KorAP: Find »[drukola/base=româno-sovietic & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...15 16 17 ...20 >

480 matches

Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190

propriului lor acord. Aceasta a fost principala cauză pentru care de la început entuziasmul Chinei în a-și da mâna cu românii pentru a rezista sovieticilor a fost de departe mult mai scăzut decât al românilor. De la începutul lui 1965, relațiile româno-sovietice s-au mai detensionat într-un fel, așa încât atitudinea românească față de China a înregistrat încă odată o schimbare subtilă. Potrivit statisticilor ambasadei chineze de la București, „din martie 1964 până în iunie 1965, într-o perioadă de nouă luni, liderii partidului român

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
PCR. în octombrie 1964 și martie 1965, succesiv, atât în Uniunea Sovietică, cât și în România, liderii supremi s-au schimbat, astfel că, profitând de această posibilitate, cele două state doreau să relaxeze relațiile dintre ele. Și, într-adevăr, relațiile româno-sovietice s-au relaxat oarecum. Noii lideri au schimbat vizite oficiale reciproce. Dar disputa a luat foc din nou pornind de la chestiunea reorganizării Pactului de la Varșovia. în toamna lui 1965, Uniunea Sovietică a avansat propunerea de a se întări funcționarea Pactului

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
Revoluția ungară din octombrie 1956 a fost pentru regimul de la București un prilej nesperat de a accede la o poziție privilegiată în ochii Moscovei. în raportul menționat mai sus al Ambasadei RPR la Moscova se arăta că, în privința evoluției relațiilor româno-sovietice, primul trimestru al anului 1957 „se caracterizează printr-o adâncire a relațiilor dintre RPR și URSS, în comparație cu perioada de dinaintea evenimentelor din Ungaria”. Gheorghiu-Dej a știut să folosească aceste evenimente pentru a-și demonstra atașamentul deplin față de Moscova, fără a se

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
aceea Prezidiul CC al PCUS prețuiește în mod deosebit calitatea conducerii partidului [nostru], îndeosebi a Biroului Politic”. Această din urmă frază arată în mod clar că liderii regimului de la București primiseră asigurări că se bucurau de încrederea conducerii sovietice. Declarația româno-sovietică urma să servească drept model și pentru semnarea unor documente similare cu alte state: „Tovarășii sovietici acordă o deosebită importanță acestui document. Ei, între altele, au spus că după părerea lor se vor semna asemenea declarații și între alte state

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
Moscova, la București se făceau pregătiri intense în vederea sărbătoririi celei de a 40-a aniversări a Marii Revoluții Socialiste din Octombrie, cu atât mai mult cu cât în fiecare an, în perioada 7 octombrie - 7 noiembrie, se sărbătorea „Luna prieteniei româno-sovietice”. Participarea liderilor partidului la manifestările programate a fost stabilită în ședința din 2 noiembrie 1957 a Biroului Politic. Astfel, adunarea festivă din ziua de 5 noiembrie urma să fie prezidată de C. Pârvulescu, iar mitingul oamenilor muncii din ziua de

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
vedere expuse cu alte ocazii, pe parcursul anului 1957. Acest discurs avea o structură aproape didactică, compartimentarea pe probleme fiind foarte clară, iar sensul expunerii evoluând de la „general” la „particular”: rolul URSS în mișcarea comunistă; situația din lagărul socialist; relațiile bilaterale româno-sovietice; activitatea PMR. în ceea ce privește URSS, expunerea urmărea să scoată în evidență trei principii de bază: „experiența glorioasă a PCUS”, ca model în construcția socialismului; însemnătatea Congresului al XX-lea al PCUS, ca o contribuție esențială la “întărirea lagărului socialist, la intensificarea

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
a unității și solidarității țărilor socialiste pe baza principiilor egalității în drepturi, respectării independenței și ale ajutorului reciproc”. Principiul internaționalismului proletar era considerat în continuare prioritar. Ca o consecință a noilor relații dintre țările socialiste, se menționa faptul că relațiile româno-sovietice erau „bazate pe deplina egalitate în drepturi și avantaj reciproc”. Un element aparte îl constituia „sprijinul URSS” în refacerea economică a României și în construcția socialismului în țara noastră. Din punctul de vedere al regimului de la București, se considera că

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
menționau că fuseseră observate grupuri de indivizi, având asupra lor arme, explozibili și muniții, cei mai mulți făcând parte din unități militare. Cei avuți în vedere s-au retras la munte de unde, se credea, aveau intenția de a efectua sabotaje în spatele trupelor româno-sovietice care treceau spre front. în luna noiembrie 1944, au fost semnalate grupuri suspecte de ostași atât în vechiul regat (în județele Gorj și Mehedinți), cât și în Transilvania (în sectorul Brașov-Hunedoara), în apropierea șoselelor de mare circulație și a căilor

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
fără convingere, din datorie. Ce le puteam promite, când nici noi nu știam ce avea să fie a doua zi sau peste o lună, ori peste un an, dacă om mai apuca vremea aceea” (sublinierile ne aparțin). „Frăția de arme” româno-sovietică se caracteriza prin intruziunile Armatei Roșii până la nivelurile de jos ale Armatei Române, chiar până la companie. Ofițerii inferiori detașați pe lângă subunitățile românești erau aroganți, apelând preponderent la intimidare, inclusiv cu armele. Situația avea să se înrăutățească pe măsură ce controlul sovietic în

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
ediții Vasile Roaită, pun`nd bazele unui mit destrămat t`rziu. Istoria României, manual pentru clasa a XI-a, 1960, p. 263. N. Manolescu, Contradicția lui Maiorescu, Editura Humanitas, București, 2000, p. 11. Adrian Cioroianu, „Dilemele mimetismului istoriografic. Episodul Analelor Româno-Sovietice (1946-1963)”, `n Fațetele istoriei. Existențe, identități, dinamici, Editura Universității București, 2000, p. 593. Anneli Ute Gabanyi, op.cit., p. 111. Doru George Burlacu, Revenirea la Maiorescu (1963-1993), Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1997, pp. 23-24. Din aprilie 1945 este numită o nouă conducere

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
C. Daicoviciu, pp. 159-171. Vezi Studii și cercetări istorice, 1946, pp. 198-202. Ibidem, p. 210. La p. 220. 1946, pp. 374-376. Ibidem. La p. 405. Revista Arhivelor, p. 402. Hrisovul, 1947, pp. 183-193. Ibidem, p. 237. Ibidem. Toate `n Analele Româno-Sovietice, 1946-1949. Profesor secundar (1927-1949). Din 1949 conferențiar - istoria modernă a României - la Universitatea București și șeful secției de istorie modernă la Institutul de Istorie al Academiei. ANIC, fond M.I. Diverse, dos. 14/1943, ff. 11-13 Vezi „sugestii” pentru o apropiere

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
3-4, pp. 140-153. „Relațiile Țării Românești și ale Moldovei cu Raguza (sec. XV-XVIII)”, Studii, 1949, nr. 4, pp. 105-124. Vopros` Istori și Vestnic Drevnii. `n 1948, nr. 4, pp. 142-147. Al. Grecu, „`n jurul noilor manuale școlare de istorie”, Analele Româno-Sovietice, t. 14 [1948/9], pp. 295-297. Idem, „Despre `nceputurile relațiilor româno-ruse”, Studii, 1949, nr. 3, pp. 95-101. Ibidem, p. 101. Gabriel Catalan, „Institutul de Istorie și Filozofie al Academiei RPR (1947-1951)”, Xenopoliana, 1998, nr. 3-4, pp. 141-152. De exemplu: Statutul

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
interbelică la comunism”, `n Miturile..., ed. cit., II, pp. 148-172. ANIC, fond Ministerul `nvățăm`ntului, dosarele 652, 676, 682-683, 728-730 și 763/1946. ANIC, fond Ministerul de Interne, Direcția Administrației de Stat, dosar 64/1947, vol. I, ff. 38-39; Analele Româno-Sovietice, nr. 9, ianuarie-februarie 1948; broșura Muzeul Româno-Sovietic, București, 1950. M.S. Rădulescu, „Despre aristocrația românească `n timpul regimului comunist”, `n Miturile..., ed. cit., II, pp. 127-147. Vezi numerele din 1947-1949. `n 1948 Muzeul Româno-Rus (Sovietic) a fost premiat de Academie pentru

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
II, pp. 148-172. ANIC, fond Ministerul `nvățăm`ntului, dosarele 652, 676, 682-683, 728-730 și 763/1946. ANIC, fond Ministerul de Interne, Direcția Administrației de Stat, dosar 64/1947, vol. I, ff. 38-39; Analele Româno-Sovietice, nr. 9, ianuarie-februarie 1948; broșura Muzeul Româno-Sovietic, București, 1950. M.S. Rădulescu, „Despre aristocrația românească `n timpul regimului comunist”, `n Miturile..., ed. cit., II, pp. 127-147. Vezi numerele din 1947-1949. `n 1948 Muzeul Româno-Rus (Sovietic) a fost premiat de Academie pentru activitatea de cercetare istorică. Vezi Ovidiu Bozgan

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
României de sub jugul fascist”, Remin Ribao, 23 august 1959. Mihai Retegan, op.cit., p. 31. Dinu C. Giurescu și Stephen Fisher-Galați, op.cit., p. 453. David Floyd, Romanian, Russia’s Dissident Ally, Pall Mall Press, London-Dunmow, p. 108. Ambasada din România, Contradicțiile româno-sovietice se ascut și se află la jumătatea drumului spre o schimbare calitativă, 9 aprilie 1963. Ben Fowkes, The Rise and Fall of Communism in Eastern Europe, MacMillan Press Ltd., London, l995; Central Compilation & Translation Press, Beijing, 1998, p. 168. Mihai

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
noiembrie 1961; Ambasada RPC din România, Un raport comprehensiv asupra răspunsului României la congresul al XXII-lea al PCUS, 24 noiembrie 1961; Ambasada RPC din România, Observații asupra situației românești, c`teva luni din 1962. Ambasada RPC din România: „Contradicțiile româno-sovietice se ascut și sunt la jumătatea drumului spre o schimbare calitativă”, 9 aprilie 1963. Wu Leng-xi, op.cit., vol. II., pp. 675-680. David Floyd, op.cit., pp. 111-112. Stenograma ședinței Biroului Politic al CC al PMR din 17 februarie 1964; stenograma ședinței

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
Eugen Bantea, op.cit., pp. 49-52. Ibidem, pp. 50-51; Florin Constantiniu, Alesandru Duțu, Mihai Retegan, România `n război. 1941-1945, Un destin `n istorie, Editura Militară, București, 1995, pp. 198-199; Alesandru Duțu, `ntre Wehrmacht și Armata Roșie. Relații de comandament româno-germane și româno-sovietice (1941-1945), Editura Enciclopedică, București, 2000, p. 228. „Protocolul anchetei arestatului Andreas Schmidt din 22 martie 1945”, GARF, fond 9401 (Mapa Stalin), op. 2, dos. 94, f. 200. Ibidem, ff. 201-202. Eugen Bantea, op.cit., pp. 49-51. Ibidem, p. 53. Vezi și

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
34-35, 224, 268-269; ibidem, dos. 909, f. 696. Informația se regăsește și `n raportul `naintat de NKVD lui Beria (dar și lui Stalin și Molotov) la 24 martie 1945, `n Misiunile lui A.I. V`șinski `n România (Din istoria relațiilor româno-sovietice). Documente secrete, colegiul de redacție al ediției române: Radu Ciuceanu (responsabil), Ioan Chiper, Florin Constantiniu, Vitalie Văratec; traducerea `n limba română: Alexandru B`rlădeanu, Ioan Chiper, Florin Constantiniu, Vitalie Văratec, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, București, 1997, p. 160 (document

[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421

1995, pp. 62-100. 31 Pentru cooperarea militară româno-germană pe frontul de est vezi îndeosebi Hans Doerr, Der Feldzug nach Stalingrad. Versuch eines operativen Überblickes, Darmstadt, 1955, pp. 55-116; Alexandru Duțu, Între Wehrmacht și Armata Roșie. Relații de comandament româno-germane și româno-sovietice (1941-1945), București, 2000, pp. 57-97; Friedrich Forstmeier, Odessa 1941. Der Kampf um Stadt und Hafen und die Räumung der Seefestung 15. August bis 16. Oktober 1941, Freiburg im Breisgau, 1967, passim; Andreas Hillgruber, Hitler, Regele Carol și Mareșalul Antonescu. Relațiile

"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă (2010) [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
sub regimul Antonescu 1940-1944, pp. 263-330; Jean Ancel, Transnistria, volumele I-II, passim; Idem, Contribuții la Istoria României. Problema evreiască 1933-1944, volumul II, partea întâi, pp. 77-172. 43 Alexandru Duțu, Între Wehrmacht și Armata Roșie. Relații de comandament româno-germane și româno-sovietice (1941-1945), pp. 71-73. 44 Friedrich Forstmeier, Odessa 1941. Der Kampf um Stadt und Hafen und die Räumung der Seefestung 15. August bis 16. Oktober 1941, p. 32 și următoarele. 45 Bundesarchiv-Militärarchiv Freiburg im Breisgau, RH 31-I Deutsche Heeresmission in

"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă (2010) [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
Sfatul Țării unirea Basarabiei cu România. Maior în rezervă (din 01.03.1918); membru al Partidului Țărănesc din Basarabia (1918-1923); membru al Partidului Național Liberal (din 1923); deputat în toate Legislaturile României Mari (1919-1940); expert în delegația României la conferința româno-sovietică (martie-aprilie 1924); primar al orașului Chișinău (1923, 1927-1928, 1932); primar al municipiului Odessa (06.08.1941-18.03.1944). Arestat în 1945, judecat și condamnat de autoritățile comuniste la 10 ani muncă silnică pentru "crimă de război". A trecut prin închisorile

"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă (2010) [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
Corola-website/Law/109338_a_110667

României la construirea Combinatului minier de îmbogățire a minereurilor acide cu conținut de fier de la Krivoi Rog - Ucraina. Condițiile continuării participării României la construirea obiectivului se vor stabili prin protocol interguvernamental româno-ucrainean de modificare și adaptare a prevederilor Convenției guvernamentale româno-sovietice, semnată la 29 decembrie 1986 la Moscova. Articolul 2 Ministerul Industriei și Resurselor*) - ca reprezentant al Guvernului României în relațiile cu Guvernul Ucrainei - va urmări aducerea la îndeplinire a tuturor prevederilor din protocolul interguvernamental româno-ucrainean prevăzut la art. 1 alin

LEGE nr. 95 din 31 decembrie 1993 (*republicată*) privind continuarea participării României la construirea Combinatului minier de imbogatire a minereurilor acide cu conţinut de fier de la Krivoi Rog - Ucraina şi asigurarea resurselor de finanţare necesare. In: EUR-Lex (1993) [Corola-website/Law/109338_a_110667]
Corola-website/Law/157273_a_158602

liniei frontierei de stat Articolul 1 Frontiera de stat dintre România și Ucraina trece pe teren astfel cum este definită și descrisă în Tratatul dintre Guvernul Republicii Populare Române și Guvernul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste privind regimul frontierei de stat româno-sovietice, colaborarea și asistența mutuală în probleme de frontieră, semnat la București la 27 februarie 1961, precum și în toate documentele de demarcare corespunzătoare, hărțile frontierei de stat între fostele Republica Populară Română și Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, procesele-verbale ale semnelor de

TRATAT din 17 iunie 2003 între România şi Ucraina privind regimul frontierei de stat româno-ucrainene, colaborarea şi asistenţa mutuală în problemele de frontieră. In: EUR-Lex (2003) [Corola-website/Law/157273_a_158602]
traseului frontierei de stat, elaborează anexele și completările la documentele de demarcare în vigoare, în conformitate cu dispozițiile prezentului tratat, precum și ale art. 1-4 din Tratatul dintre Guvernul Republicii Populare Române și Guvernul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste privind regimul frontierei de stat româno-sovietice, colaborare și asistență mutuală pe probleme de frontieră, semnat la București la 27 februarie 1961, ale Tratatului cu privire la relațiile de bună vecinătate și cooperare dintre România și Ucraina, semnat la Constanța la 2 iunie 1997, și ale Acordului conex acestuia

TRATAT din 17 iunie 2003 între România şi Ucraina privind regimul frontierei de stat româno-ucrainene, colaborarea şi asistenţa mutuală în problemele de frontieră. In: EUR-Lex (2003) [Corola-website/Law/157273_a_158602]
Corola-website/Law/195103_a_196432

central de reparații auto și tractoare nr. 2", "Atelierul central de reparații auto nr. 1", "Uzina nr. 746 reparații generale mașini de luptă". 3. Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 121 din 24.01.1957 privind numirea membrilor comisiei de coordonare româno-sovietice pentru problemele metalelor rare. 4. Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 143 din 28.01.1957 privind adoptarea decretului pentru încetarea decăderilor din drepturile de pensie a unor generali și ofițeri trecuți în retragere. 5. Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 232

HOTĂRÂRE nr. 130 din 6 februarie 2008 privind declasificarea hotărârilor Consiliului de Miniştri adoptate în perioada 1957-1965. In: EUR-Lex (2008) [Corola-website/Law/195103_a_196432]