5,386 matches
-
că se sufocă, că e prea puțin aer în apartamentul său și deschise o fereastră. După câteva clipe, o închise zorit. Privind de la înălțimea camerei sale în stradă, văzu cum furtuna învârtejea tot ce întâlnea în drumul ei. Copacii își roteau coroanele în ritmul unui dans haotic, ploaia lovea furioasă tot ce întâlnea în cale, determinându-i pe cei aflați încă pe străzile orașului să-și grăbească pașii spre casă. I se părea că întreaga natură trăia tulburarea lui. Trase draperia
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
în țară, în vederea unei colaborări la noul său contract de consolidare și punere în valoare a unei clădiri ce urma să devină Judecătoria orașului. De pe terasa superioară a clădirii Poștei, de fapt de unde pornea scara care ducea direct în stradă, roti ochii peste peisajul ce i se desfășura în față: parcul teatrului, clădirea muzeului istoric, și nu departe de aceste edificii, noua și impozanta clădire a galeriilor de artă. Coborî apoi cu pași zoriți și se îndreptă spre noul lui șantier
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
obraz. Își recunoscu degetele noduroase și aspre, dar lăsă palmele să-i atingă urechea și apoi gâtul plin de zgârieturi și de vânătăi. Își închipui că e mâna oricui, pe el nu-l interesa, de vreme ce era învăluită în pulover. Se roti puțin și îmbrățișă puloverul ca pe cineva care stătuse întins acolo lângă el și acum voia să se ridice și să plece. Voia să mai zăbovească, să mai fie ocrotit și ascuns de blocurile care explodează atunci când plouă cu stele
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să intre sau nu, dar ceva inexplicabil, o pornire dintr-un comandament interior, o îndemnă totuși să bată la ușă. Îi ieși în întâmpinare tatăl Inei, care o invită cu o politețe reținută să treacă peste prag. De cum intră, Olga roti ochii în căutarea prietenei sale, dar cum aceasta se vădi a nu fi acolo, găsi să spună: - Credeam că Ina se află la dumneavoastră, de asta am îndrăznit...! - Cum se vede, nu e! Există și un motiv foarte serios: s-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ajun, deschise rând pe rând ușile bufetului unde se aflau condimentele, le reorândui și tresări speriată când atinse din întâmplare o farfurie din serviciu care, culmea, căzuse pe piciorul ei și, amortizată, nu se sparse. Luă farfuria în mână, o roti pe toate părțile, era întreagă. Ce noroc! În cele din urmă, se așeză pe pat, scoase din ascunzișurile sale jurnalul ei intim și notă lapidar: Se pare că Alex a rătăcit drumul spre casă. Asta înseamnă că am început să
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
gura gropii respective specialiști, mașini încărcate cu beton gata preparat, și, în câteva ore, totul, din urmă, a rămas, neted, ca de când lumea. A treia sau a patra zi, a trecut pe acolo administratorul parcului. Pe placa de beton schâncea, rotindu-se de mama focului, Lolica o cățelușă tare drăgălașă, care se oploșise de mai multă vreme pe aici. Administratorul se apropie de ea, o dezmierdă, prin cuvinte, îi dădu o plăcintă și câteva oase, din friptura de pui pe care
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
vreme pe aici. Administratorul se apropie de ea, o dezmierdă, prin cuvinte, îi dădu o plăcintă și câteva oase, din friptura de pui pe care o mâncase ceva mai devreme, dar, Lolica, nu a luat nimic în seamă. Se tot rotea, pe betonul care de-acum seîntărise bine, și scâncea mereu. Ce ai, ce ai pățit, tu, cățelușa lui tata? Un cineva de pe alături i-a răspuns în locul ei: tâmpiții care au turnat betonul nu au mai controlat gaura aia, pe
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
șuvoiului de apă în emisfera nordică a planetei noastre, prin apropierea paralelei de 45 de grade, latitudine nordică, așa că îi trase o înjurătură scurtă în gând. Fiindcă iarăși, tot în mod empiric, meseriașul nostru observase că așa curge și se rotește apa, indiferent cât te-ai canoni tu la o instalație sanitară, iar dacă popa ar fi dorit să curgă drept-drept, atunci ar fi trebuit să-și amplaseze blestemata aia de cișmea chiar pe linia Ecuatorului. Bine, la povestea cu poziționarea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nostru. Să-ți fie învățătură dă minte, să nu te mai iei pă stradă dă oamenii nevinovați, numa' așa, că ești tu jmecher ce nu s-a mai pomenit și s-a umflat mușchiu' pă tine, da?" După care își roti ochii prin aer, apoi pe jos și decise: "Haidi, bă, că s-a termenat ninsoarea și dă distrat ne-am distrat cu cealapaliu' ăsta. Mai bine mergem să glojdim o ciorbă dă burtă și o friptană la Matache, în piață
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
castelane. Sau crezi că numai fosta contesă, mama ei, ți-ar fi putut arunca mănușa și inelul, la începutul acțiunii nuvelei? N-am să uit detaliile pe care le face naratorul: cu o îndemânatică mișcare a frâului făcu să se rotească roibul cu stea albă în frunte, pe care călărea, așa că tânărul să o poată vedea și din alt unghi... În sfârșit Valy face remarca: Doar nu vrei să zici că tânăra contesă care ți-a dactilografiat textul și cu care
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mămăligă cât o movilă de hotar. Mitruță a sărit să-l ajute să răstoarne ceaunul pe fundul de lemn. Moș Dumitru a dezlegat ața de la piciorul mesei și a tăiat bulgărele de aur aburind în bucăți dolofane... Pâcu și-a rotit ochii peste masă și a întrebat nemulțumit: Toate bune și frumoase, da’ udătura unde-i Costache? Îi pregătită și vine acum - a răspuns crâșmarul de lângă hornoaică, unde își ținea balerca cu rachiu. Până să guste din mâncare, cărăușii s-au
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și o cușmă, de a tatei, care îmi venea până peste ochi și dau buzna afară...Până să mă dumiresc despre ce ar fi vorba, am fost luat pe sus și aruncat într-un troian până la gât. Priveam în jur rotind doar scăfârlia...Omătul din jur zbura în toate pățile. Lumina soarelui, umbrită din când în când de valurile de omăt viscolit, îmi cădea drept în ochi, orbindu-mă...” Înseamnă că nu mai ninge” - am gândit eu, luptând să ies din
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nicăiri. Înotând prin nămeții care deja acoperiseră urmele săniilor, a început să strige: Mitruțăăă! Ioaneee! Mă auuuziți? Opriți-văăă! Opriți-văăă! Nimeni însă nu dădea nici un semn de viață. Iordache nu mai era sigur că merge în direcția cea bună. Și-a rotit privirea. Dintr-o parte din care nu se aștepta, a licărit o scânteie... Aceasta i-a dat speranță și puteri să înainteze. A mai privit o dată în jur, doar-doar va apărea Hliboceanu de undeva. Cine știe? Țipenie însă. Doar urletul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și apoi la galop! Pe măsură ce calul galopa din ce în ce mai tare, trupul lui moș Dumitru se apleca tot mai mult pe gâtul calului... La un moment dat, s-a auzit chiar și un chiot tineresc, iar mâna dreaptă a prins a se roti în aer, ca și cum ar fi mânuit o sabie cu adevărat... După o bucată de drum, s-a oprit. Întorcându-se către Pâcu, l-a poftit să facă și el la fel... Cu oarecare teamă la început, apoi prinzând curaj, a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
locul tuturor stărilor și sentimentelor, transmițându-se de la grup la grup, ca un zvon sau ca o răceală, astfel Încât, ca și cum ar fi existat o lungime de undă unică prin care acea omenire putea fi teleghidată, toți se Îndreptau - cu capetele rotindu-se Întrebător spre cei Întâlniți pe drum, renunțând Însă să Întrebe ceva pentru că știau că vor primi același răspuns, o pereche de umeri ridicați sau un „Nu știu“ mormăit - către centrul intersecției, un rond mare, rămas ca prin minune liber
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Început să coboare cu o viteză turbată. Situația devenise gravă. Gioconda se păruia cu un mop electric, tăvălindu-se pe podea cu degetele Încleștate În câlții șiroind de apă. Silvio și Isabella se retrăgeau din fața unui roboțel de jucărie care, rotind o drujbă deasupra capului, Își conjugase atacurile cu cele ale unei mașini de tuns iarba. Un aspirator masiv Își repezise Înainte brațul tubular, Încercând să-l piște pe Guido de obraz. Suptă de curentul de aer, mustața acestuia fremăta ca
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fără a traversa toate aceste așteptări, lucrurile stagnau de ceva timp la ultimul etaj al mallului din Roma. De pe unul dintre pereții acestei nemișcări, ca o fâșie de tapet prost lipită, s-a desprins o secundă care a căzut Încet, rotindu-se cu nehotărâre, asemenea unei frunze. Apoi, sub spațiul rămas gol a Înmugurit o muscă. După ce-a executat câteva rotocoale prin aer, ea a aterizat, ca o gimnastă pricepută, pe masa de ședință, la umbra unei farfurii. Un timp
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
forma de sub cearșaf Îmi amintea de o pârtie pe care schiasem cândva, o rână domoală a muntelui, unde schiurile Își trăiau propriile vieți. Sus, te simțeai stăpân, apoi, pe durata coborârii, vântul Îți sculpta alte trăsături, schiul stâng ți se rotea ca o elice, dreptul gonea ca un râu de munte, iar jos ajungeai un om diferit, cu alte amintiri. Așa era și Anette, o enigmă suflată În glazură albă, modificându-și relieful Într-un mod aproape insesizabil. Spre noapte, când
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
lungul crevaselor adânci ale fisurilor din tencuială. Cu inima cât un purice, am Însoțit furnicile În bătaia muștei bâzâitoare, sunând alarma ori de câte ori păianjenul organiza un desant sau când vreun gândac ieșea din tranșee cu radarul de filigran al antenelor activat, rotindu-și turela lucioasă În direcția convoiului. Spre apus, au părăsit mlaștina prelungă de igrasie pentru a se pierde În tabloul electric de deasupra ușii, un imens reactor nuclear cu cercuri Înnegrite În jurul siguranțelor, semn al unor trecute catastrofe energetice. Odată
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
liniștită, i-am răspuns. Îi dau afară imediat, că strâng muște. Auzindu-mă, erata din teoria lui Darwin a ciulit urechile. Malacul și-a dezlipit ochii de pe nud și a trântit ușa, ghilotinând unul din moțurile gazdei, apoi s-a rotit spre mine cu agilitatea unui cilindru acoperit cu kebab. M-am gândit cum i-ar sta mușcat de veioza masivă de lângă canapea - compoziția ar fi primit cu siguranță unele Îmbunătățiri, dar Boț Împuțit l-a oprit la timp, cu un
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
locașuri de tragere. Era o construcție Înaltă de șase etaje, având lungimea și soliditatea unui zid de apărare. Câteva sarcofage tubulare din sticlă Întunecată ocupaseră deja poziție pe o colină din apropiere. În celălalt flanc, brațele a optsprezece macarale se roteau deasupra unui pruncușor din beton, care creștea văzând cu ochii. Artera care delimita teritoriile fusese Înainte vreme bulevardul central al cartierului, străjuit de felinare și de castani umbroși, Închis circulației auto și constituind un loc de promenadă pentru cei ai
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dincolo, Kuznețov traversa În mod evident o pană de inspirație. Abia de mai scria ceva, În restul timpului plimbându-se În lung și-n lat prin cameră. După o săptămână, mă cățăram pe pereți. Până și musca albăstrie care se rotea prin Încăpere ducea o viață mai palpitantă. Ea măcar Își mai găsea câte-o surată cu care să se vânzolească pe sub lustră. Și ce face un om când se plictisește? Sună pe cineva. Eu mi-am sunat clienta. — Vera, criminalul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
plimbe nervos prin apartament. La un moment dat, s-a retras În ungherul În care nu-l puteam vedea. Tocmai când focalizam mai bine imaginea, Încercând să văd ce naiba făcea acolo, tovarășa mea de temniță, musca albăstrie care se tot rotea prin cameră, a Început să-mi bâzâie supărător pe lângă ureche. Cu un reflex care i-ar fi stârnit ropote de aplauze și celui mai antrenat călugăr shaolin, am prins-o În podul palmei. Eram gata să arunc pe jos leșul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
să facem. Vera s-a luminat la față. — De ce nu zici așa? a spus ea și, Într-o secundă, s-a lipit de mine precum celulita. Câteva secunde, Pământul s-a oprit pe loc, doar camera a continuat să se rotească, amețindu-ne. M-am extras cu greu din această combinație aproape chimică. — Nu! Nu-nțelegi, Vera? Exact asta vrea ticălosul! Trosneli!, babardeală!, mozol!, să-și vândă bine cartea și să se răzbune, transformându-te Într-o femeie fără scrupule și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
am zis, ațintindu-mi privirea undeva În jumătatea de cameră pe care el, cu un sistem video mono neperformant, nu avea cum s-o acopere. Nătărăul a tresărit, sucindu-și fără să vrea gâtul În aceeași direcție. Pistolul s-a rotit și el câteva grade, iar 0,1732 secunde mai târziu, bila albă de pe masa de biliard Își lua la revedere de la palma mea dreaptă, Începând o scurtă, dar fructuoasă, călătorie prin aer. Când aceasta s-a Încheiat, după alte 0
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]