1,828 matches
-
blândețe roșcovanul. Pe loc repaus. Episodul 105 SUFLETUL SLAV Se vedea cât colo că fețele preacuvioșilor Metodiu și Iovănuț inspiră bărboșilor lor comeseni o anume sfială. Stăteau toți cu privirile plecate, cu mâinile în poală, ba vreo doi-trei își trecură rușinați săbiile la spate și râcâiau încetișor cu unghia paharele goale, ca și cum paharele ar fi fost niște obiecte cu totul neînsemnate, întâmplător aflate acolo, ca niște solnițe. Stânjeneala lor, rod al unei profunde credințe atât în Cel de Sus, cât și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Vulture - zise spătarul strângând acea palmă. — Vai, ce de pește - făcu încântată Cosette, uitându-se în barcă. Ce faceți cu atâta pește? — Ce să facem? - zâmbi creștinul. îl mâncăm. — Atâta? - făcu Barzovie, privind și el. — Am familie mari - zise oarecum rușinat creștinul. — Păi câți sunteți? - întrebă Vulture. Creștinul își încreți fruntea, părând să socotească. — Zeci și încă doi și cu bătrâna încă una. Adică treisprezece - calculă Vulture. - Și cu câinili - adăugă creștinul. Atunci patrusprezece - zise Vulture. — Așa, da - răspunse creștinul. — Mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-te la mine: sărac am venit, sărac plec. — Prost ai fost și prost ești - răspunse Ruxăndrița, sărind în picioare pe ladă, să-ndese mai bine lucrurile. Să știi că fără cufărul ăsta nu plec. Mai bine mă las să mă rușineze osmalâii. La auzul acestor vorbe Vodă cedă, îl chemă pe Vasâle, feciorul de casă care încă duhnea groaznic a vin, îi porunci s-aducă o frânghie, legară cufărul cu ea și-l scoaseră pe fereastră, Iăsându-l încet în curte, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
tot restul vieții mele ca un sechestrator care a acceptat o răscumpărare. Familia mea n-ar mai fi familia lui Gacel Sayah, cel mai mare erou din rasa mea, ci o familie de bandiți de care ar trebui să se rușineze până și ultimul tuareg... Nu mă refer la asta. Atunci la ce te referi? vru să știe imohagul. La lucrurile pe care le-aș putea cumpăra cu toți banii ăștia? Nomazii urăsc lucrurile, deoarece fiecare obiect, oricât de valoros ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
mișcare a cerului, pământului, oamenilor, plantelor și animalelor, fiindcă în funcție de profunzimea cunoștințelor lui, viața-i va fi mai lungă sau mai scurtă. — Toate proverbele astea le-ai învățat din cărți? vru să știe Suleiman, care se simțea într-un fel rușinat de ignoranța lui. — Unele da, cu toate că mare parte din ele se transmit din gură-n gură. Mama știe multe, dar tu nu prea ești atent la ce spune. Ți-ar fi de folos dacă le-ai asculta și ai încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
se hotărî să se descalțe, să-și scoată pantalonii, să se șteargă la fund cu chiloții și să-i arunce cât mai departe cu putință. De vreme ce avea să moară, voia cel puțin să-și păstreze cât de cât demnitatea. Îl rușina faptul că nu-și putuse controla sfincterele în fața celor trei jigodii. Le servise o istorie nostimă pe care să le-o povestească nepoților lor; or să spună cum, în urmă cu mulți ani, un bosniac îngrozit, efectiv se căcase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pot găsi cu dreapta vena umflată. Ca un șarpe. A doua oară la fel. Mie ai să-mi trăiești, murmur eu și a treia oară reușesc. Cu numai câteva picături de sânge pe mână. În câteva minute își revine, se rușinează, măturăm împreună. Nimeni nu m-a întrebat dacă nu mi-e scârbă de seringi. Mi-e scârbă. Nouă medici l-au consultat, nouă belele i-au găsit, nouă m-au consolat și ne-au jecmănit. Avea spasme lunar, mintea îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
Nu, pune-o altfel. Clifford chiar îmi e dator. Eu doar culegeam ce îmi datora el. A spus că are treaba asta pe care trebuia să o fac și că o să mă plătească. Așa că am spus: OK. Părea ciudat de rușinat. Era atât de liniște în cameră că puteam să aud și cel mai mic zgomot, respirația, tălpile pe podea, corpurile noastre schimbând pozițiile, bătăile inimii. Nu pe ale lui. Era prea departe. Nu am vrut să se întâmple, a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fața. Doar spinarea i se gârbovi și mai mult. Tot privindu-i spinarea, îmi mutai mâna, cu precauție, de pe umăr pe cap. Imediat ce-i atinsei părul călduț, simții că se mișcă în mine un simțământ de care m-aș fi rușinat dacă ar fi fost și alții de față. Privind înapoi pe furiș și constatând că pe scară nu este nimeni, îmi trecui mâna mângâietor peste buclele lui aspre, de culoarea ciocolatei. Era ceva plăcut. Mă simții deodată atât de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
apropie de mine, fâlfâindu-și pantalonii de pijama și țăcănind cu tocurile. - Dacă definiția dumneavoastră este corectă, spuse ea încet, privind cu coada ochiului la Nelly și Kitty, aș avea motive să cred că pivnița dumneavoastră merită ceva mai bun. Rușinat de victoria mea, îmi plecai capul în tăcere. Poate - adăugă ea grăbit și vorbind aproape în șoaptă -, poate că vom putea continua cândva discuția noastră în contradictoriu. Mă numesc Sonia Minț. Și, plecându-și căpșorul, de parcă ar fi vrut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ducă la un azil pentru ca, la bătrânețe, când nu va mai avea putere să muncească, să aibă și ea un colț al ei; cu toate acestea, i-am luat. Întinzându-mi banii ei sărmani, își trăgea nasul, clipea din ochi, rușinată de lacrimile pline de fericirea jertfei și a iubirii. Două zile mai târziu s-a întâmplat ca, fiind pe bulevard, în drum spre una dintre suburbii, Sonia să-și aducă aminte că trebuie să telefoneze acasă. Oprim birja nu departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
felul cum, stând în fața mea în lenjerie intimă, iartă-mă, nu prea curată, îți împătureai metodic pantalonii. Te priveam cum te apropii de lavoar, cum iei prosopul, cum îl pui grijuliu sub pernă și cum apoi, după, fără să te rușinezi, ba chiar fără să te întorci cu spatele, te ștergi cu prosopul și-mi spui să procedez la fel. Apoi te-ai întors și ai aprins o țigară. Oare, m-am întrebat eu, aceasta să fie iubirea pentru care sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
acesta, cu Burkeviț, care devenise un revoluționar, trebuia fie să vorbești despre alții - cu un ton de indignare civică -, fie să-ți mărturisești propriile fapte comise împotriva binelui public. Și una, și alta îmi stârneau o greață de care mă rușinam, eu, cel obișnuit să-mi ascund sentimentele sub o pojghiță de cinism sau să le exprim cu o notă de umor. Burkeviț, însă, aparținea genului de oameni care, în virtutea idealurilor pe care le împărtășesc, judecă aspru și umorul, și cinismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
sunt eu), ah, profesore, astăzi să vorbim despre sport.“ Are un singur ochi și-mi întinde mâinile de undeva, de departe. Strâmbi, chiori, bărboși, păroși, toți cei care n-ar avea dreptul să se dezbrace și ar trebui să se rușineze de diformitatea lor, cu toții imploră: Da, profesore, da, despre sport, da, vorbiți-ne despre sport, dați o definiție, spuneți-ne ce-i acela sport“. Eu zâmbesc condescendent, iar strâmbii, chiorii, bărboșii, păroșii amuțesc brusc. „Sportul, domnilor, este consumul de energie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
mi-ar păsa prea mult. Toiagul este la el și, pe deasupra, îl și ajută să vadă în bezna asta. Începea să-i pară rău că se oferise să rămână jos ca să atragă vâlva spre el. Dacă nu s-ar fi rușinat, i-ar fi cerut pe loc lui Calistrat să facă schimb. Moșul îl lăsase pe loc și plecase din nou în cercetare. Ploaia contenise și norii se răzbunaseră pe cer. Inspectorul nu putea să-și dea seama, dar probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
peste fața sa, care, Îndoit peste el, Îi lua tot soarele. „Oh, fii binecuvîntat!“ Oare lui, lui Dionisie, Îi vorbea, ori visul sau nălucirea Îi mai jucau o farsă? Privind neîncrezător În ochii tînărului observă cum ochii aceia temători, oarecum rușinați, Îi căutau privirea cu o semeție tinerească. Și văzu Dionisie, privindu-l pierit, văzu cum buza de sus i se mișca laolaltă cu barba roșiatică, deslușind din gura tînărului aceleași vorbe, Înainte ca auzul să-i dea de știre: „Oh
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
soarelui, ca s-o pornească la drum. Din bucuria care le umpluse sufletul de copii Într-un moment ce semnifica o cotitură În viața lor. Din care rămăsese doar o tristețe Înăbușită, păstrată tainic În sinea lor. S-ar fi rușinat dacă ar fi recunoscut una În fața alteia că trăiseră o dezamăgire nebănuită, definitivă, după zile lungi de bucurie și Încîntare și după acea dimineață, cînd avuseseră impresia că inima le va ieși din piept de atîta emoție. În sfîrșit, venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ușă, Îl examină rapid pe cerșetor și apoi mă privi pieziș. — Tăticule, acesta este Fermín Romero de Torres. — Slujitorul domniei voastre, zise cerșetorul aproape tremurînd. Tata Îi zîmbi senin și Îi Întinse mîna. Cerșetorul nu Îndrăznea să i-o strîngă, rușinat de aspectul său și de rapănul care Îi acoperea pielea. — Auziți, mai bine plec și vă las pe domniile voastre, bălmăji el. Tata Îl apucă de braț cu blîndețe. În nici un caz, pentru că fiul meu mi-a spus că dumneata vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
el. Semnele astea le face o lampă de sudură. Fermín dormi vreme de două zile. CÎnd se deșteptă, nu-și mai amintea nimic: credea doar că se trezise Într-o celulă Întunecată și nimic mai mult. Se simți atît de rușinat de cum se purtase, Încît se așeză În genunchi, cerîndu-i iertare doñei Encarna. Îi jură că avea să-i văruiască pensiunea și, cum știa că ea era foarte evlavioasă, că avea să facă zece slujbe pentru ea În biserica Betleemului. Ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Însă am presupus că tocmai asta fusese intenția lui Fumero, să semene Îndoiala, neliniștea, frica și nesiguranța În rîndul nostru. Am hotărît să nu-i fac jocul. Pe de altă parte, insinuările În privința trecutului lui Fermín mă alarmau. M-am rușinat de mine Însumi cînd mi-am dat seama că, o clipă, am dat crezare spuselor polițaiului. După ce m-am gîndit mai bine, am hotărît să Închid episodul Într-un ungher al memoriei și să-i ignor implicațiile. La Întoarcerea spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
amintească din când în când că e o doamnă din naștere. Nu se putea stăpâni să nu introducă în conversație numele cunoștințelor sale, ceea ce-ți dădea convingerea că n-a coborât câtuși de puțin pe scara socială. Era puțin rușinată de curajul și priceperea ei în domeniul afacerilor, dar încântată că a doua zi avea să cineze cu un mare avocat domiciliat în cartierul South Kensington. Îi făcea plăcere să-ți spună că fiul ei învață la Cambridge și râdea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
izbutea să se concretizeze În cuvinte, cu toate că Încercase, În mai multe rânduri, să o transforme În versuri. Izbi cu putere În masa de scris. Durerea violentă din degete Îl trezi pentru o clipă la realitate, măturând acele fantezii erotice. Se rușina de acest instinct. Dar pentru ce, la urma urmei? Emoția iubirii e dovada unor sentimente nobile și numai o inimă superioară prin Învățătură și virtute e În măsură să Îi simtă imboldul, să transforme o biată maladie a trupului Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se consideră că puteam pleca, primii vizita primarului. Îmi strânse mâna. Îmi spuse că avusesem febră. Că își făcuse griji. Apoi scotoci în buzunare și scoase un pachet de bomboane lipicioase pe care le cumpărase special. Le așeză pe masă, rușinându-se puțin, parcă s-ar fi scuzat: — Doream să vă aduc o sticlă de vin, dar vinul e interzis aici, atunci mi-am zis că... Ia uitați-vă, vânzătoarea îi ghiftuiește cu corcodușe! Râse. Râsei și eu cu el, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
să te faci economist sau profesor. Artistul trebuie să aibă ureche muzicală și voce. Basmele erau preferatele lui taică-meu, pe mine mă obseda Sarea-n bucate (fata cea mică a împăratului, ce sta deoparte cu sfială, că ea se rușina văzând că tată-su o băgase și pe ea în seamă, ca cea mai mică ce era), pe preot - Tinerețe fără bătrânețe, amândoi căutam câte ceva în textele alea, cum iubim?, Împăratul din Sarea-n bucate e Regele Lear din piesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
pă-du-re/mure!, apoi, Dum-ne-zeu/zău!, apoi mai complicat, începuși să reciți, nu vorbeai încă, dar eu te auzeam recitând, interpretând roluri, visam adică, mă uitam la tine și simțeam ce faci, ce vorbești, îți spuneam discret: te aud! Nu te rușinai deloc, nu te-ai rușinat niciodată, n-ai simțul ridicolului, ar fi fost catastrofal pentru un actor, te-ai fi pierdut pe scenă. Vorbeai și cântai în copaie de dădeau frunzele pe colnic, ne era teamă să nu mori, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]