388 matches
-
roman tragic japonez, scris cu ironie tipic anglo-saxonă. 2.9. Doris Lessing: Un Nobel pentru Domana de Fier a romanului contemporan "Sunt încredințată că prețuim istorisirea fiindcă ea e tiparul minții noastre. Gândim pe tiparul poveștii, al cronologiei narative", declară romanciera britanică Doris Lessing, cea care a primit Premiul Nobel pentru literatură în 2007. Avem de-a face cu o personalitate puternică, o devoratoare de cărți, care a părăsit hotărât școala la paisprezece ani și a ales să citească pentru a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
luat acest premiu până acum, restul fiind desigur bărbați) care nu dă doi bani pe educația oficială, dar face din literatură unicul depozit al înțelepciunii colective. * * * Spațiile experienței lui Doris Lessing sunt Africa și Anglia. E în declarațiile repetate ale romancierei o bucurie că a avut parte de exotismul continenttului negru, dar și o mândrie explicabilă că e odrasla nației colonizatoare. Cunoscând zelul egalitar al lui Doris Lessing, nu putem să nu ne întrebăm dacă autoarea însăși își dă seama de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
partide (cel comunist), iubiri, sex, mici bucurii și mari tragedii. Predomină lipsa umorului și o mare nevoie de patos. Acest patos a făcut ca The Golden Notebook să fie transformat într-o biblie a feminismului pe toate continentele, spre disperarea romancierei, care suportă orice în afară de uniformizare. Dacă sunetm toți de acord cu ce spune, atunci ea nu mai e de acord cu ea însăși, fiindcă ea trebuie să fie (ieri, azi, mereu, chiar și în interiorul convenției premiului Nobel) à rebours: Romanul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
alte cărți interesante. Mă înfurie că e privit ca o carte în exclusivitate feministă. Place tuturor. E peste tot, în toate țările. Când să zic că a murit, iar îl găsesc în picioare. S-a vorbit, se vorbește despre "agresivitatea" romancierei, de "mânia" ei. S-a atribuit feminismul ei acestei energii negative. Lucrurile nu stau chiar așa. Doris Lessing scrie uscat, e drept, dar lucrurile despre care scrie ea, viziunea ei intimă (pe care evident o ghicim, altfel n-am citi
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ar trebui să gândească înainte să se pună pe urlat lozinci". Toată această groază de fanatism ne readuce în final în ce-o privește pe Lessing la nemărturisita rușine de alegerea ei timpurie, de aprobarea comunismului. În cele din urmă romanciera își construiește o teză "proprie", care merită considerată: De la început a fost așa: oamenii au văzut ce se petrece în Uniunea Sovietică și i-au întors spatele. Peste tot întâlneai foști comuniști care știau foarte bine ce primejdie e visul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
final. Iată punctul unde inteligența vie a autoarei frizează patologicul, nebunia. La finalul oricăruia dintre romanele ei, lectorul caută certitudini și se înneacă în întrebări. Nu contează că intriga e neîncheiată; aceasta e deja o invenție depășită. Ne copleșește capacitatea romancierei de a ne popula mintea cu posibilități, cu idei neterminate, cu dorința uriașă de a continua să explorăm. Pofta de a gândi și a scrie a lui Doris Lessing e vitală și debordantă. Ea scrie tot timpul, fără oprire: Sunt
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Pentru ea "literatura este analiza post-factum a incidentului" și suspansul întregii ei opere vine din mobilitatea inteligenței ei, care schimbă neîncetat "perspectiva" autoarei asupra propriei vieți. Prezentul e un amestec mereu efervescent de trecut și viitor. Pofta de istorie a romancierei e cuceritoare. Iată, de pildă, întâlnirea ei cu Henry Kissinger: Nu văd ce alt american de dreapta și-ar fi dat osteneala să mă caute, ca el. A venit la Londra și a cerut să cunoască un om de stânga
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
tocmai un personaj interesant ca universitar. Pe de altă parte, în calitate de universitară, nici Helen nu se simte în largul ei. Ea e scriitoare. Suferă de blocaj scriitoricesc pe timpul narațiunii, dar anterior a scris un număr de romane onorabile. Pare o romancieră de succes, dar Lodge nu insistă asupra succesului ei. Cariera universitară temporară n-o ajută decât să afle că Martin are felurite aventuri, iar una dintre ele este chiar o studentă de la cursul ei. Studenta îi aduce la corectat un
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cunoscut acum și ca redactor, în prezent la Leviathan), grupul celor ce ne-am unit în jurul revistei Thumbscrew, care nu se mai scoate. Sunt de asemenea încântată să fac parte din grupul mai european de pe internet. Sue Stewart, Herbert Lomas. Romancierele Patricia Duncker și Lynne Alexander. Unele dintre aceste prietenii sunt intime și merg dincolo de poezie. Prieteniile europene sunt mai direct bazate pe creație: poetele și scriitoarele finlandeze Eira Stenberg, Kirsti Simonsuuri (extrem de diferite una de alta), Lena și Vaino Kirstina
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mai direct bazate pe creație: poetele și scriitoarele finlandeze Eira Stenberg, Kirsti Simonsuuri (extrem de diferite una de alta), Lena și Vaino Kirstina; estonianul Jaan Kaplinski, cu care am tradus în colaborare ultimul lui manuscris; în Norvegia tânăra și foarte lirica romancieră Ingeborg Arvola; poetele catalane Susana Rafart și Marguerita Ballester (o tradiție superbă de suprarealism și simplitate); Anatoly Rotterdam; Denisa Comănescu, Diana Manole, Ioana Ieronim, Magda Cârneci (inutil să-ți mai spun din ce țară sunt!); maghiarul Istvan Csuhai, fost redactor
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Serbia; romancierii Aleksandar Prokopiev (strălucit postmodern din Macedonia), Beverley Farmer (Australia) și Leslee Becker (SUA). Am și o fostă studentă în SUA, de la care am vești când și când, dar care n-a publicat încă nimic, deși e o tânără romancieră pasionată: Karin Bolender. Am prieteni universitari la catedrele de relații internaționale, la care țin mult, și un număr de artiști plastici. La Oxford Brookes, Stevens Matthews (remarcabil critic literar și unul din lectorii mei pentru The Distance Between Us) și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a fost expusă pe piața liberă a ideilor. Maghiarul György Konrád, ale cărui eseuri complezente despre „Antipolitică” au fost atât de admirate În anii ’80, este doar unul dintre numeroșii scriitori căzuți În uitare după 1989. Alții, cum ar fi romanciera est-germană Christa Wolf, au Înțeles bine că tocmai greutățile existenței de scriitor sub comunism erau cele care le ofereau atât material literar, cât și o anumită energie (și statut public). Din acest motiv, mulți intelectuali din societățile comuniste au preferat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și în altă pânză a pictorului, inspirată de piesa lui Oscar Wilde. În ciuda subiectului "clasic", scriitoarea îi descoperă pictorului nuanțe care îmbogățesc tema. Crochiul critic al Lucrezziei Karnabatt păstreaza urmele influenței pe care piesa lui Oscar Wilde o avusese asupra romancierei, prin intermediul reprezentării sale de către Compania teatrală a Marioarei Voiculescu. O anumită înclinație spre teatralizare, care persistă în descrierea pe care o face tablourilor Lucrezzia Karnabatt, trebuie să fi existat și în tablourile lui Emilian Lăzărescu. Pictorul este fidel convenției decadente
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]