2,626 matches
-
din lume s-o facă mai târziu, numai de s-ar vedea odată plecat din fundul aceasta de lume. 35 Un piron înroșit în foc îi străpungea ceafa în fiecare scundă. În urechi auzea un vâjâit continuu, întrerupt de pulsații ritmice care îl făceau să creadă că îi plesnește capul. Cristian gemu slab și se întoarse pe o parte. Era întins pe jos, într-o încăpere întunecoasă, cu ferestrele acoperite de perdele groase. În sfârșit, ai înviat! i se păru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
avea credința adâncă înrădăcinată că prin dans, prin mișcările corpului, îmbunează spiritele, situându-se în acord și în armonie cu lumea înconjurătoare. Vracii, șamanii, preoții diverselor divinități, pe lângă incantații, foloseau, în lupta cu răul palpabil și cu cel imaginar, mișcarea ritmică sau dezordonată, datorat unor substanțe halucinogene din plante, pentru a face din nou un echilibru între om și forțele nevăzute care-l înconjoară. și vechea societate dacică și societatea românească medievală, au trăit și prin dans. Nici dacii, nici dacoromanii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Cad stropi de piatră scumpă, ușor și leneș, peste Un strălucit războinic, cuprins de-o vraje-adîncă. - Asemenea câmpiei, sub cerul vânăt încă, Ținuturi ale minții, lăsați să vă-mpresoare, Lăsați să cadă-ntruna din neaua altui soare, Ce veșnic brațul ritmic al timpului aruncă... Cad flori de-argint, de spumă pe lunca-n sărbătoare, Și vânturi potolite întinsurile-alintă, Și fluturi albi s-adună în pâlcuri orbitoare, - O, suflete, ca lunca te-mbracă-n hiacintă... CUCERIRE De-a lungul nepăsării acestei reci
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
nu-i lipsește. Dumneata m-ai învățat să prețuiesc poezia domnului Bucuța încă de pe vremea când publica versuri. Ai luat seama, în Cetatea de Argint tratează cu elemente de basm românesc tema celui de-al doilea Faust, într-o formă ritmică proprie domniei-sale. Păstrez despre poezia d-lui Philippide o amintire unică. Aștept ocazia să mă confrunt încă o dată cu visul intens, arzând acolo. Vinea, al cărui vers arhaic, de Carte Orientală descântă - forțează simpatia. Dar întocmai ca Blaga, închină unei tehnice
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
silabe , la unsprezece. Iată efectul interesant asupra urechii în cazul versurilor reduse la trei silabe: “Noapte grea/ Nicio stea,/ Pe câmpii - / Vijelii /[...] Tot mai sus/ Spre apus,/ Pleacă-n drum/ Sfori de fum...” (“Hașuri de iarnă”). Și iată și balansul ritmic al unui maximal de silabe: “Dar mă-ntorc la ține-n an de multe ori/ Să-ți privesc avid livezile în flori// Să mă plimbu seara pe un mal de râu/ Să absorb mirozna lanului de grâu.” (“Satul Butuceni”). Întâlnim
FRĂMÂNTUL SUFLETULUI POETULUI VALERIU RAŢĂ, CONFRATELE MEU ÎNTRU ROMÂNISM de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364447_a_365776]
-
undeva din urmă închizându-se două mase pietroase imense, ca două bolți, cu stâlpi diformi, aliniați, albi, fosforescenți, suprapunându-se, mă izbesc de pereți umezi, lipicioși aplificându-și ecoul într-un infern de sunete și șuierături, înainte, prin beznă, aud zgomote ritmice, amestec de zgomote ca de burduf, un șuierat asuzitor și sacadat, ciocniri ca de stânci uriașe dintr-o substanță cărnoasă și flască, abia disting o formă stranie, ca un limb mișcător atârnând din plafon, mă uimește că nu m-a
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
DL, 199). În această elegie, increatul se antrenează între tragicele limite orizontice: Ouă concentrice, negre, sparte/fiecare pe rând și în parte. / Pui de pasăre respins de zbor, /străbătând ou după ou, /din miezul pământului pân' la Alcor, /într-un ritmic, dilatat ecou, / „sinele “încearcă din „sine “să iasă, /ochiul din ochi, și mereu/însuși pe însuși se lasă/ca o neagră ninsoare, de greu. Dintr-un ou într- unul mai mare/la nesfârșit te naști, nezburată/aripă. Numai din somn
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (1) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1084 din 19 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363457_a_364786]
-
revelat - păstrează poemul acesta în buzunarul inimii tale. CLIPA DE TAINĂ Rătăcitori. Intersecții sinaptice. Prin miracolele întâmplate, într-o nesfârșită căutare, acolo, la începutul cuvintelor, în adâncimea lor, din prezentul rostuit o lumină strălucitoare străbate cerul, țărmurile se ridică, volute ritmice, înalte și limpezi, se estompează, asemeni stropilor de apă. Orele bogate, fragile, se întorc de unde au plecat, cu bucurii și lacrimi, cu arșița și amarul durerii, cu zâmbetul pe buze și dorul etern. Clipele nemărginite sunt trăite intens, fără timp
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
nr. 1252 din 05 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Ochii mari sub sprâncene înalte scăpau lacrimi curbate. Preaplinul amestecându-se, în fumul țigării destinului... doar o mână-i dansa rar pe clapele plânse ale pianului, într-un vis temporar. Tresăritul ritmic al pleoapei sub bretonul rotund și copilăros, sugera viziunea inorogului luminos. Bărbatul... se-apropie abătut, mângâindu-i apatic buclele, în gânduri străine o sărută sub bărbie, șoptindu-i c-o privire inertă: O să-ți treacă! Clapele... cântau într-o inerție
JAZZ de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360961_a_362290]
-
minte...! Stabilitatea și afecțiunea familială nu avea să ducă decât la o copilărie fericită și împlinită. De la grădiniță îmi plăcea să fiu mereu în centrul atenției: cântam, dansam, recitam; am studiat un an pian, doi ani vioară, gimnastică artistică și ritmică, am participat la diferite concursuri școlare obținând multe premii. De mică am fost un copil plin de viață și entuziasm, prietenoasă și generoasă cu cei din jurul meu, o fire ambițioasă și vivace. Aveam un soi de optimism permanent, fiind dornică
MONALISA BASARAB. UN OM FOARTE BUN ŞI FRUMOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367928_a_369257]
-
nu ai un anumit caracter pentru a o suporta. Sigur că exită viitor pentru muzica rock, mai ales în România. Dacă te uiți mai atent, în muzica românească abundă exemplele. Folclorul este rock! De ce? Pentru că este o muzică energică și ritmică. Asta înseamnă muzică rock. O expresie dură, clară, directă. Numai oamenii caresimt așa se pot exprima credibil. Deci, un om cu șira spinării trebuie să facă rock. De aceea am început să sintetizez muzica românească și curentul balcanic. Rar întâlnești
INTERVIU CU NICU COVACI de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367250_a_368579]
-
reper către o cale și o circulație anapoda, dar cine să fi știut !? Era mândria rucărenilor. Transmitea, de-acolo de sus, sacadate semnale, pâlpăiri de-o fracțiune de secundă. Într-alt fel, o pâlpâire cât un veac de suferințe. Străfulgerările ritmice își aveau sursa din racordarea sistemului de iluminat la microhidrocentrala de la poalele muntelui și trebuia să amintească oamenilor locului (și nu numai lor!) către ce „parte”, punct de pe linia orizontului trebua să-și ațintească privirile, vector politic indubitabil și ca
STEAUA ROŞIE CU CINCI COLŢURI... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 203 din 22 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367383_a_368712]
-
Prin corpurile noastre, în care sângele circula normal, își făcea simțită prezența un fluid nou, necunoscut, ce alerga grăbit, cu viteza sunetului. Simțeam cârcei în degetele de la picioare, mușchii îmi tremurau de încordare. Era o uniune totală de simțuri. Mișcările ritmice trezeau noi și noi senzații, nemaiîntâlnite până atunci. Curgea transpirația pe abdomenele noastre și de câte ori se apropiau, se împrăștiau stropii pe pătura întinsă sub copaci. Din nou m-a detronat la slujba de serv și a trecut la comanda „ostilităților
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367557_a_368886]
-
sclipiri de verde întunecat. Mi-au trebuit câteva secunde să înțeleg! Oricum, era un spectacol apocaliptic, incredibil și înspăimântător. Am început să o strig pe mama al cărei hohot de plâns se auzea din interiorul casei, împreună cu niște izbituri ciudate, ritmice, urmate de un vuiet asurzitor. Deasupra capului meu zburau zeci de mii de muște mari și verzi, înnebunite și dezorientate, care se refugiau în grămada dezgustătoare și teribilă a suratelor ce umpleau pereții și geamurile casei. Pe jos zăceau cu
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
cantonează în aceeași zonă cenaclieră specifică autorilor neinteresați de linia orizontului: “când umbre cresc/îmi cațăr neputința/spre ochiul de lumină/o lacrimă închid și strig/auzindu-mă”. Daniel Thomas Dobircianu mizează pe efectele ludicului, reușind mai mult în sunetele ritmice ale cuvintelor decât în rostul lor semantic:”penumbră în umbră/vieții/rece și sumbră//alarme în larme/vene/albastre și arme//ecouri în nouri/pământului/aripi,cavouri//neoameni în oameni/doliu/blesteme și fameni//talioane în strane/victorii/câini și
ANTOLOGIA LIRA 21 de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364651_a_365980]
-
nostru sufletesc. John Cage (1912-1992) a fost compozitor, teoretician, scriitor și artist plastic american, considerat unul dintre cei mai importanți compozitori al secolului XX. El a compus muzică pentru dansuri și a predat un curs despre „acompaniamente muzicale de exprimare ritmică”, în momentul când a început să experimenteze sunetele cu instrumente neortodoxe, cum ar fi articole de uz casnic, foi de metal etc., deci prin lovirea diverselor obiecte non-muzicale spunând că „totul în lume are un spirit care poate fi eliberat
DESPRE ABSURD ŞI „BALLETUL PRELJOCAJ” – ADF 2014 de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349448_a_350777]
-
dăruire, chipuri de copii, a fost impresionat de atmosfera degajată de flori și bineînțeles a pictat câteva tablori cu tematică florală. Unul dintre ele este ,,Bujori”. Aici se remarcă dorința artistului în redarea acestor plante ornamentale, prin tușe scurte și ritmice, ce pornesc de la alb până la un roz pastelat, fără a oferi însă foarte mare atenție vasului în care acestea sunt așezate. Buchetul se proiectează pe un fundal pictat în tonalități calde, de ocru și brun. Partea superioară a vasului este
FLORILE, MOTIV DE INSPIRAŢIE PENTRU ARTIŞTII ROMÂNI de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349622_a_350951]
-
coborî mai aproape, până doborî măiastra sub flacăra-i prăbușită în asfințit.” Motive fantastice tipice sunt relevate în limbaj liricizat dar concret întrerupător realității recunoscute: metamorfoza soarelui, tabloul însuflețit de pasărea Phoenix, oglindirea imaginilor transformate prin gestul prezent al fotografierii ritmice și surprinderii detaliilor de către Marian. O altă povestire Potopul de seară, o calific cea mai reprezentativă în șirul celor șapte povestiri, pentru apartenența la subcategoria fantasticului românesc de data aceasta. O narare scurtă, alcătuită din fragmente vizibile, ca un scurt
ELISABETA IOSIF- GLOBUL DE CRISTAL de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348683_a_350012]
-
Prin corpurile noastre, în care sângele circula normal, își făcea simțită prezența un fluid nou, necunoscut, ce alerga grăbit, cu viteza sunetului. Simțeam cârcei în degetele de la picioare, mușchii îmi tremurau de încordare. Era o uniune totală de simțuri. Mișcările ritmice trezeau noi și noi senzații, nemaiîntâlnite până atunci. Curgea transpirația pe abdomenele noastre și de câte ori se apropiau, se împrăștiau stropii pe pătura întinsă sub copaci. Din nou m-a detronat la slujba de serv și a trecut la comanda „ostilităților
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
Acasa > Manuscris > Lucrari > METAFORA CA RITM AL GÂNDIRII POETICE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 223 din 11 august 2011 Toate Articolele Autorului Metafora ca ritm al gândirii poetice Poezia este „timpul” izvorât din spațiul unui impuls ritmic de existență .În acelaș moment este un loc al metaforei . Fiindcă ,în aceste condiții , metafora caracterizează gândirea poetică , fiind fundamentul acesteia Câmpul magnetic creeat de metaforă are propietatea de a coordona semnificațiile . Astfel ,prin metaforă se realizează inspirația poetică ca
METAFORA CA RITM AL GÂNDIRII POETICE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348097_a_349426]
-
mica rusoaică, frumoasă și îmbogățită mai mult decât o împărăteasă, cu aurul glasului, a simțit miracolul metamorfozei, ca atunci când dintr-un mugure explodează o corolă ce a supt viață și culoare, catifelându-se în cămara soarelui: și-a descoperit precizia ritmică, vibrația suplă și dulcea timbralitate a muzicii năvalnice, vibrând ca răpăitul ploii de vară pe o grădină cu flori; de acum, va începe să descifreze armonia muzicală, în cadența cosmică a castanietelor și a picioarelor izbite în ritm de cântec
MARINA VOICA. IUREŞUL UNUI SPIRIT ŞI MIRACOLUL MUZICII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1114 din 18 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347523_a_348852]
-
sfoară de niște ramuri, să nu cadă. Apoi rupse un ciot de lemn și începu să bată viguros în trunchiul răsunător al bradului. Jderii din scorbură, care până atunci se simțiră, poate, în siguranță în adâncul scorburii, acum auzind bătăile ritmice în copacul lor, le-a venit a frică, deodată au simțit că nu sunt în siguranță. Atunci încercară să fugă din vizuină și au nimerit drept în sac. Atât i-a trebuit omului, a strâns repede gura sacului în care
CADOUL DE CRĂCIUN de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1089 din 24 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347676_a_349005]
-
formă de vorbire naturală, înțeleasă de toată lumea, iar poezia, este o formă de vorbire artificială, accesibilă decât unei minorități de interesați. Proza este literatură numai în măsura în care poezia participă la ea. Proza literară urmează să fie definită pornind de la două elemente ritmice, cum ar fi Numerus și Cursus. Proza este articulată prin așa-numitul Numerus, caracterizat prin pauzele existente dintre diferitele părți ale frazei, pauze care nu coincid în mod obligatoriu cu semnele de punctuație. Poezia se definește ca o vorbire într-
PROBLEMELE FUNDAMENTALE ALE POEZIEI ŞI PROZEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365934_a_367263]
-
o vorbire într-o formă liberă, astfel că proza este caracterizată numai sub forma de negație, ca o non-poezie. Proza este o formă de vorbire naturală, iar poezia este o formă de vorbire artificială. Dacă se ține seama de natura ritmică a prozei, literatura ne apare pătrunsă de elemente poetice în toate domeniile ei. În raporturile dintre poezie și proză, abia în vremurile mai noi a fost înfrântă întâietatea poeziei. Nu poate exista nici o îndoială cu privire la uriașul avans al poeziei. Acest
PROBLEMELE FUNDAMENTALE ALE POEZIEI ŞI PROZEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365934_a_367263]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > GEORGE PETROVAI - ÎNTOARCEREA ÎN TIMP Autor: George Petrovai Publicat în: Ediția nr. 940 din 28 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Ai parte-n viață uneori de-asemenea-ntâmplări ciudate, că fără ele viața este doar ritmică banalitate... Din incredibil mi-a fost dat să gust și eu cândva-ntr-o noapte, când sufletul m-a-nștiințat că de vremelnic se desparte. Și-ntr-adevăr, îndat-apoi m-am înălțat ca o părere deasupra trupului închis într-un abis de neputere și
ÎNTOARCEREA ÎN TIMP de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365140_a_366469]