-un veșnic provizorat. Fiul risipitor și Turnul Babel pe Main (1995) prezintă trăsături ce vor deveni o constantă a poeziei sale. Retorica poemelor este colocvială, discursivitatea lor favorizând receptarea, fără a exclude tensiunea mesajului. Texte ample din Fiul risipitor dezvăluie gravitatea rostirii și o înclinație spre filosofare, fiind totodată semnul „ieșirii” din spațiul natal și al migrării către alte meleaguri. Turnul Babel pe Main sintetizează poetic dificultățile de adaptare pe care le resimte exilatul. Tragismul trăirii este însă camuflat
VASILACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290444_a_291773]
-
și peste tot acasă” (Ubi bene), emigrantul constată că „nicăieri nu se înțelege mai bine călăul cu victima/ Ca în străinătate” (Scrisoare din Offenbach), peisajul țării adoptive reprezentând „tot un deal și o vale a plângerii...” (Peisaj căpcăun). SCRIERI: Fiul risipitor, București, 1994; Turnul Babel pe Main, București, 1995; Gegenschauspiel - Spectacol împotrivă, ed. bilingvă, tr. Horst Samson, București, 1996; Carnaval la gurile Dunării și alte fantasme, postfață Romul Munteanu, București, 1997; Primul milion și alte fantasme, București, 2000; Fantasme din lumea
VASILACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290444_a_291773]
-
la sigur”. I-a fost, așadar, reproșat faptul că optează pentru limpezime cu riscul monotoniei, precum și carența fiorului liric, dar a fost remarcată noblețea sentimentelor exprimate prin temele sale predilecte: dezrădăcinarea, nostalgia locului natal, regretul dragostei pierdute, tema „întoarcerii fiului risipitor”, simțământul patriotic. Se pot depista, în producția acestui autor în general previzibil și pândit de primejdia banalității, nu puține secvențe izbutite de atmosferă și de expresivitate poetică austeră: „S-au copt stelele pe tălpile tatălui meu, s-au copt / Și
VARGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290429_a_291758]
-
totul e „nou” și mereu poate interveni „ceva”. El vrea să scrie o carte despre instaurarea comunismului la douăzeci de ani după acest moment de răscruce, urmărind o perioadă tulbure: anii ’50-’70. Roman al absenței și al întoarcerii fiului risipitor (de altfel, motivul predilect al lui U.), stând sub un polemic motto deconstructivist la adresa normelor - „Se spune că în paradis curg râuri de miere” -, povestea lui Goreac este cea a unui idealist care suferă de pe urma unui grup de „acuzatori” într-
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
o tonalitate deseori patetică, Z. reține în poeziile din Cruci de lemn doar întrebările ce dramatizează conștiința, trăind - nu fără oarecare satisfacție juvenilă - un sentiment de profundă neîmplinire, de prăbușire iminentă. Din perspectiva celui de-al doilea volum, Întoarcerea timpului risipitor, publicat postum (1989), după jumătate de veac de la apariția primului, este limpede că pesimismul arborat cu atâta emfază nu va fi fost o atitudine de viață, ci se născuse din dorința poetului de a se simți viu. „Sufăr, deci exist
ZEGREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290730_a_292059]
-
Cruci de lemn”, JL, 1939, 15; Valentin Tașcu, Suflet și dăruire, ST, 1983, 6; Petru Poantă, O restituire, „Munca”, 1989, 22; Ion Cristofor, Un poet recuperat, ST, 1989, 8; Teohar Mihadaș, Un poet, ST, 1990, 5-6; Ion Lungu, „Întoarcerea timpului risipitor”, TR, 1990, 40; Teohar Mihadaș, Trei poeți într-un singur eu, APF, 1996, 5; Teodor Tihan, „Trei «Z»”, ST, 1996, 6; Ion Lungu, O familie de poeți, TR, 1997, 23; Tanco, Dicț. lit. Bistrița, 388-389; Clujeni ai secolului 20. Dicționar
ZEGREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290730_a_292059]
-
a fost izgonit de istoria recentă. Dacă în primele volume Z. părea mai cu seamă un poet al pământului, un htonic elementar, în ultimele cărți viziunile sale, convertite în „vise” ale cotidianului (multe din ele parabole, precum Cioplitorul, Întoarcerea fiului risipitor la părintele său și mai risipitor, Ce număr port, toate în Legea viei), întăresc impresia gravității întrebărilor despre sensurile existenței: „La împerecherea clipei și la desperecherea ei, / Un murmur blând, o rază ca de lună-aproape: De ce-au bătrânii ochii
ZAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290689_a_292018]
-
Dacă în primele volume Z. părea mai cu seamă un poet al pământului, un htonic elementar, în ultimele cărți viziunile sale, convertite în „vise” ale cotidianului (multe din ele parabole, precum Cioplitorul, Întoarcerea fiului risipitor la părintele său și mai risipitor, Ce număr port, toate în Legea viei), întăresc impresia gravității întrebărilor despre sensurile existenței: „La împerecherea clipei și la desperecherea ei, / Un murmur blând, o rază ca de lună-aproape: De ce-au bătrânii ochii uneori mai grei / Și parcă-ar
ZAINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290689_a_292018]
-
persifla sau chiar de a se lua la harță cu propria biografie: „Căci pline ciuturi, anii tineri/ S-au răsucit în calendar,/Trecuți de mucedul hotar/ Al inimii, pe care-o-ncineri/ Ca să-i împrăștii scrumul rar”, cum spune în Întoarcerea fiului risipitor. Poemul, considerat de altfel emblematic de mai toți comentatorii, este o desfășurare amplă, de aproape o mie de versuri, care transformă parabola biblică în metaforă a propriului act creator. Ocolită sau ignorată de critica detectoare de dimensiuni metafizice, lirica lui
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
se prevăzuse. Pe de altă parte, economia nu a reușit să rezolve problemele sociale, sărăcia crescând din cauza creșterii polarizării economice. Statul bunăstării, în loc să se micșoreze, s-a menținut. Critica statului bunăstării s-a dovedit însă a fi solidă. El este risipitor, slab eficient și, mai ales, sursă a corupției. Unele noi prinicipii promovate de programul neoliberal s-au dovedit a fi necesare: este nevoie de dezvoltarea unor noi mecanisme de control al finanțelor publice pentru a crește eficiența programelor sociale; un
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
Munteanu, La despărțirea de Al. Piru, L, 1993, 45; Eugen Simion, Alexandru cel Bun, L, 1993, 45; Al. Săndulescu, Alexandru Piru, RL, 1993, 45; Grigurcu, Peisaj, I, 53-56; Florin Mihăilescu, „Criticul care «știa tot»”, ST, 1994, 1-2; C. Stănescu, Fiii risipitori și marile familii, ALA, 1994, 220; Teodor Vârgolici, Șase secole de literatură, ALA, 1994, 221; Alexandru George, Alt caz între mai multe, RL, 1994, 14; Nicolae Mecu, Al. Piru, RITL, 1994, 1; Ovidiu Ghidirmic, Hermeneutica literară românească, Craiova, 1994, 160-170
PIRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
Voinescu, „El Rey”, RL, 1993, 35; Ov. S. Crohmălniceanu, O poveste adevărată, captivantă, CC, 1993, 10-12; Titu Popescu, Cărți și autori din diaspora. Jacob Popper, ST, 1994, 9; Călin Manilici, Ușerul Europei Libere, ST, 1995, 10-11; Constantin Cubleșan, Un frate risipitor, ST, 1996, 1-2; Aurel Rău, Despărțire de Jacob Popper, ST, 1996, 1-2; Titu Popescu, „Celălalt Coșbuc”, ST, 1996, 1-2; Radu Mareș, Condiția polemicii literare, TR, 1996, 21; Titu Popescu, „Un foc de pistol”... postum, JL, 1997, 1-4; Manolescu, Enciclopedia, 579-580
POPPER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288972_a_290301]
-
Bistrița, 2000; Bucuria întrebării. Părintele Stăniloae în dialog cu Ioan Pintea, Bistrița, 2002; Admirații ortodoxe, postfață Dan C. Mihăilescu, Cluj-Napoca, 2003. Ediții: N. Steinhardt, Primejdia mărturisirii. Convorbiri cu Ioan Pintea, Cluj-Napoca, 1993, Dăruind vei dobândi, Cluj-Napoca, 1994, Călătoria unui fiu risipitor, București, 1995, Ispita lecturii, introd. edit., Cluj-Napoca, 2000, Eu însumi și alți câțiva, Cluj-Napoca, 2001, Pledoarie pentru o literatură „nobilă și sentimentală”, I-II, Iași, 2001-2002 (în colaborare cu Radu Săplăcan), Eseu romanțat asupra neizbânzii, Iași, 2003; Cartea de la Runc
PINTEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288820_a_290149]
-
Figuri alese în artă, literatură sau filozofie ne-au vorbit despre infinita fragilitate și umilință a faptului de-a fi, care, privit ca dar, inculcă o infinită datorie. Experiența holistică a condiției tragice a umanității, de la Adam până la ultimii fii risipitori ai veacului, este rezervată, în ascuns, doar sfinților. Liturghia sfinților cuprinde, prin definiție, rugăciunea de pocăință și de mijlocire pentru întreaga lume, alături de euharistie și doxologie. Sfinții își interiorizează soarta lumii întregi. Precum Avraam, sfinții Îl întreabă pe Dumnezeu: „Pierde
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
cu Străinul primește alt nume la venirea zorilor. Condițiile acestei metamorfoze includ un exil interior realizat printr-un parcurs nocturn. Fără efortul ascetic al golirii de sine, ființa noastră nu poate redescoperi luxurianta bogăție a Edenului. Setea dureroasă a fiilor risipitori nu este îndestulată decât de apele Duhului. Recunoașterea luminii cerești, sugerează starețul mănăstirii Simonos Petras, succedă mărturisirea și precedă recunoștința. Recunoștința este altoită pe trunchiul comuniunii - în matricea evenimentului liturgic al Trupului lui Hristos. Actul euharistic al mulțumirii nu este
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
orașului. Atunci când își arată neprefăcut afecțiunea pentru Iisus, Zaheu încetează să mai fie un bancher veros. Nu ne este greu să ni-l imaginăm pe vameș rostind rugăciunea orbului: „Iisuse, Fiul lui David, fie-Ți milă de mine!”. Precum fiul risipitor, Zaheu se grăbește să-l întâmpine pe Iisus. În Hristos, Zaheu va descoperi adevăratul neguțător, Cel care „S-a dat pe Sine preț de răscumpărare pentru toți” (I Timotei 2, 6). Zaheu n-a stat pe gânduri. El nu pare
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
putea încurca cu cineva care s-ar putea dovedi a fi un escroc. Departe de a infirma trăsăturile acestui portret, soțul adaugă un element important în descifrarea uneia dintre enigmele cărții: Crystal are obiceiul să poarte cu sine mulți bani. Risipitoare, iresponsabilă, ea nu e la fel de generoasă și cu propriul soț, care nu are nici o posibilitate de a-i controla cheltuielile și nici puterea de a investi măcar o parte din banii care se scurg în direcții necunoscute: Să nu crezi
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Nedisciplina e principalul său viciu, Întârzie lunar de două ori la serviciu. Risipa lui ne duce de-a dreptul la groapă Căci uită uneori deschis robinetul de apă. Să fie criticat și sancționat spre pilda tuturor Acest iepure nedisciplinat și risipitor. Sub săgețile sale îndrăznețe Iepurele, sărmanul, schimbă fețe fețe. Dar ce-i? Dintr-odată măgarul nu mai tună, Se potolește din senin imensa furtună. Măgarul are o mutră de înger, blajină, Și cuvântul mai dulce ca o mandolină, Când privirile
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
sunt melancolia și visarea: „Frunze metalice cad,/ Oglinda apei e spartă -/ Frunze metalice cad,/ Le-nvăluie apa, le poartă./ Dragostea ta m-a strigat?/ Vântul îmi bate în poartă.” Cu Fluxul memoriei (1957), Imn către zorii de zi (1962) și Fiul risipitor (1964), poezia baconskyană se situează definitiv în zona lirismului autentic, purtător al principalelor calități care l-au impus pe autor în conștiința literară a epocii. Poetul devine un „estet al melancoliei” (Eugen Simion), un cântăreț al peisajelor toamnei, al luminii
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
1957; Fluxul memoriei, București, 1957; Călătorii în Europa și Asia, București, 1960; Versuri, București, 1961; Imn către zorii de zi, București, 1962; Poeți și poezie, București, 1963; Clujul și împrejurimile sale, București, 1963; Versuri, pref. Mihail Petroveanu, București, 1964; Fiul risipitor, București, 1964; Meridiane, București, 1965; Dumitru Ghiață, București, 1966; Echinoxul nebunilor și alte povestiri, București, 1967; Remember, vol. I: Jurnal de călătorie, vol. II: Fals jurnal de călătorie, București, 1968; ed. 2, I-II, București, 1977; Cadavre în vid, București
BACONSKY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285529_a_286858]
-
Ascultă, fa, de-l iei pă-l de ți-e drag, ce brânză ai făcut ? îi umpli bordeiul de copii și nevoile nu te mai lasă. Ailaltă este adevărata viață : să iei om cu avere, să muncești, să nu fii risipitoare, să faci bărbatului băieți, nu fete. Duminica mergi la biserică, te rogi de sănătate ori să se îndrepte vita bolnavă și să se ouă găinile. Dacă faci așa, ai loc și-n rai, că nu se trăiește acolo mai rău
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
uneia sau alteia dintre vilele vechi, gata să cadă, și despre repararea ei. ― Ne-am putea obișnui cu nudiștii, spuse Julie. ― Am putea să ne luăm un pomeranian, am spus eu. Nu știu ce ne-a apucat cu „noi“-ul acela. Eram risipitori cu folosirea lui, eram nesăbuiți față de implicațiile lui. Artiștii au instincte bune pentru afacerile imobiliare. Și Herringsdorf o pusese pe Julie În mișcare. Ne-am interesat de câteva asociații, lucru nou pe acolo. Am vizitat două-trei conace. Totul era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pâinea legată de brâul lui Dumnezeu și se topesc zăpezile în cântecul mamei uneori mai răsfoiesc hărți doar cât să se tulbure gondolierii apoi mă cațăr în copac până la cuibul scăldat în lumină doar o treaptă visez că sunteți mari risipitori transparenți îndrăgostiți de fustele duminicii niciodată fără viori e ca atunci când miroși nașterea din întuneric ating bolovanii cu ultimile lacrimi pentru venirea asta s-au decupat porți de partea cealaltă a somnului tablourile s-au hotărât să se spargă e
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
magazine, restaurante sau pe străzi. Sunt de toate formele și culorile, beneficiari inocenți ai glumei globale pe care banii continuă să o facă. Eu nu fac nimic: banii lor fac totul. Anul trecut locurile erau pline cu irlandezi incredibil de risipitori: nu mai aveau bani prin buzunare - aveau eurobani, care sunt o monedă mult mai puternică. În Orientul Mijlociu s-a adunat o sumă frumoasă și o nouă trupă de invadatori extratereștri fiscali se pune pe jefuit vestul. De fiecare dată când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
asupra ei prin povestire, prin text. Povestindu-i acelui bătrân, din spaimă de Moarte, textul m-a izbăvit de teamă, m-a redat vieții, deschizându-mi alte frumuseți și lumea prin care până atunci trecusem și orb fusesem, neștiutor și risipitor. — De ce nu scrieți toate aceste povestiri? mi-a spus bătrânul. Ar putea ieși o carte tare frumoasă. Am râs atunci. — Povestesc pentru că m-ați rugat. Altfel nici nu știam că sunt în mine astfel de povestiri. — E păcat, a gâfâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]