1,115 matches
-
robilor... repetă Ștefan. Hoarda de Aur Își trimite cei mai buni luptători spre Moldova, ca să ne ducă În robie... Știți, căpitanii mei, ce Înseamnă asta! Nici un bătrân și nici un copil nu va fi lăsat În viață... Femeile vor fi luate roabe și trimise la corturile căpeteniilor tătare sau În haremurile de la Istanbul... Bărbații vor fi trecuți prin sabie sau luați robi, spre slujirea nohailor din corturile deșerturilor... Fiecare pas de pământ moldovean va fi ars, din case va rămâne cenușa... Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
moștenii tronul după moartea lui Ștefan. În anul 1479, domnul suferă două pierderi: la 26 iulie moare Bogdan, fiul Mariei de Mangop, care a fost înmormântat la Putna lângă mama sa. „În același an, august 8, duminică seara, a răposat roaba lui Dumnezeu, Cneajna, fiica lui Alexandru voievod, iar Stanciul Marele a răposat a treia zi după dânsa”. Este pentru a doua oară când este consemnată moartea unui mare boier în Letopisețul țării. Fuseseră amintiți mai înainte Oancea logofăt și Costea
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
-sa... Soacră-mea e o zgripțuroaică și jumătate... Ea nu caută decât cel mai mic nod în papură să tăbărască asupra mea că am luat fată cu vilă pe Karl Marx, că o las să muncească, întocmai ca pe-o roabă, la cărat și aranjat cărți pe rafturi, să se urce pe tot felul de scări, să înghită zilnic nori invizibili de praf și, în perspectivă, s-ajungă cu plămânii-n pioneze, ca minerii cu silicoză... Ienceanu, mai tânăr și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
eram repartizați pe categorii profesionale, oarecum. Eram brigăzi formate din 35-40 de persoane și erau brigăzi de intelectuali, de muncitori, de țărani și-așa mai departe. La diguri trebuia să sapi trei metri cubi de pământ, să-l Încarci În roabă, să urci cu el pe dig și să-l duci la vreo 200 de metri... și-așa mai departe. Venea milițianul și-ți măsura groapa unde-ai lucrat și, dacă n-ai făcut treaba asta, seara te oprea la poartă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
era asistent la Istoria Artelor și Estetică, la profesorul șLiviuț Rusu, și-l cunoșteam de-acolo; cu Max Bănuș am fost muncitor pe șantier acolo, la Salcia. Și el practica sistemul ăsta, țigări pe pâine... Zdravăn de tot Max, ducea roaba așa Încărcată, fie vorba-ntre noi... Ați avut contacte cu familia cât timp ați fost Închis a doua oară? O dată fosta mea soție a venit la Salcia, Într-un vorbitor. Eu aflasem dinainte, venise sentința de divorț a ei și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
m-am eliberat. Și am muncit... La Început a fost groaznic. Adică, ce se Întâmplă? Ne punea să săpăm la Canalul Dunăre - Marea Neagră, În primă fază... că știți că a fost Întrerupt În ’53... Ne puneam să săpăm, Încărcam În roabă, o duceam la malul lacului Tașaul, acolo o vărsam și veneam Înapoi. Și trebuia În continuu să muncești, n-aveai voie să stai deloc... Și mi-aduc aminte că toată ziua se lucra și, când ne-aducea În colonie, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și cu preoți, ne-a transferat la Peninsula, o altă colonie de muncă cu regim destul de sever, și acolo Însă tot la cele mai grele munci. De pildă, ăștia cu pedepse mari eram puși să săpăm pământul, să Încărcam În roabe, să-l deplasăm; făceam rambleuri, terasamente de cale ferată, care se făceau Înalte... Trebuia să faci echilibristică și uneori erau 70 de metri distanță, și cădeai, și putea să cadă și roaba peste tine... Duceam acolo roabele și le răsturnam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
eram puși să săpăm pământul, să Încărcam În roabe, să-l deplasăm; făceam rambleuri, terasamente de cale ferată, care se făceau Înalte... Trebuia să faci echilibristică și uneori erau 70 de metri distanță, și cădeai, și putea să cadă și roaba peste tine... Duceam acolo roabele și le răsturnam pe terasamentul ăla, că se organiza o montare de șină de cale ferată pe care venea un tren cu vagoane basculante, care descărca pământul adus din Canal. Aici la Peninsula cât ați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să Încărcam În roabe, să-l deplasăm; făceam rambleuri, terasamente de cale ferată, care se făceau Înalte... Trebuia să faci echilibristică și uneori erau 70 de metri distanță, și cădeai, și putea să cadă și roaba peste tine... Duceam acolo roabele și le răsturnam pe terasamentul ăla, că se organiza o montare de șină de cale ferată pe care venea un tren cu vagoane basculante, care descărca pământul adus din Canal. Aici la Peninsula cât ați stat? Am stat până În 7
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
am pățit treaba asta, că brigada noastră eram tineri și ne făceam norma... Până la urmă n-a fost rău niciodată... că din contră, noi căram pământ și pentru cei mai bolnavi, mai bătrâni, să-i mai ajutăm... Cel puțin o roabă duceam pentru ei... Și aicea mai depindea și de cum se descurcau brigadierii. Aveam câteodată brigadieri mai deștepți, mai șmecheri, care măsurau gropile și-i inducea În eroare pe majori să măsoare de aici de acolo și ne scoteau pe nas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de kilograme. Și mi-aduc aminte de o-ntâmplare care m-a impresionat deosebit. Mergeam la dig, lucram acolo, aveam normă. Trebuia să faci trei metri cubi și 60 și să Îi cari cam la o sută de metri cu roaba. Eu tot făceam propagandă printre deținuți: „Băi, nu vă puneți mintea cu asta, că și-așa când vine vremea ne dă drumu’. Că faci norma, că nu faci, tot ne dă drumu’”. Dar dacă nu făceați norma nu vă pedepseau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Dar cum de puteați să munciți atâta? Domne, te specializezi acolo. Vezi, aveam aicea În palmă, În punctul de sprijin al lopeții... Era tare ca piatra. Trebuia să Înveți să lucrezi eficient. Știi? Și mergea. Aruncam cu regularitate și În roabă direct, nu dădeam alături nimica. Au fost unii care au murit pentru că au vrut să facă planul, că se păcăleau... și munceau până se epuizau. Și eu eram epuizat, dacă aveam 59 de kile... Dar având pedeapsă mai mică, mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
viața lui de acolo, și lui Îi plăcea de mine, că vorbeam românește frumos... Și Îi vorbeam românește până nu mai aveam suflet. Zic: „Băi, leșin, nu mai pot să mai vorbesc”... Și vorbeam altă dată. Și mergând mereu cu roaba unu’ după altu’, Încărcam acolo... Știi? Făceam cu schimbul și aveam timp să mai discutăm. Cum a fost Întoarcerea acasă? Am venit până la București Îmbrăcat cum ți-am zis, cu mantaua aia de n-avea o aripă și, În loc de nasturi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
noi. Ei nu făceau nimic la locul de muncă, dăcât măsurau, vedeau cât munceai și cât nu munceai, iar seara Îți făcea calculul... De exemplu, am lucrat o perioadă la diguri și trebuia să faci o groapă... Încărcai pământul În roabă, te duceai cu roaba pă niște dulapi și o răsturnai pă digurile ălea care există și acuma... E... seara, ei veneau la fiecare echipă din aceasta și făcea calculul cât ai muncit. Și dacă nu făceai norma de doi metri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
nimic la locul de muncă, dăcât măsurau, vedeau cât munceai și cât nu munceai, iar seara Îți făcea calculul... De exemplu, am lucrat o perioadă la diguri și trebuia să faci o groapă... Încărcai pământul În roabă, te duceai cu roaba pă niște dulapi și o răsturnai pă digurile ălea care există și acuma... E... seara, ei veneau la fiecare echipă din aceasta și făcea calculul cât ai muncit. Și dacă nu făceai norma de doi metri cubi sau cât dracu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
capul ei de mâncare, că nu era consistentă... Și de la Gherla ne-a dus la Salcea (sic!), la dig... Ne Încolona câte o sută de inși, cu militari, că de-știa erau gârlă... și ne punea așa pe rând. Aveam roabe cu hârleț și acolo săpam În pământ și era cu normă. Care nu-și făcea norma rămânea seara În poartă. Echipa cutare, cutare, era oprită, avea brigadier și se știa. „Rămâi În poartă!” Și În poartă Îți dădea o bataie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cutare, cutare, era oprită, avea brigadier și se știa. „Rămâi În poartă!” Și În poartă Îți dădea o bataie la palmă cu ghioaga, ca a doua zi să faci norma. Și eram șase inși: doi În groapă și patru la roabă... doi azvârlea cu lopata... și trebuiai să sui tocmai sus, că făceai schela... Și uite așa am dus-o... Și de acolo ne-a schimbat la Poarta Albă, la Periprava. La Periprava cum a fost? Ne-a dus cu vaporul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
șmecheri... Săpam malu’, și tre’ să lași martor martoru’, de unde ai Început să sapi. Și noi mutam martoru’, și când venea și măsura cam ieșeam aproape de adevăr, că altfel nu puteai să faci trei metri două sute săpat... Și făceam la roabă cu Nicolae Fulga 4, general de aviație la Corabia. Și l-am Învățat cum să muncească acolo, că dacă nu murea, că ăștia cu știința nu știe ce Însamnă pământu’... „Băăă, stai cuminte așa! Uite-te cu ochii după el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
aviație la Corabia. Și l-am Învățat cum să muncească acolo, că dacă nu murea, că ăștia cu știința nu știe ce Însamnă pământu’... „Băăă, stai cuminte așa! Uite-te cu ochii după el” (după gardian - n.n.), „pune puțin În roabă și, când se Întoarce, pleacă cu o roabă, când nu, stai pe loc”... Și Îl Învățam cum să muncească. Și ce se Întâmpla? Ne mințea că ne dă o bucată de chirpic, că așa se chema... Știți ce Înseamnă chirpic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să muncească acolo, că dacă nu murea, că ăștia cu știința nu știe ce Însamnă pământu’... „Băăă, stai cuminte așa! Uite-te cu ochii după el” (după gardian - n.n.), „pune puțin În roabă și, când se Întoarce, pleacă cu o roabă, când nu, stai pe loc”... Și Îl Învățam cum să muncească. Și ce se Întâmpla? Ne mințea că ne dă o bucată de chirpic, că așa se chema... Știți ce Înseamnă chirpic? Dacă nu știi, Întreabă pe altu’, că nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
io, nu o să știi niciodată: fieru’ nu face sânge, pătrunde În interior..., Îți rupe mușchiu’, da’ nu plesnește pielea, să facă sânge... Și nu lase urme... Și după asta, fiecare s-a Învățat la șmecherie, cum am spus io, cu roaba, și făceam așa... Da’ care era cinstit, să-și facă norma... murea domne. Au murit mulți acolo? Au murit! Io am Înmormântat un preot din partea Ardealului... I-am făcut un sicriu de stuf, i l-am Împletit, că așa era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
subînțeleasă tacite, foarte pesimistă, că partea cea mai mare a oamenilor nu știe a face o întrebuințare dreaptă de puținele dramuri de crieri cu cari i-a înzestrat natura, că acea parte, lăsată în voia liberă a instinctelor sale, e roabă pînteceului și unealtă în mâinile șarlatanilor de tot soiul, care știu să-i lingușească patimile rele, Iezuitismul a încercat a ținea clasele de jos într-un binefăcător semiântuneric, puindu-și drept țintă - nu cultura minții, căci desperase a scoate trandafiri
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de două trei ori pe săptămână să îi bată niște scrisori la mașină, dar a sfârșit prin a deveni secretara lui, precum și alte lucruri - servitoarea și confidenta lui. O femeie care putea spune literal, ca și cum ar fi citat din biblie, „roaba Ta“. Îi împingea scaunul cu rotile, căci avea nevoie de acest sprijin, deoarece șchiopăta și își târa picioarele. Iar el ședea, satisfăcut, servit. Arăta sever și chiar impacientat, însă nu așa stăteau lucrurile. Spiritul pe care-l întrezăream la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
valoros și, cum se găsise pe (adică sub) pământul lui, credea că statul avea să-i acorde o recompensă grăsuță, ca să aibă de câteva chefuri Îndestulate, cu lăutari. Pe culoarul cel lung al școlii, bolovanul a fost cărat cu o roabă, mai apoi depus În cabinetul foto, cel cu geamurile vopsite În negru, aflat În anexa laboratorului de biologie. Spune câte un prost, pe ici, pe colo, că, Într-un timp, am crezut c-am fost Îngropat de viu În ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
spionajul, mituirea și propaganda. „Toată Poarta s-a pornit pe cerut“, această exclamație este confirmată la fiecare pagină de lista darurilor pretinse cu insolență de dregătorii otomani, mari și mici: blănuri, giuvaeruri, ceasuri și, la un moment dat, chiar „două-trei roabe frumoase“13. Denunțurile și zvonurile se acumulează frenetic, atât cu privire la situația din țară, cât și despre evenimentele, oricât de neînsemnate, din Fanar. În Țara Românească, dezastrul economic silește populația la emigrare în masă: „oamenii așteaptă numai să se topească zăpada
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]