2,097 matches
-
Samosata, este dus, astfel, mai departe: Ceea ce e acum și va rămâne de-a pururi câtă vreme va dăinui turnul și va dura meșteșugul său". Nu zidul prin pietrele sale, ci meșteșugul: în care e idee, scânteie divină e adevărata "rivalitate demiurgică" la M. Eminescu: Viața-omenirei lungă luptă e cu tine, / Obeliscii în risipă, piramidele-n ruine / Pedici sunt ce le-au pus omul l-al tău pas înfricoșat" (Moarte, tu îmi pari ...). "... Corpul nostru este un răvaș de drum al
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
vehicul al gândului ori al unei stări".32 Astfel că este o răzvrătire în idee "a gândirilor rebele" ("Am armat pământul ista, vremea mea, viața, poporul, / Cu gândirile-mi rebele contra cerului deschis..." Înger și demon) care nu întreține o rivalitate în faptă (acel le cri al unui mysterium tremendum), pentru că lipsește preopinentul: în absența zeului omul eminescian are în față doar o entitate obscură haosul originar, vidul, absolutul, eternitatea, care sunt, situate "dincolo de principii" (F.W.J. Schelling). Domeniul "răzvrătitului
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
și Poetul) III Cronica funerară a "zidirilor antice" (Zidul piramida, cetatea • Ruina nisipul, mușuroiul cenușa praful • Personaje: regi, "populi" • Galbenul asfințitului • Sarmisegetuza "un vis de piatră...") 1. Piramida (mausuleum, domă) Semn ascensional, piramida condensează pentru Eminescu însăși noțiunea zidului ca rivalitate demiurgică, "gândiri arhitectonici" ale omenirii: Colo se ridic trufașe Și eterne ca și moartea piramidele-uriașe, Racle ce încap în ele fantezia unui Scald" " Și la vântul din pustie, la răcoarea nopții brună, Piramidele, din creștet, aiurind și jalnic sună; Și
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
calea timpului devorator. Fără a avea candoarea acelui autor arab din sec. al XVII-lea, care scrisese că "pe pământ toate lucrurile se tem de timp, dar timpul se teme de piramide", Eminescu nu subliniază atât durabilitatea cât relația de rivalitate: "Ce este piramida? La un pătrat care se repetă la infinit, cele patru puncte convergează într-unul și formează o piramidă. E un finit în raport cu infinitul. Un cerc care se repetă în infinit culminează într-un vârf obeliscul, acul Cleopatrei
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Raportul finitului către infinit" (ms. 2267). 2. Cetatea (palat, arc, turn, portaluri, clopotniță) Zidul este pentru Eminescu imaginea securizantă a omului care a ridicat o barieră între el și moarte: "împotriva cărora oamenii se îndiguiesc cu obeliscuri și piramide". Neascunsă, "rivalitatea demiurgică" este reluată, generație după generație, de popoarele cu "țeasta de furnică". O predilecție pentru "satanic", pentru "rebel", "demonic" ca forme ale revoltei este altoită pe principiul schopenhauerian al răului în lume, ca lege supremă a schimbării: "contra lui Ormuz
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
forme ale revoltei este altoită pe principiul schopenhauerian al răului în lume, ca lege supremă a schimbării: "contra lui Ormuz", "contra Lui": "O demon, demon! Abia acum pricep / De ce-ai urcat adâncurile tale / Contra înălțimilor cerești" (Demonism). În această "rivalitate" zidul devine o "armă" proteguitoare: "Piramide și temple, orașe și grădini suspendate puneți contra privirilor mele... râd de voi, regi ai pământului" (Avatarii faraonului Tla). De fapt, ultima sa redută sub stele, perisabilă, lutoasă, redată prin metafora "cojilor" de alună
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
o întorc". Teza lui M. Eminescu astfel trebuie citată: la temelia zidului este fapta umană (Ghilgameș, cezarii, sclavul care poartă piatra în "murii" cetății), dar timpul preface mărețele ziduri în pulbere. Omul nu poate rivaliza cu timpul. Există însă o "rivalitate demiurgică", prin creație: cântecul despre zid. Mânat de dorința de a-și sfărma "arfa" el se luptă (într-o "cameră îngustă lângă lampa cea cu oliu") cu tristețea "lumii de aievea", dar "sfânta rază" a "închipuirii" îl face să vadă
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
știința nimicniciei mele? De ce-n al vieții mijloc, de gânduri negre-un stol Mă fac să simt în minte și-n inimă un gol?... Și să nu pot de somnul pământului s-adorm?" (O, stingă-se a vieții...) În călătoria "rivalității demiurgice" scopul nu mai e inițierea, dezlegarea tainelor (Ca în Povestea magului călător în stele), ci strigarea adevărului: "Atunci negrește soare... Atunci să tremuri cer... Atuncea saluta-voi eternul adevăr... Și liber, mare, mândru prin condamnarea lui, A cerurilor scară
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
cutremur care a străbătut ființa umană: În lut și-n cenușă te prefaci, o oame" (M. Costin Vieața lumii). În expansiunea "formelor" piatră zid ruină pulbere, poetul ne atrage atenția că fiecare treaptă merită cucerită, că fiecare treaptă este o rivalitate împotriva extincției, este memorie, prefacere a formelor. Astfel că lanțul "ciclurilor eterne" ("Pretutindenea este o clipă care nu este, devine, este, scade, nu este", ms. 2276, f. 209) nu trezește o angoasă a existenței, cât sentimentul unui tragic al vieții
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
făcut adepți între preoții sătmăreni. După ce anul 1880 a fost anul luptei împotriva alfabetului propus de Titu Maiorescu, anul 1891 a fost anul "antiemi nescian" la Satu Mare! CUPRINS I. "VIAȚA UNUI FIR DE PRAF ..." 5 (GHILGAMEȘ ÎN FAȚA PRAFULUI • ZIDUL CA "RIVALITATE DEMIURGICĂ" • ZIDUL CARE N-A FOST "PE PLACUL ZEILOR" • UBI SUNT • "SUB SIGILIUL FORMEI") 5 II. UN "CER ÎNCĂRCAT DE MITE" 33 (MUNTELE MUȘCHIUL, STÂNCA • PERSONAJE: MAGUL, ZĂHASTRUL, CĂLUGĂRUL) 33 III. CRONICA FUNERARĂ A "ZIDIRILOR ANTICE" 59 (ZIDUL PIRAMIDA, CETATEA
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
2208, 2209, 2211, 2213. 6. Se va fixa de către organele politice. PENTRU SERGENȚI REANGAJAȚI ȘI OFIȚERI 1.Tot mai mult se adâncesc divergențele între țările participante la Pactul Atlanticului de Nord. Bibliografie: - În jungla atlantică. Probleme Externe, Nr. 9/1951. - Rivalitatea anglo-americană în Orientul Apropiat și Mijlociu. Probleme externe, Nr. 6/1951. - V.I. Lenin: Imperialismul, stadiul cel mai înalt al capitalismului, „Scânteia”, Nr. 2217. 2.Succesele poporului nostru pe drumul revoluției culturale. Bibliografie: - „Scânteia”, Nr. 2208, 2199. - „România Liberă”, Nr. 2236
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
al dislocării Imperiului Otoman, al emancipării popoarelor subjugate și al intervenției politico-militare a marilor Puteri interesate în despuierea “omului bolnav”. Este adevărat că Andrei Oțetea considera că factorii determinanți ai chestiunii orientale „trebuie căutați în decăderea Imperiului Otoman și în rivalitatea marilor puteri”, ceea ce ar însemna că el excludea din definirea esenței chestiunii orientale unul din aspectele fundamentale, adică lupta popoarelor pentru emancipare națională. Dar, în cuprinsul studiului amintit, istoricul român nu numai că nu exclude acest factor, ci îi și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
referă la războiul lui Ali Pașa de la începutul anilor 30 ai secolului al XIX-lea) în cursul secolului al XIX-lea un nucleu de viață națională, ca reacție împotriva avariției din Imperiu; pe de altă parte, chestiunea orientală rezultă din rivalitățile europene: ambițiile puterilor se precizează, interesele lor se formulează la sfârșitul secolului al XVIII-lea; 1752 este un an critic; pacea de la Iași (9 ianuarie) dă Rusiei țărmul nordic al Mării Negre, face din Imperiul țarilor vecinul imediat al creștinilor din
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
tulburările care puteau rezulta pentru echilibrul european din slăbiciunea Porții și din puterea Rusiei”. W. Miller afirma și el că cei mai mulți dintre istorici sunt de acord în a vedea elementele esențiale ale chestiunii orientale în decăderea Imperiului Otoman și în rivalitățile puterilor europene. Ei se deosebesc doar prin data expresă a plasării începuturilor chestiunii orientale. De la Albéric Cahuet la Emile Bourgeois, Mattheu-Anderson, T. K. Krîlova, S. F. Oreșkova, Bela Kopecsi, Stanford Shaw, lucrări de sinteză ale unor colective de istorici, până la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
emancipare națională. În acele împrejurări, pacea de la Carlowitz avea o foarte mare importanță și pentru soarta politică a provinciilor românești. Este de reținut și ideea că „pacea de la Carlowitz a adus însă o schimbare radicală a relațiilor turco-poloneze”, estompând vechea rivalitate între cele două părți, punând Polonia în situația de a căuta sprijinul Porții prin partida republicană sau patriotică (Potoski). Deși polonezii n-au abandonat total intenția de a încorpora Moldova sau de a o transforma într-un stat tampon, amenințările
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
descurcat întotdeauna cu precizie în privința raporturilor de clasă, ceea ce i-ar fi înlesnit o înțelegere mai profundă a problemei naționale, a poziției românilor; totuși, nu i-a fost străină ideea că asprul conflict între unguri, români și germani era rezultatul rivalității între clasele diriguitoare ale acelor naționalități. Mai presus de toate, Bem dorea însă să adune într-o armată populară nu numai pe unguri și secui, ci și pe români și sași. El înțelegea și aproba aspirațiile naționalităților, dar copleșitoarea răspundere
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
o simplă născocire, de vreme ce înșiși francezii au fost deconcertați, câțiva uimiți de „abila manevră”.„Românii - scria Gaston de Monicault - au dat dovadă de statornicie; ba mai mult, ei s-au arătat capabili să renunțe la orice pasiune și la orice rivalitate între partide în fața interesului țării; ei au dat măsura patriotismului lor, numind la Iași și București același domnitor, colonelul Cuza”. Există în istoria popoarelor anume momente, să le numim de grație, singulare, prin forța de a impune stingerea „pentru o
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
prestigiului Franței, corupție, tulburări etc. În privința politicii externe a României, A. D. Xenopol era pe deplin conștient de poziția delicată a țării noastre, așezată într-unul din locurile sensibile ale confruntării dintre marile puteri. El socotea, și pe bună dreptate, că rivalitatea între Habsburgi și țarism a salvat fie și o parte a poporului român, de unde și înțelepciunea ce se cerea în conducerea politicii noastre externe. Salvarea ființei noastre naționale impunea, după părerea lui A. D. Xenopol, să ne sprijinim „pe formația cea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Guelfii - au fost permanent prezente în Germania și Italia Evului Mediu. Numele lor erau destinate să marcheze partidul papal (Guelfii) și partidul imperial (Ghibelinii) pe durata luptei între Papi și Împărații Germani și totodată au fost utilizate în conexiune cu rivalitatea a două case princiare din Germania: Welfii sau Guelfii care erau Duci de Saxonia și Bavaria - si Hohenstaufen (numele de Ghibelini se pare ca derivă de la Waiblinghen, un castel al dinastiei Hohenstaufen). Numele au fost pentru prima dată utilizate în
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
acest sens. După expulzarea Ghibelinilor din Florența la finele secolului 13, Guelfii s-au divizat în două aripi: Negrii și Albii. În secolul 15 numele de Guelfi și Ghibelini au căzut în desuetudine, deși ar mai trebui menționat faptul că rivalitatea celebrelor case veroneze Capulet și Montague se datora apartenenței la cele două fracțiuni: Guelfi și Ghibelini. Prima versiune a operei Simon Boccanegra nu a avut succes. După premieră Verdi i-a scris Clarei Maffei: “Am înregistrat un fiasco la Veneția
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
a fost instrumentat aproape simultan cu cazul în care tânărul Josip V. Posdram era anchetat fiindcă l-a ucis pe tânărul Wolfgang R. Posdram cu patru lovituri de șiș. Brandul Mare, în ciuda numelui, este o localitate mică și într-o rivalitate de multe generații cu Brandul Mic, care are cu 1382 locuitori mai mult. (Plus că Brandul mic are gară, iar Brandul Mare, în ciuda tuturor diligențelor, doar haltă.) Așa că locuitorii din Brandul Mare au făcut mare tărăboi, pretinzând că două cazuri
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
desfășura liber, fără constrîngeri de substrat, fără trimiteri obositoare la o filosofie de "mare anvergură". Cu alte cuvinte, "Mașina de vînt" e o piesă pentru actori, care-și așteaptă spectatorii în SALA STUDIO a Naționalului, în acest iunie incendiar la "rivalitate" cu fotbalul. Anca Negruți Din cronici Spectacolul "readuce în atenție problematica regimului comunist și a puteri politice devoratoare, care se infiltrează, lent sau cu brutalitate, în intimitatea indivizilor, distrugîndu-le căsniciile, sufletele, viața. Scrisă înainte de '90, piesa " Mașina de vînt" de
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de reducere a agresiunii. Capitolul treisprezece debutează cu discuția pe tema naturii prejudecăților, a discriminării și a stereotipurilor; sunt analizate patru surse ale prejudecățiilor: născute din identificări cu persoanele asemenea nouă; născute din frustrări și creerea „țapilor ispășitori”, născute din rivalitatea pentru bunurile apreciate și dorite; născute din modul de catalogare al oamenilor. În final, capitolul oferă o soluție, un răspuns la problema reducerii la minimum a prejudecățiilor existente în viața socială: autoarea propune intensificarea contactelor între grupurile ostile și crearea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
despre interese, ale lui, ale altora sau chiar interesul general. El veștejește „mahalagismul”, „mizeria morală” a mediilor politice, consemnează compromisuri, trădări, intrigi, descrie în chip foarte subiectiv, dar și - prin aceasta chiar - savuros, o lume colcăind de interese, ambiții, vanitate, rivalități, egoism și pofte, foarte vie și foarte impură, dar fără de care n-ar fi putut trăi. Evadează uneori în lecturi și peisaje, căci are, după cum se vede în notațiile din Egipt, simț poetic și plăcerea fanteziei, dar adevărata lui viață
ARGETOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285437_a_286766]
-
disparit...țile dintre republici se accentuaser... dup... m...șurile de descentralizare luate În vederea autogestion...rîi, invidiile și dușm...niile r...min foarte puternice. Puterea titoist... n-a reușit s... le atenueze prin crearea unui consens supranațional În jurul ideii comuniste. Vechea rivalitate dintre croați și sîrbi r...mine foarte prezent.... Primii sînt conștienți de hegemonia financiar... și politic... a ultimilor. Este de ajuns că la Începutul anilor ’70 s... ajung... În fruntea Partidului Comunist croat doi lideri naționaliști că s... se declanșeze
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]