410 matches
-
cumpăra o „amintire” de la Paris. Printre grupurile de scriitori și localnici, prinși în ultimele discuții și schimburi de mesaje înaintea despărțirii, mișună fotografi și cameramani de la diverse posturi TV din Paris. Și pentru a închide butada, răsare în fața mea tipul rotofei de la RFI, cel care mă intervievase acum trei zile, la sosirea în Gara Montparnasse: îmi reținuse disponibilitatea discursivă și-mi face cu ochiul ca unei vechi cunoștințe. Vrea să-i spun pentru radio cum mi s-a părut dezbaterea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
macului de câmp și a narcisei galbene. Muntele Nebo, din țara lui Moise, în Iudeea, e un munte pleșuv și povârnit, cu stânca și grohotișul neumbrit de verdeață. Două medii, două climate, două temperamente. Blândețea umedă contra uscăciunii abrupte. Canonicul rotofei și profetul cu față colțuroasă... Clișee, mi se va spune, dar care, în fața grădinii de pe Muntele Măslinilor, se impun cu o claritate specific fotografică. * * * În grădina agoniei, măslinii au trunchiuiri mineralizate, gravate în timp. Un franciscan mă asigură că nu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
umpleau străzile Limei, din ei recrutându-se delincvenții de toate categoriile. Ajunși la ambasadă, la intrare mă aștepta prima figură cunoscută din minister, nu-i știam numele, dar îl văzusem pe la garaj, era mic de statură, sub 1,50 m, rotofei, cu picioare scurte, o figură comună. Bine ați venit! Vă așteptam de săptămâna trecută. Sus, în biroul său, vă așteaptă tovarășul ambasador. De bagaje mă ocup eu. Dacă vreți, mergeți la dânsul. Însoțit de Oprișan, am urcat spre biroul șefului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
data asta intrase În „Blue Grass”. Conform Legii Blue Grass din Kentucky, orice persoană „cunoscută drept consumatoare de substanțe stupefiante poate fi condamnată la un an Închisoare, cu alternativa de a urma o cură la Lexington”. Era un evreu mic, rotofei, cu o față rotundă. Nu mi-aș fi Închipuit În veci că e pe marfă. Avea o voce bună, sonoră, cînta, și numărul lui cel mai reușit era cu April Showers - „Ploi de aprilie”. Într-o zi Benny a intrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
-ți ajungă la crenguțe! Acum de-abia îți ajunge până la mijlocul trunchiului. Atunci o să-mi caut un prieten de joacă. Și privi curios în jur, doar-doar va găsi un prieten de joacă. Tocmai trecea pe acolo un pui de urs, rotofei, cu blănita pufoasa. Vrei să fim prieteni și să ne jucăm împreună? Întreba brăduțul plin de speranță. Mi-ar placea, dar nu am timp; trebuie să ajung la bârlog să mă culc. Urșii hibernează toată iarnă, nu se pot juca
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
Fănuș. Pe un Teodor Pâcă, pe un Pavel Aioanei, pe un Octav Măgureanu, autori cu traiectorie de mici comete literare, dedicați cu frenezie boemei. Cine-i mai știe? Odată l-a căutat pe Fănuș la cămin un tânăr domn scund, rotofei, cu păr inelat, foarte volubil și gesticulant. Era scriitor, își iscălea producțiile Vintilă Ornaru și era odraslă de fost moșier, cum am aflat mai târziu. Se numea, de fapt, Lamotescu. Nu părea să fie apăsat de originea lui nesănătoasă, era
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
Roșu din Brașov, la început, totul era nou. Dimineața la ora șase, ieșeam în stradă, la început fiind iarnă, era întuneric și oamenii apăreau doar ca siluete. Mergând spre stația de troleibuz, întâlneam în fiecare dimineață printre alții, un bărbat rotofei, sumar îmbrăcat dar înfășurat la gât cu un fular mare, care cu cât era mai frig, cu atât tușea mai tare, mai întâlneam o femeie micuță cu niște șolduri foarte mobile. Cu cât trecea vremea și se apropia primăvara, dimineața
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
1919-1928), Îmblânzind și aci, pe cât se poate, verva abundentă și necioplită a memorialistului cu acel adaos al tristeții des părțirii sale timpurii de unii colaboratori și prieteni dispăruți; sau spunându-le la obraz, cu toate riscurile, celor Încă În viață, rotofei sau clătinați de vremi, tot binele și tot răul de care această pană de iridium inuzabil Încă mai este capabilă. Chipurile fizice și morale ale unor colaboratori ai revistei amintite, dimpreună cu altele, Întâmplător alese printre contemporanii mei, vor Încăpea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Sorbul avea 28 de ani, iar Patima roșie a fost reprezentată În 1916, când autorul avea 31 de ani, vreme În care până astăzi - când scriitorul are 66 de ani, deci o viață de om, și Încă de om voinic, rotofei și vesel mereu, cum este Sorbul - stăm, ne mirăm și ne Întristăm de neputințele acestuia de a fi măcar la nivelul de creație al primei sale tinereți. [...] Care psiholog literar al viitorului va analiza vreodată această dramă intimă și profundă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
toate: slănină, costiță, șuncă, cârnați, salamuri și tobe; și, În sfârșit, mai erau tot pe acolo birturile noastre „naționale“, cum Își spuneau, faima și mândria acestui oraș al nostru de mari bonvivanți cu pipota sănătoasă la mâncare și la băutură, rotofei și veseli ca perso najele hilare din pânzele ilustre ale maeștrilor flamanzi, acele expresii de artă unice ale unei civi lizații de bunăstare, de trai bun și de voie bună, comunicativă și sociabilă Între oameni. Mai este Încă timp, iar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
aveți, doamnă Rozalia? Dormim pe saltele de paie, doamnă Condor. Extraordinar! Nu-mi vine să cred că în secolul al XX-lea mai există asemenea monstruozități... Cu iluziile spulberate și speranțe nebuloase privind șansele oferirii unui suport moale și călduț rotofeiului șezut al domniei sale, dezamăgită și descurajată, doamna Condor a acceptat varianta A, implicit cohorta de neajunsuri generate de o suprafață dură asupra căreia se exercita o presiune direct proporțională cu greutatea trupului ei generos, bine rotunjit. Și iarăși ne-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Întâlnesc după ce le văzusem fotografiile-portret trimise din timp, În scopul de a mă familiariza cu chipurile lor, și am fost surprins cât de puțini semănau cu ce se vedea În poze: cei ce păreau tineri erau Între două vârste, cei rotofei erau de-a dreptul obezi, cât despre femei... de la vârstă la culoarea părului, totul arăta altfel. Mă Întrebam dacă acești coriști cu gesturi și maniere exagerate „ca la operă“, vorbind Întruna și râzând de mama focului la orice mică șotie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Între ei haine, pălării, cai și În cele din urmă este ucis cine nu trebuie - acesta este filonul principal al complicatei sale intrigi. Ediția pe care o aveam (probabil una britanică) a rămas În rafturile memoriei mele ca o carte rotofeie legată În pânză roșie, ca un frontispiciu gri-apos, al cărei luciu fusese ocrotit, când cartea era nouă, de o foiță de hârtie de mătase. Văd foița dezintegrându-se - la Început fiind prost Îndoită, apoi ruptă - dar frontispiciul Însuși, care fără
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de matematică în timpul cărora, împreună cu un coleg ce urma și el să „dezerteze”, tot în favoarea Filologiei, tremuram să nu fim scoși la tablă. „Dacă mai continuă așa, o să mă îmbolnăvesc de inimă”, obișnuia să spună colegul meu pe atunci destul de rotofei, și replica lui mi se părea plină de haz. În primăvară (1955) am abandonat Politehnica pentru ca în toamna aceluiași an să fiu din nou în anul I, de data aceasta la Filologie. În intervalul celor doi ani clujeni de facultate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și autenticitatea intelectuală în domeniul teologiei. Nu era un homo duplex, ci un ins cu mari calități intelectuale și totodată cu scăderi omenești de care știa, ca un credincios ce era, că va da socoteală lui Dumnezeu. Față de Crainic, om rotofei, cu chelie și mustăcioară, cu un aspect atrăgător, dar contrariul unui om frumos, părintele Stăniloae, pe care, e drept, nu l-am văzut decât după moartea lui Crainic, era un bărbat deosebit de frumos. Dar, părând distant, emana din ființa lui
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
temelor, te făcea să regreți toate greșelile pe care le-ai făcut față de acești micuți muncitori. Fiul directorului, Alexandru Marinescu, profesor de limba franceză și română, făcea lecții de literatură. Îi sorbeam lecțiile. Când îl vedeam, mic de statură, aproape rotofei, puțin chel, deși tânăr, că se îndreaptă spre sala noastră, toți cursanții, bărbați și femei în toată firea ne sculam în picioare și așteptam în cea mai adâncă tăcere salutul său, ca la rându-ne să răspundem. Răspundeam la unison
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
grătarului. Este foarte bine aici, simplu, fără fasoane, fără probleme filozofice... Apare încă un grup de clienți, cunoscuți de ai pădurarilor, și sticlele se înmulțesc parcă de la sine, parcă printr-un nevăzut proces de sciziparitate. Și micii încep să sosească, rotofei, ațâțători. Cred că este produsul cel mai "sexy" al bucătăriei românești contemporane. Se discută, gospodărește, despre prețul lemnului, apoi despre o nuntă, unde vor fi nași două perechi de localnici care au o avere uriașă. "Mari tâlhari...", spune cineva, admirativ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
pentru provincialul ce eram, constituia o minune. Odată (pe atunci aveam vreo șapte ani), mama mi-a cumpărat un ceas. Atâta am plâns, că mi-a cumpărat acel obiect. Ceasul mi l-a cumpărat din Piața Unirii, unde un domn rotofei, care mi s-a părut foarte simpatic, a convins-o pe mama că un ceas "Roskop Patent", cum aveau elevii mai mari, un ceas de buzunar, este exact obiectul care îmi lipsește. Ceas de buzunar, cu un lanț de fixat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
politic a României de azi e plin de necunoscute pentru noi românii, care mocnesc și își așteaptă ospățul. CORBII Corbii zilelor noastre „îndrăgi-i-ar ciorile și spânzurătorile”, ca și cei din trecut, porniți pe jaf și stricăciune, grași și rotofei, doldora de euro, nemunciți, pierduți în fabuloasele averi, buimăciți de grija de cum să-și mai dosească jaful, în tainice cotloane, rod din carnea cât a mai rămas a bietului român sărăcit, macină și doboară temeiurile noii rânduieli umane pentru care
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
de azi (19 noiembrie) că a murit doctorul Aurel Potîrniche, căruia i-am trecut odinioară pragul, într-o vizită aranjată de nevestele noastre. Cînd ne întîlneam, pe lîngă salut, schimbam de fiecare dată și cîteva impresii. Era un bărbat scund, rotofei, cu mers legănat, de cocotă. Privea cu siguranță în ochii interlocutorului și, inflexibil, nu se abătea cu un cuvînt de la convingerile sale, dacă se nimerea să fie în contradicție cu el. Avea reputația de excelent specialist („cel mai bun radiolog
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
au fost omorâți în închisorile sale. Preotul Calciu, Gheorghe Brașoveanu, doctorul Cană, care au încercat un dialog cu teroarea de partid, unde se află? Ce au făcut cu ei regimul și Securitatea? Securiștii sunt azi la tot pasul, bine plătiți, rotofei de mâncare bună și pierdere de timp, îmbrăcați bine în haine civile și militare plătite de stat, din sudoarea muncitorilor cărora pentru munca lor productivă făuritoare de bunuri materiale nu le dă haine de protecție gratis. Apoi miliția, plină de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
a Dumneavoastră e vie prin sensibilitatea ei. Vă numărați printre puținii prozatori În stare să scrie o frază ca „Mina maura cocoțată pe taburetul Înalt rotitor vântura piciorușele mentolate privind fix În ochelarii nesiguri ai lui Braun, zâmbindu-i, fără ca rotofeiul Robert să observe”. Am subliniat În exemplarul meu cuvântul „mentolate”. Admirabil! Prezența și traiectoria În carte a Verei sunt, am impresia, triumful artei Dumneavoastră. August se panotează foarte bine alături de Al doilea pasaj de Domnul Virgil Duda. Simona este o
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
teoriei ludicitătii transfiguratoare. În această ordine a consecințelor conceptului-cheie, personal aș fi dorit ca Însemnările să acorde mai multă atenție "cazului" Sancho Pânză. Aparent, teoria joacăi nu i se poate aplica bunului scutier. El nu se joacă de-a țăranul rotofei, realist, hăzos, leal, hâtru, ci chiar este așa. Se arată așa cum este, nu "se face", nici nu se preface. Și totuși, vorba lui Unamuno, Sancho se contagiază de mirajul quijotesc: se visează și se vrea guvernator al vreunei insule. Iarăși
Noi concepte-cheie în interpretarea lui Don Quijote by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/17615_a_18940]
-
copii. Multe dintre recenziile inițiale ale cărții se referă la ea ca la un basm. Totuși, Bilbo Baggins nu este protagonistul obișnuit al basmului - nu este fiu cel mare și chipeș sau fata cea mică și frumoasă - ci un hobbit rotofei, de vârstă mijlocie. Opera e mult mai lungă decât idealul despre care vorbea Tolkien în eseul "On Fairy Stories" („Despre basme”). Multe motive prezente în basme, cum ar fi repetiția evenimentelor similare prezente la sosirea piticilor în casele lui Bilbo
Hobbitul () [Corola-website/Science/302732_a_304061]
-
știa unde e ascunsă Cutia Albastră. Victor : personaj secundar , pozitiv , real "avea față lunguiața, ochii negri, adânci, părul închis la culoare", "un băiat înalt, cu figură bronzata". Ionel este băiatul directorului. Dan apare în carte că "băiatul cel oacheș și rotofei". Maria, sora lui Tic, e o fată "brunetă, aproape palida, cu cozi lungi atârnându-i pe piept, cu ochi visători și mișcări lente". Ursu, "un vlăjgan" care "n-avea mai mult de șaisprezece ani", înzestrat cu o forță și o
Cireșarii () [Corola-website/Science/303388_a_304717]