17,708 matches
-
Augustin Răsăritului și Apusului, s-a păstrat în rânduiala catolică); g) competentes devin acum infantes și, de-a lungul Săptămânii Mari, primesc zilnic învățătura mistagogică. La Liturghia din duminica de după Sfintele Paști apar în veșmânt alb (Domenica in albis) și rostesc împreună cu toată comunitatea Rugăciunea Domnească. Așa ajung fideles. Principiul catehezei trebuie să fie: ut gaudens quisque catechizet („a catehiza cu bucurie”), și nici o grijă să nu trebuie să fie mai mare ca aceasta. A catehiza cu bucurie este grija cea
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
De bună seamă, pentru cei de care adevărul este departe, ar fi, poate, de folos să-și ungă minciuna cu plăcerea provocată de cuvinte, aplicând formei discursului un ase menea exces de găteală în chip de fard. În felul acesta, rostită unduios și poleită cu astfel de artificii retorice, înșelăciunea ar deveni verosimilă și mai ușor acceptabilă pentru ascultători. Dar pentru unii care caută adevărul curat și neamestecat cu podoaba vreunei viclenii, frumusețea străbate prin cuvinte de la sine” (ed. rom., 95
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
guide to the evolution of the emperor’s policies and the calculated caution with whitch he enunciated them.” - p. 39: „aceste documente sunt un ghid sigur al evoluției politicii împăratului și a (sic!) prudenței calculate cu care el le-a rostit /în loc de „emis” - n.n/”; p. 10: „in a way unknown to the rhetoric of eulogy or invective” - p. 39: „într-un mod necunoscut retoricii, elogiei sau discursului invectiv /în loc de „retoricii elogiului sau invectivei” - n.n./”; p. 28: „the animosities of an
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine Fondator. In: Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
degrabă cu cea a catedralelor medievale neterminate, decît cu soarta monumentelor ruinate. E poate ușor de intuit felul în care ar fi arătat, imposibil însă de știut. Mihai Eminescu, Poeme necunoscute reconstituite de Petru Creția, alese de Mircea Cărtărescu și rostite de Adrian Pintea, CD-Carte, Ed. Casa Radio, București, 2003, 64p.
Surpriza necunoscutului by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13035_a_14360]
-
cîmp de forță al minciunii, stăruie efectul propagandei comuniste, în raza căreia doctrina marxist-leninistă rămîne în picioare, vina pentru eșecul aplicării ei căzînd numai și numai asupra unor lideri “aruncați la lada de gunoi a istoriei”, cum s-ar fi rostit Troțki. O atare perspectivă se corelează cu goșismul odinioară redutabil, la ora de față încă îndeajuns de rezistent, al intelighenției occidentale, care manevrează un marxism “de cabinet”, așa cum într-un laborator s-ar efectua riscante experiențe cu potențiale arme bacteriologice
Tezele și antitezele libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13023_a_14348]
-
ai spus? - înfrigurat și părăsit. Sunt vorbele tale. Potrivite pentru copacul tău. Iar să vorbești, tocmai asta înseamnă: să cauți cuvintele prin care ceilalți să-l aibă deodată în fața ochilor. Un tufiș de liliac înfrigurat și stingher... Până n-ai rostit vorbele astea în fața cuiva, liliacul își aparține.” Odată rostite, “te pomenești că ai rămas fără cuvinte, și fără copac.” Astfel de conversații trimit cititorul la titlul enigmatic al cărții și dau o oarecare idee despre cauza înstrăinării cuprinse în el
Înainte de a fi prea târziu by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13038_a_14363]
-
ai rămas fără cuvinte, și fără copac.” Astfel de conversații trimit cititorul la titlul enigmatic al cărții și dau o oarecare idee despre cauza înstrăinării cuprinse în el. Tribulațiile personajului se ivesc cel mai adesea din impetuozitatea gândului care “se rostește pe sine”, din ruperea lui de lume și de sine. Punându-și masca copilăriei, autoarea scoate în evidență cauza nebănuită a destrămării ființei, înstrăinarea prin cuvânt, care vine, în mod fatal, dintr-o nevoie imperioasă de a numi. Mariana Vartic
Înainte de a fi prea târziu by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13038_a_14363]
-
să se miște, până când gospodarul neliniștit începu să bată la ușă. El și peștele se priveau ochi în ochi. Era un lucru oribil și totodată plăcut, plin de sens și-n același timp absurd. Peștele era viu, se mișca și rostea cu buzele lui groase niște cuvinte de neînțeles. Profesorul Andrews se rezemă de perete și închise ochii. Ah, să rămână în baia aia mică, în burta marelui bloc, în mijlocul marelui oraș geros, să fie lipsit de cuvinte, să nu înțeleagă
O povestire de Olga Tokarczuk - Profesorul Andrews în Varșovia by Iadviga Iurașek () [Corola-journal/Journalistic/13013_a_14338]
-
lumini de baluri; / Pe scări de marmură, prin vechi portaluri, / Pătrunde luna, Înălbind păreții. (...) Ca-n țintirim tăcere e-n cetate. / Preot rămas din a vechimii zile, / Sân Marc sinistru miezul nopții bate. / Cu glas adânc, cu graiul de Sibile, / Rostește lin În clipe cadențate: „Nu-nvie morții e-n zadar, copile!”»); falnicul poet, cu zidurile trupului ruinate, era el Însuși cu viața În stingere, ca un far cu feștila măcinata. A doua zi părăsește Veneția, fără să fi vrut sa
Eminescu și Leopardi, mucenici ai neamului lor. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_298]
-
1964 În splendide condiții grafice pentru a celebra, astfel, Centenarul Catedrei de Limbă și Literatura Română de la Universitatea din Torino. Blaj Recanati, orașe Înfrățite sub steaua lui Eminescu „La Recanati, orașul natal al lui Giacomo Leopardi, numele lui Eminescu este rostit cu prețuire și admirație. Cum de-a ajuns acest puternic ecou al ultimului mare poet romantic european, Mihai Eminescu, În patria celui mai mare poet romantic italian (și unul din mării romantici europeni) Giacomo Leopardi iată o Împrejurare mai puțin
Eminescu și Leopardi, mucenici ai neamului lor. In: Editura Destine Literare by Ioan Barbu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_298]
-
mi se umplu de lacrimi și chiar mai departe, cînd înaintez aici pe coala de hîrtie, plîng.// L-aș fi putut întîlni, am ratat din grabă și inconștiență întîlnirea cu el.// Să-l vezi pe omul care scria «gura ta rostește cu patru sute de trandafiri...», să-ți imaginezi că numai dacă l-ai fi atins, un cutremur magnetic ți-ar fi smuls ființa din rădăcini și apoi în clipa trezirii să redevii nou născutul care va ști în adevăr, înaintînd în
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
caută să nu ajungi vestit (...), să nu notezi nimic, ci doar să asculți, să nu rămâi În lenevia lecturii, ci să acționezi prin muncă și rugăciune, În simplitate și trezvie, asemenea monahilor retrași În pustiul pădurii. Memoria Îi aparține cuvântului rostit prin viu grai, o memorie niciodată Întreagă, ci veșnic reîntregită din fărâmele de amintiri ale fiecăruia (dinspre tată spre copil, dinspre cel vârstnic, spre cel necopt la minte”. O precizare de tip informațional: hasidismul a fost inițiat de iluminatul Baal
IDEI DE ARHITECT ÎN AFORISMELE LUI BRÂNCUȘI. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1448]
-
mai vechi, că orice idee, odată scrisă, Își pierde caracterul oral, viu, de circulație permanentă și șlefuire continuă, devine un lucru Închis , mort, În zidul de cărți, din bibliotecă”. Cum multe dintre aforisme - adevărate pilde de viață și cugetare - erau rostite de Brâncuși În diferite ocazii pariziene; și cum capitala Franței devenise centrul cultural al Europei Încă de pe vremea iluminismului, În lumea artiștilor din toată, lumea vorbele de duh ori de Înțelepciune ale lui Brâncuși circulau ca orice folclor asimilat pe cale
IDEI DE ARHITECT ÎN AFORISMELE LUI BRÂNCUȘI. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1448]
-
de lecturile fidele din religiile lui Mircea Eliade: „Sfintele gratii de aur /.../ Voi curge de-a pururi Întins pe un plaur”. (Soarele, noaptea) . Un impersonal Îndemn de (auto) Încurajare descoperim În poemul În voie... Ca și când n-ar fi propriul eu, rostește apăsat, dar strângând din dinți, cu ochi oțeliți: „Pământului În voie să i intri / când vei pleca...// Și teamă nu-ți va fi / că vei fi dus/ În lut // Martori ai acestei zvoniri, / adâncul suflet/ al țărânii/ și „Nu credeam
LÂNGĂ REGIE ȘI SCENARII, POETUL MODERN - note de criticã literarã -. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1446]
-
sîngele să-și caute pata de opal (relicvă din sceptrul astral) dăruită mie la naștere de un imbold ceresc atunci chipul mi se multiplică pe fiecare deget al palmelor cu atractive sugestii încît vreunul cînd atinge un obiect gura aceluia rostește cuvîntul pe care-l uitasem de mult. Iar primarul stimulat de minune urmărind concursul de fidelitate din oraș în cabinetul său mă aplaudă și el pe sticlă. "Nu-i chiar atît de rău cînd ești în cauză" muza de sub cearceaf
Poezie by Gheorghe Izbășescu () [Corola-journal/Imaginative/9136_a_10461]
-
picioare, pentru a ieși din această situație penibilă (va găsi el mijloacele să ne-o plătească) se adresează către fiul său Nelu, care de când Începuse mascarada se foia În bancă de nu-și mai găsea locul. Crețu abia a putut rosti Întrebarea căci Începuse să-i joace bărbia de furie, Ce culoare e asta mâ? La care Nelu, s-a ridicat anevoie din bancă, s-a Întors spre noi trântindu-printre dinți: Luava-r Dracu. Apoi, cu mutra cea mai senină din lume
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
macazul inimii ascuns de-un acar beat de iubire, cu podul inimii fracturat și supus! Zăpada iscălește testamentul, e Începutul risipire n lut, cu țurțuri Înhămați la dricul iernii, trag granița puternic spre sărut. Adânc și galeș, ca Încântarea Însăși, rostesc: e rodnică viața, Îmi place să cânt! Mai Încolo de mine Îmi trec senectutea cu Îndurare: doar lumină și bucurie, senină Împăcare! În aramaică suspină mânzul, spăl mortul cu zăpadă neîncepută, intimitatea unui vers mă doare, dinții poftirilor mă-nving
EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Theodor Răpan () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1553]
-
-i urmă de pasăre ce duhuri vibrează răstimpul și clipele în goluri adânci de stare născândă? moartea sclipind în temeri îndepărtate Cuvinte nerostite grindini negândite întâmplări înșelătoare îmi cad în palmă de-a lungul cuvintelor pe care nu le-a rostit cel pierdut prea devreme zadarnic câte o stea zburătoare se nimerește în cununa neuitării cuvintele rămân tăinuite în tăcerea neclintită din iarba mormântului Răstimpul dat port în auz stârnirea ascunsă a răstimpului ce mi-a fost dat în puterea cui
Poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/9395_a_10720]
-
rândul său, hermeneutul George Popa descoperă că ipotetica balanță eminesciană Înclină spre imanent, nu spre transcendent, Încât Luceafărul poate fi numit „poemul reabilitării sferei contingentului omenesc În raport cu lumea fantomatică a ideilor eterne”. Și totuși, termenul „etern”se cuvine a fi rostit și În legătură cu simțirea și dragostea omenească, tot așa cum „timpul mitului”(creație umană) devine „loc de Întâlnire și fuzionare a celor două modalități temporale”. Ceea ce deosebește radical omenescul de transcendent se referă la cunoașterea de sineconcept inutilizabil În lumea astrală. Ea
Luceafărul Într-o lumină nouă. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Adrian Voica () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1557]
-
trăgea aforismele după sine ca o plasă "bărbatul e un ziar grecesc citit într-o barcă plină de pești argintii" avea în cerebel o rochie de bal și o mască de carnaval rochia de bal avea glas de prichindel și rostea într-o păsărească apoasă "bărbatul e o perlă neagră imperfectă găsită într-o mare la fel de imperfectă" ultimul ei gând fusese că un scafandru vine după o sută de ani să se îngrijească de corpul ei șerpuind adormit în adâncime sub
Ospățul alchimic by Ruxandra Cesereanu and Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/9745_a_11070]
-
unul, o nouă hartă caligrafiază umbrele noastre în parcul cu copaci exotici. Cîndva, sub umbra cireșului japonez sub care stăm acum își avea atelierul meșterul de stele, iar sub laur se întindeau imperiile ceții dinspre nordul tău moldav "Vezi ce rostești deasupra rîului, memoria lui e nemuritoare" cum versurile din Luceafăr pe care mi le-ai recitat în latină ca o presimțire a fiecărei vocale-regină, a fiecărei consoane-mareșal. azi am fost deodată în toate insulele pierdute: insula Ada Kaleh, Insula Șerpilor
Poezii by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/9768_a_11093]
-
Care vegheau să nu se stingă înfricoșata glorie, nimbul? Acuma tu mă lași în urmă, Ca pe un câmp de bătălie, Cu iarba arsă de trofee. Să fie o victorie teama De-a mai rămâne împreună? Ne vom supune preschimbării, Rostești cu gândul la plecare, Vom învăța privind pădurea Cum se destramă o comoară Și vom cunoaște libertatea Desprinderii de ce ne leagă.
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/9877_a_11202]
-
ce lume ați picat, stimată doamnă!? * Este puțin probabil ca o persoană prudentă, ca Radu Olaru să fi ținut un asemenea speach riscant în înghesuiala unei cozi, la un bufet aprovizionat de Gospodăria de Partid. Mai degrabă monologul a fost rostit în garsoniera din Balta Albă sau în apartamentul de două camere din Militari sau în cel de trei, cu două spații sanitare, din Drumul Taberei, acolo unde standingul amicului Florinel Gheorghe , crescînd mai repede decît bunăstarea întregului popor, despre care
Coincidențe? by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/9383_a_10708]
-
Eugen Jebeleanu. A fost și premiat în două rânduri pentru excelența traducerilor din lirica maghiară. Antologia centenară, alcătuită cu pricepere și cu întinsă informație istorico-literară, se încheie într-un fel de postfață cu un mănunchi de necrologuri, sensibile și emoționante rostite în acel început de primăvară a anului 1994, când poetul "podișului someșan" a trecut la cele veșnice.
Antologie centenară by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/9978_a_11303]
-
banalizate prin repetiție, care pot căpăta o rezonanță ironică și totodată autoironică în convorbirile dintre prieteni. Erau frecvente astfel de formule în vorbirea lui Mircea, totdeauna extrem de personalizate, purtînd pecetea inconfundabilă a personalității lui, în așa măsură încît, dacă le rosteam în discuții cu alții din grupul nostru, ele deveneau citate explicite: "... cum ar zice M. Ivănescu" (lui îi place adeseori să vorbească despre el însuși la persoana a treia și să-și reducă numele de botez la o inițială). "Sunt
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]