444 matches
-
o femeie care trimitea rotocoale de fum de țigară spre un cer superb, parcă pictat pe-o carte poștală. M-am apropiat de ei. Blanchard se sprijinea de o mașină fără însemnele poliției și gesticula către femeia încă preocupată de rotocoalele ei, pe care le scotea câte două-trei deodată. Cum mă apropiam, o vedeam din profil, cu capul dat pe spate, cu umerii arcuiți, și sprijinindu-se cu o mână de portiera mașinii. Părul arămiu, cu o tunsoare paj, îi cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pe altul? La bine și la rău și-n toate cele? — Încercăm. — Atunci de ce nu v-ați căsătorit? Concubinajul e interzis de regulament, iar dacă șefii se hotărăsc să-și bage nasul, Lee ar putea avea necazuri. Kay își suflă rotocoalele de fum spre podea, apoi se uită în ochii mei. — Nu putem. — De ce nu? Sunteți împreună de ani de zile. A renunțat la meciurile ilegale de dragul tău. Te lasă și să flirtezi cu alți bărbați. Mie-mi sună a pereche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
numai Kay avea curaj să-l facă. — Sigur, Lee. • • • Am găsit-o pe Kay citind pe canapeaua din sufragerie, ca în fiecare seară de peste săptămână. Când am intrat, nu-și ridică ochii din carte, ci doar a suflat leneș un rotocol de fum și m-a salutat: — Bună, Dwight! M-am așezat pe un scaun din fața măsuței de cafea, vizavi de ea. — De unde-ai știut că-s eu? Kay încercui un pasaj din carte. — Lee calcă apăsat, tu pășești prudent. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
rupt-o la fugă, ca și cum l-ar fi urmărit un lup. M-am întors cu spatele la cadavru, dar nu puteam să nu aud muștele care bâzâiau la mâinile ei și în jurul cuțitului plin de sânge care era alături. Vulturii coborau în rotocoale, apoi se înălțau iar. Vântul flutura prin tunica mea, iar eu tremuram ca varga. M-am dus înspre marginea văii și am încercat să mă gândesc cu blândețe la cea care fusese Ruti. Dar tot ce mi-am putut aminti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mi-a sporit doza de Cortizon. 20 august Așezat pe un pat de spital, fumez ultima țigară. Doctorul B. mi-a cerut să mă las de fumat. Sau să fumez, cel mult, pipă, fără să trag fumul în piept. Fac rotocoale de fum și încerc să desenez cu ajutorul lor figuri cunoscute. Îl văd o clipă pe G. Apoi pe Augusta. Pe mama, așa cum era, furioasă, când i-a cerut fratelui meu să mă lege de pat și să mă bată. Ceața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
dorești?” Era prima oară că mă tutuia. Arăta foarte sigur de sine și mulțumit, ca în sala cu oglinzi. Mi-a încolțit o bănuială: „Nu cumva...?” Și fuma, pe deasupra. Răsturnat în fotoliu, lovea cu un creion în masă și scotea rotocoale de fum din gura cu dinți îngălbeniți și mici, de rozătoare. Aștepta să-i explic de ce venisem și gusta cu plăcere, ticălosul, încurcătura în care mă aflam, intimidat de metamorfoza lui. Nu părea deloc dispus să fie amabil, iar tăcerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de primejdii! Toți cei din luntre priviră apoi cu încîntare în jos, la marea de sclavi care se sculaseră și tălăzuia în valuri negre și roșii și galbene pe coasta muntelui, spre pisc. Luntrea îi urmări tot drumul în largi rotocoale. Drumul dură câteva ceasuri, însă nimeni din luntre nu se simți plictisit. Priveliștea fusese măreață, chiar pentru ochii obișnuiți cu toate minunile ai oamenilor veniți din planeta îndepărtată. Iahuben îl tot întreba pe Auta dacă mai este mult până în pisc
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
că eram chitiți să ciordim și să dosim toată marfa, neîmpiedicîndu-ne de la aceasta decât apariția la un străin ce părea trecut doar pentru a ne ura noapte bună. Am auzit ciocănitul. Am tresărit de încîntare ca fripți. Eu am înșfăcat rotocolul cu chei și am deschis portița pentru a-l ajuta pe străin să-și lase mesajul, promițîndu-i că i-l voi repeta, cuvânt cu cuvânt, domnului 177 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI al fermecătoarei doamne Nicolici, spectrul (jucînd în
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
satului. Noi ne jucam!... Și, după ce ne-am jucat, ce ne-am jucat, numai o dată ce ne-am pornit pe hârjonit. Eu m-am pornit. El s-a pornit... Și El, de supărare c-a alunecat și s-a lovit cu rotocolul aurei de parmalâcul șopronului, numai o dată ce pune mâna pe-o cărămidă... Și, pac! Mă altoiește cu ea în moalele capului... Capitolul 11 ZIUA A ȘAPTEA: "SĂ NU FOLOSEȘTI, ÎN CHIP NEDEMN, NUMELE LUI DUMNEZEU: YHWH (YAHVEH SAU IEHOVA)!" - "Curg zilele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
apă pentru eczemă. Te rog, prefă-te că e spumă de baie, urăște să i se reamintească de piele. Alex o să-ți spună că detestă pastele. Îi plac, de fapt. Așa că insistă. Insistă cu blândețe. Da, poate să mănânce un „rotocol cu brânză“ - oribil, de culoare fosforescentă, nici urmă de brânză -, dar numai dacă mănâncă și o bucată de brânză adevărată. Nu, nu poate trăi doar cu porumb dulce. Sugestie: toată familia să bea ceai de rooibos (se pare că previne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
închinat enervării homofobului de Bill, cel turbat, bătrân și depășit. Dumnezeu știe ce caută el la teatru. L-aș vedea mai degrabă pe post de șef de echipă de vânzări la televizor. Tolănit pe masa de lucru a tâmplarilor, făcea rotocoale de fum și mă fixa, cântărindu-mă. Își pieptănase părul blond pe spate; pomeții și nasul, scoase în relief, atrăgeau și reflectau lumina. Sunt cam dezamăgit, zise el. Când ți-ai dat jos chestia ai de pe cap, credeam că o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
ton cam obosit. Ranjit, în chip de Peaseblossom, intră făcând roaba, și strigă: „Gata!“ când ajunse cu capul mai aproape de podea decât cu picioarele; Cobweb, băiatul cel blond, sprijinindu-se de un perete, cu capul dat pe spate, scoase câteva rotocoale de fum înainte să spună: „Și eu!“, după care își stinse țigara și o porni la pas; Moth, tipa roșcată, o luă la fugă, cu un „Și eu!“ puțin întârziat, aruncându-se, spășită, la picioarele Titaniei; Tabitha nu dăduse încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
memorie (astăzi mi-ar trebui două ore!) și - să zicem - douăsprezece minute să fac baie, să mă Îmbrac (cu ajutorul lui Ivan), să fug jos ca să dau pe gât o ceașcă de cacao călduță de pe suprafața căreia pescuiam din mijloc un rotocol de pieliță cafenie boțită. Diminețile erau aglomerate și activități precum lecțiile de box și de scrimă pe care mi le dădea un franțuz foarte elastic, Monsieur Loustalot, fost Întrerupte. Acesta venea totuși, aproape zilnic, ca să facă box sau scrimă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ni-l aduce din depărtările Cerului din care a fost trimisă. În astfel de clipe, toate ale tale dintr-odată depărtate îți devin, tu însuți depărtat îți ești, fără nimic din ceea ce crezi că mai însemni. Simți atunci cum, în rotocoalele sale, un fulg de nea este mai greu și mai adevărat decât întreaga ta viață. Am intrat la „Capșa“ și am săvârșit ritualul ceaiului. Dom’ Argint încă mai servea. Abia se mai mișca, încins cu fața aceea de masă scrobită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
rămână doar atotputernicia neștiinței și izbeliștea unui țărm pe care să mă tot pierd într-o mereu deschisă depărtare. Troienit de alb, în alba depărtare a niciundelui... Dimineți în care m-aș fi vrut un imens fluture pornit în maiestuoase rotocoale spre înalt, spre un mereu îndepărtat și chemător senin, robit plutirii, încât aproape că a și uitat că zboară, că-i doar fluture și că nu-i va fi dată niciodată pierderea în tării. Fluture orbit de înălțimile din care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
doar că ai putea să-ți amintești câte ceva, dar nu mai știi ce anume. Că ai iubit? Că ai fost iubit? Că ai visat privind de nenumărate ori zborul marelui fluture? Că ai simțit, adeseori, cum te-a furat în rotocoalele lui înalte, ducându-te amețitor de aproape de seninul râvnit? Că ai trăit? Încercările mele repetate de a rescrie acea povestire, cărțile adunate, toate ce au urmat nu au făcut decât să-mi perpetueze amărăciunea de demult. Am dat neputinței mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
acum, în coborâre, urcasem Bulevardul, tot pe-acolo, cu Ester la braț. Râdeam sub fulgii care în mod sigur numai pentru noi cădeau. Nepăsători și buimaci urcam pe Bulevard spre niciunde, de parcă și pe noi ne adusese chiar atunci cine știe ce rotocol de fulguire pe Pământ și îi descopeream minunile. Apoi mi-am amintit de alte și alte nopți de demult, în care, tot așa, Conți venea și mă scotea din vreo crâșmă și mă ducea spre casă. Într-o astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că muream. Îmi trăiam moartea, pas cu pas, atârnat, înlănțuit de Conți. Dezmierdat de bâiguielile ei. Muream și mă urmăream cum mă petreceam în altceva, necunoscut, fără stare, fără contur, fără greutate, un fel de fulg soios pierzându-se în rotocoalele puzderiei de alți fulgi zburătăciți în noaptea Bulevardului. M-am oprit chiar la intrarea în parc. Moartea mea, o adulmecam, venea din Cișmigiu. Îngrozit, m-am răsucit spre Conți. Adormise. Dormea din picioare. Un fir de salivă i se prelingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Îi terorizează pe alții... Făcu o pauză. Întotdeauna am fost de părere că e preferabil să inspiri ură decît milă și e drept că nimănui, niciodată, nu i-a fost nici măcar milă de mine... Numai scîrbă - trimise spre ea un rotocol de fum. Și ție Îți fac scîrbă, nu-i așa? Carmen de Ibarra - lumea uitase de-acum de ea și de faptul că Într-o zi fusese numită Niña Carmen - tăgădui, sigură de sine: - Acum nu Îmi mai faci. Oberlus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
încrunt de nemulțumire. Îmi amintesc cum îmi imaginasem mâna lui Stacey și inelul pe jumătate îngropat în carne. Și atunci - sunt sigur de asta -, exact atunci, pe când îmi aminteam de pielea moale și albă și de sclipirea pietricelelor albastre printre rotocoalele ilare în stil rococo, mi-am dat seama că totul se schimbase. Dispăruseră într-o microsecundă a teribilei cunoașteri toate vestigiile așa-ziselor sentimente paterne pe care le proferasem în cazul acestei fete. Dispăruseră, pentru a fi înlocuite în aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
a reușit să le scoată peste graniță. Arhivele consemnează că automobilul în care se afla a fost atacat de forțele patriotice. În timpul ciocnirii, colonelul a murit împușcat. Azimioară se uită la Vâlcu. Fuma într-o poziție neglijentă, dând drumul unor rotocoale mici. Melania Lupu clătina capul cu aerul că ascultă o predică. ― Ce captivant! Păcat că nu e și verișoara mea! Nici nu vă închipuiți, domnule maior, cât de mult îi plac întîmplările extraordinare... Maiorul surâse și continuă. ― Când am vizitat
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fierbeau și carnea se prăjea, ea cânta. Sunetele, la început naive ca surâsul copiilor la răsărit de soare, se amestecau pe plita încinsă cu bucatele fierbinți din tingiri, cratițe și tigăi, apoi fierbeau împreună, dădeau în clocot și săreau în rotocoale lovindu-se de bagdadie și de obiectele din jur, care le amplificau ca o cutie de rezonanță a unei viori-gigant. Amestecul acesta de mirosuri și arome diferite, rezultat din apă clocotindă, aburi jucăuși, legume fierte, carne prăjită, flăcări pline de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Fata, care-l invitase, a sărit ca o scântee, care, din primul moment al atingerii palmelor, l-a fript, ca o jărăgae de nesuportat. Ca un răspuns chemării ardente. și s-au aprins ca o flacără, în ritmul dansului. Printre rotocoalele pe care le făceau, elegant și grațios, fata i-a șoptit, la ureche: te-am ales pe tine, și te-am chemat la poartă, din cauză că acolo sunt mulți bătrâni, și faptul mă indispune. Iar eu, care mi-am pus tot
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
eșecului? Părintele Carlos căută în buzunar, își scoase luleaua uzată și o aprinse, urmărind cu privirea zborul fluturelui Morpho aega ce se îndepărta săltând în aer spre adâncul pădurii. Părea că meditează la răspuns. Trase din lulea și scoase un rotocol de fum care murdări aerul dens și fierbinte. — Bineînțeles, admise el fără grabă. Am îndoieli asupra lucrării pe care o desfășurăm... Dar numai în ceea ce privește țelul ei imediat. În legătură cu țelul celălalt, cu cel final, n-am niciodată îndoieli: trebuie să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nu e niciodată îndeajuns de mult bine... De altfel, nimeni nu-și dorește să aibă obstacole, să se lupte mereu... dar, pînă la urmă, asta facem cu toții, inevitabil. Întîlnim miliarde de variante și reflectări ale luminii în miliarde de feluri, rotocoale de miliarde de fulgi de zăpadă... Însă după cum exteriorul este sau ar trebui să fie întotdeauna în corespondență cu interiorul - și dacă interiorul e înseninat, însorit, totul se reflectă în exteriortot așa și noțiunea de bine. Să percepi esențialul întotdeauna
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]