437 matches
-
a prăjeală și lămâie, îți venea să ceri încă o porție doar ca să se mai aplece o dată deasupra mesei. La sfârșit, îți aduceau nota pe-o tavă micuță, cu două toarte. Lista fusese trecută de mână, cu litere mari și rotocoale școlărești: borșul, mămăliguța, peștele, neapărat berile. Scriitorii făceau cinste, masa era subvenționată, ca la „Autoservire“, când năvăleau sindicaliștii. Imediat după Costinești, la intersecția cu Olimpul, m-am înscris pe banda de stânga, semnalizând din timp. Am lăsat un camion să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aici, mare și lăbărțat, flutura pe laterala clădirii ca un drapel național bătut de vânturi. Scria pe el: „CONFERINȚĂ EXTRAORDINARĂ. CEL MAI MARE SCRIITOR ROMÂN“, după care nu se mai vedea nimic, vântul răsucea banner-ul și numele aluneca sub rotocoale, literele se scufundau în burțile pânzei. Toată imaginea tremura, umflată de vânt și apă. Am verificat ușile mașinii. Maria rămăsese în spate, lipită de banchetă. „Ești bine?“, am întrebat-o. „Aproape.“, a recunoscut ea, încruntându-se. „Ceva-n neregulă?“ „Exceptând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-l anunțe, ci îl conduse imediat pe un traseu lung; traversară și o sală principală, ai cărei pereți erau zugrăviți în „imitație de marmură“, cu dușumeaua din scânduri de stejar și cu mobilierul din anii douăzeci, grosolan și masiv, făcând rotocoale și zigzaguri, urcând câte două, câte trei trepte și coborând tot atâtea, până când, în sfârșit, bătură într-o ușă. Le deschise însuși Parfion Rogojin; văzându-l pe prinț, se făcu alb la față și încremeni în loc, astfel încât un timp păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Trecea duhul răzbunării deasupra măririlor și din ruina lor speram poate să ne Înălțăm noi, din instinctul obscur ce aduce pe tineri În jurul catastrofei Înaintașilor. Se prăbușeau Tocilescu, Urechia, Xenopol și chiar Hasdeu, se despica pământul; În bubuitul tunetelor, din rotocoalele de fum și În mirosul de pucioasă se desprindea, totuși, Încetul cu Încetul, o nouă statuie ridicată din sfărămiturile celorlalte. E povestea mai tuturor reputațiilor; viața vine pe căile morții. Destul de sinistru - nu? - acest Lovinescu... Bătălia instrumentată de Iorga XE
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Vine iute o zână fără seamăn... Zâmbind să-i ieși în cale, slăvitei caracatiți! Nu, n-o primesc, afară... dar, prea târziu, Căci vulpea cea șireată și șarpele mlădiu Dau ușa la perete... și sute de ventuze Se prind în rotocoale, pe umeri, peste buze... Vai, ce rece-mbrățișare! Cum mi se frânge trupul!... Așaaa... sunt deznădejdea! Acum apare lupul!... El pe chenarul ușii cu ochi de foc se arată, E lupul ce rânjește! Vinooo... ! TATĂ! Ca trăsnetul lovește o flacără
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
de existență a Festivalului de la Cannes. Bravo lui! Cineva spunea că, la orice întrebare pe care i-ai putea-o pune lui Gus Van Sant, cel mai bine răspund tot filmele. Sau nu, pentru că filmele lui sunt vagi, unduitoare, ca rotocoalele în apă. Când vrei să scrii despre Elephant, Gerry, Last Days ori proaspătul Paranoid Park, și se confirmă pe propria peniță că totul e relativ și că viața, arta șamd lucrează cu paradoxuri, cu legi vagi, că lucrurile sunt așa
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2169_a_3494]
-
a scrie o carte pe dantelă. Firește, lesne de ghicit, o astfel de carte este imposibil de scris, pentru că nu prea ai cum să scrii cuvintele pe dantelă, aceasta având găuri meșteșugărești nespus de multe, ochiuri, cum sunt numite acele rotocoale de ață împletită. Așa încât îmi îngădui să spun că o carte pe dantelă este, probabil, cartea cea mai limpede imposibilă și, de aceea, cartea cea mai râvnită în această lume unde aproape totul este posibil. Marea temă a literaturii actuale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
tăcerea, Oltul curg sloiuri, mai ales tren tunelul termic, lumea trup mai mare și mai sigur cel mineral-vegetal, animal utopic Malnaș țarcă de iarnă eminesciană cuiburi, Oltul plastic topit verde, Dacia roți tăvălite pe zăpadă, horă de păduri amestec, șoim rotocoale, Malnaș Băi în ușă, păr inele, brunetă, doi acoliți, paleta pe lîngă trup, maluri rariște cu stîlpi, adevărata industrie este cea inevitabilă, fie a naturii, fie a inevitabilului principiu om, locuirile din pace n-au nume, le ține viitorul Domnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
numeau "Creangă". După falimentul din 1902, devine cofetar la București, lansând cozonacii moldovenești și ceaiul Pax". Poza și citatele se arată a fi predecesoare ale metodei moderne de publicitate literară. La fel de... disparentă: textele alese de Constantin s-au mistuit în rotocoale de fum, iar peste afișele de pe garduri și din tramvaie cu citate și poze ale stimaților noștri contemporani s-au lipit rânduri-rânduri de fotografii electorale. Sic tranzit... Mai rămân surprins de târzia devoalare a frecventei apartenențe a răposaților la cutare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
pe Cosmescu... Acuma n-avem decât să ne uităm după stele tot Într-o fugă, până nu-i prea târziu ca să mai prindem un metrou. Era precum manuscrisele romanelor vieții mele cerul acela străbătut În toate sensurile de roiuri și rotocoale de stele. Arăta perfect ilizibil printre focurile de artificii ale unei sărbători doar aparent Încremenite. Timpul stă și totodată trece prea repede, acum se face ziuă... Gara Cățelu era pustie. Plecase probabil de ceva timp ultimul tren spre Oltenița, cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ni se Împleticeau, urechile țiuiau, iar din stomacul gol veneau chițcăieli deranjante pentru cei din jur. Și colac peste pupăză, când ne așteptam mai puțin cerul se Întunecă și stropi mari de ploaie băteau În geamurile mașinii și se adunau rotocoale În 414 Expoziția Națională de la Regatta Point, pe malul nordic al lacului Burley Griffin, găzduiește o colecție de modele, fotografii și diagrame, care arată cum funcționează În realitate acest oraș proiectat. La vest de lac, se află Acvariul Național, instituție
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
am sesizat-o și în afara camerei mele. Am dat într-un hol foarte mare, cu pereții de sticlă, destul de groasă la prima vedere, dincolo de care, într-o parte se zărea un lac pe care tocmai ce se nășteau mii de rotocoale zburdalnice. Ploua atât de frumos încât mi-am oprit pașii să privesc. Cei doi au tras de mine, cerându-mi să merg mai departe. În glasul lor era dominația unui stăpân care cerea calului său mână mai departe. Îmi place
A doua oară unu by Cristi Avram () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92958]
-
peste blat uniform. Peste cremă turnăm următoarea glazură: 200 g ciocolată menaj se rade pe răzătoarea mare și o topim împreună cu 3 linguri de unt sau margarină și 2 pachețele zahăr vanilat. Apoi când glazura este călduță turnăm în rotocoale cu lingura glazură rotocoale, ca să aibă aspect frumos prăjitura. Apoi o tăiem în tavă când prăjitura este călduță în pătrate sau romburi nu prea mari. Rețeta nr. 80 Prăjitură de casă „Tiramisu“ excelentă (ne ies 10 porții) Ingrediente: 36 bucăți
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
cremă turnăm următoarea glazură: 200 g ciocolată menaj se rade pe răzătoarea mare și o topim împreună cu 3 linguri de unt sau margarină și 2 pachețele zahăr vanilat. Apoi când glazura este călduță turnăm în rotocoale cu lingura glazură rotocoale, ca să aibă aspect frumos prăjitura. Apoi o tăiem în tavă când prăjitura este călduță în pătrate sau romburi nu prea mari. Rețeta nr. 80 Prăjitură de casă „Tiramisu“ excelentă (ne ies 10 porții) Ingrediente: 36 bucăți pișcoturi de șampanie, 500
350 Re?ete culinare din Moldova lui ?tefan cel Mare by Denisa Rodica GOLDBACH [Corola-publishinghouse/Journalistic/84371_a_85696]
-
Gheorghe la Odorheiu Secuiesc să tot fie 120 de kilometri, prin Baraolt. Așa că merg cinci ore cu un autobuz scâlciat, care nu iartă nici o hârtoapă. Sate de cărămidă arsă și obosită, și prăfuită. Oamenii te privesc plictisiți și abulici prin rotocoale de colb. Spectacolul indicatoarelor bilingve este dulce: Vârghiș este Vargas, Ocland - Okland, Tălișoara - Olasztelek, Bățanii Mari au devenit Nagybacon, Biborțeni - Bibarcfalva, Olteni a ajuns Oltszem, Micfalău este Mikoujfalo, Baraolt-Barot... Odorheiu este cea mai bună imagine că te-ai afla în
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
două cuvinte de bază luate împreună. Cuvintele formate din formele, trunchiate sau nu, a două sinonime (ca engl. guesstimate < guess "a crede, a socoti, a presupune" + estimate "a estima, a aprecia"; rom. (Moș) Crăcilă < (Moș) Crăci[un] + (Moș) [Ger]ilă; rotocol < roată + ocol; răzbel < rom. răzb[oi] + lat. bel[lum]) sunt contaminări propriu-zise. II. 8. Cuvintele condensate au la bază întotdeauna un cuvânt compus ori o sintagmă stabilă (sau, foarte rar, liberă), care se scurtează prin eliminarea unuia sau unora dintre
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
multă hrană. La ieșirea din stația de metrou pe care o cunosc cel mai bine, am urmărit în prima zi un spectacol al unui, credeam inițial, nebun: un tip slab, destul de tânăr, care trăgea dintrțo țigară, apoi scotea pe gură rotocoale și alte forme din fum, dibaci construite. Avea și un fel de ritual ce semăna a dans: în timp ce formele de fum se deșirau prin aer, le răsucea cu degetul arătător, răsucinduțse el însuși, țopăind după ele. Oamenii se uitau la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
învălmășeau, trecutul se apropia parcă de prezent, prezentul se contopea pe nesimțite cu trecutul. O demarcație precisă nu mai exista, existau doar împreună: realitatea trăită și cea pe care o trăia. În somn se visa zburând cu avionul doar câteva rotocoale deasupra aerodromului, apoi deschidea ochii mari. Se săturase parcă de atâtea zboruri nocturne, vroia altceva. Acum, la senectute, se plictisea de avion, se înfricoșa de el. Doar albastru imaculat al cerului, soarele arzător de deasupra norilor, verdele străveziu al câmpiilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
ale realității ultime (unitatea viață/moarte, temă reluată permanent de autorii daoiști) vorbește Eliade în Istoria credințelor...825, citând anecdota celebră cu privire la relativitatea stărilor de conștiință: "Cândva, eu, Zhuang Zi, visam că sunt un fluture, un fluture care zboară în rotocoale și mă simțeam fericit; nu știam că sunt Zhou. Deodată m-am trezit și am fost eu însumi, adevăratul Zhou. Și n-am mai știut dacă sunt Zhou care visează că e fluture, sau un fluture care visează că e
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
deschide distanța, este vederea. Ea intră în noua perspectivă fără înțelesul pe care îl lasă în urmă, pe seama cuvintelor dezafectate. La rândul ei, distanța intră în vedere, se deschide pe măsură ce cheamă, invită la străbatere: "îmi cufund chipul pentru a face rotocoale liniștitoare/ fața mea coboară adânc/ trece de margini/ intră în lemnul scaunului/ fața mea trece de scaun și se împlântă în podea/ dau din obraji ca din picioare de cal nebun/ acum nu mai am nicio îndoială/ niciun cuvânt nu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
și evitări dibace ale divagațiilor sterile. Trebuiau trase concluzii definitorii despre un mod de viață mai degrabă neconcludent, preocupat doar periferic de problema sensului propriu, împăcat cu incoerența și inconsecvența, extrem de adaptabil - deși mai deloc maleabil - și evoluând circumstanțial în rotocoale ample, libere de autoexigențe, asemeni fumului albăstrui emblematic pentru el. A întreba ce nu merge în viața cuiva înseamnă a situa deja posibilele răspunsuri în planul disfuncției, a oferi alegerii un teren defrișat în prealabil de întrebare până la noroaiele lui
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
șeful delegației, străduindu-se să rectifice prompt inechitatea mai vechilor adresări împământenite, bănuite de a fi perpetuat raportul viciat al gazdelor sale cu restul societății. "Doamnelor, domnilor", îl secundă vioi și interpretul. Formula de adresare pluti peste adunare ca un rotocol de abur trandafiriu, dornic să conjure de dincolo de orizont aurora unei lumi mai bune. Turbulența locală atrase însă efluviul de bunăvoință inaugurală în anafoarele ei nebănuite, amestecându-l cu viguroase emanații de mizantropie și nădejdi în putrefacție, ferfenițindu-l astfel
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cel mai mare lux și, în același timp, cea mai inexorabilă necesitate, pe care somnul le confundă. Tocmai lăcașul acestei reîntoarceri la sine a nomazilor se cerea edificat de arhitecți ca reper obiectiv, atestabil în mod public, și în jurul căruia rotocoalele capricioaselor migrații să se strângă din ce în ce mai mult, până la statornicire. Așezarea are nevoie de un țăruș: oricât de lung și flexibil ar fi priponul legat de el, mai devreme sau mai târziu cel priponit îi simte rigoarea centripetă și, neavând încotro
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
-o mai întâi în loc cu ochii lor galbeni și răsucindu-se de jur-împrejurul ei, nebăgate-n seamă. Apoi, urmând recile lor culoare definite prestidigital, privirea era condusă alături de adevărul căutat de ea, și totuși de-a lungul lui, alunecând înspre un rotocol veridic concentric, dar exterior. Numărul îi reușea în primul rând pentru că, adevărul având o natură spiralată și diferite grade de profunzime, Pasife se pricepea să-l răsucească după voie, plonjându-și mâna în el cu naturalețe, ca și cum unghiile ei ar
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pese", își dădu cu părerea Ondine după ce fu pusă în temă. "Tu nu ești omul nepăsării", mai adaugă ea după câțiva pași, privind înspre larg. Cum el nu răspunse, ecoul propriilor cuvinte continuă să cutreiere o vreme mintea femeii. Abia rotocoalele lor repetate îi sugerară autoarei că pronunțarea suna, poate, prea sentențios. Ultimul lucru pe care l-ar fi dorit ar fi fost să-l rănească și mai tare pe omul de lângă ea printr-o franchețe excesivă, așa cum fusese cazul la
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]