1,007 matches
-
o implicită urare) că formează o pereche conjugală ieșită din comun, o pereche ideală. Îmi amintesc vag de cei doi soți excepționali, de aura de blândețe pe care o emanau fețele lor și de zâmbetul lor perpetuu, pe jumătate parcă rușinat de atenția ce li se acorda, pe jumătate confirmând parcă tot ceea ce se afirma despre ei: ce să facem, nu ne place nici nouă rolul de reclame, dar suntem, într-adevăr, așa cum am fost prezentați, ne înțelegem de minune de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
amintiri de familie și după cele urâte, din școala primară, unde o bestie rânjită de director, cu o mână mai scurtă decât cealaltă, ne bătea la palmă cu trestia de mare, de mă În grozește și azi amintirea dureroasă și rușinată; și după amin tirea, și mai urâtă, a gimnaziului, al cărui director, altă bestie pedagogică, ne Învăța aritmetica „rațională“ bătându-ne cu capul de tablă - mai bucuros [sunt] să cujet acum, cu melancolia anilor mai ajunși, la altă școală a
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Însă preopinentul, Încruntând din sprâncene la mine și cântărindu-mă dintr-odată cu privirea, izbucni: — Dar ai o voce admirabilă, pe care ai putea să ți-o cultivi, să ajungi un cântăreț de seamă și să câștigi parale! Uimit de Întorsătură, rușinat și mișcat, fiindcă, Într-adevăr, aveam un glas cu lungi și plăcute vibrații metalice, la vorbit, ca și la cântat, Îi răspund Încurcat: — Mi-a spus-o și maestrul de muzică din liceu... Cânt... Am și o bună ureche și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
băieții, și toate clorotice, fiindcă mâncau lămâi și tibișir ca să fie În moda timpului, adică slabe, cât mai slabe, palide și bolnăvicioase, așa cum fură iubitele mele de mai târzior: Nini, moartă ofti coasă; Leanca, astăzi spectru scofâlcit și de aceea rușinată când Îmi iese În cale; și Eugenia, care le va supraviețui, sunt sigur, pe toate, spre a le răzbuna și a mă pedepsi precum Furiile Infer nului cu părul lor Împletit cu șerpi, torța Într-o mână și pum nalul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
l-ați ghicit, În plină faimă a lui libertină, la 32 de ani, atent nevoie mare cu juna și trupeșa fecioară adusă până aci cu stăruinți și șiretli curi, uimită și nedumerită Încă de tot ce abia cunoscuse și pătimise, rușinată să privească la lume, mâncând cu nasul În farfurie și ascultând, aiurită, nesfârșita incantație a șarpelui, fruntea răutăților lumii, iscoditorul, Îndemnătorul și vinovatul de toate relele pământului. Hotelul orașului, Steaua, era clădit larg, cu scări, culoare și odăi nemăsurate, cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fugarii” au ajuns la destinație se îmbujoră și se simți ridicol, jignit, compromis, căutând sprijin în ochii asistentei. Fața îi părea mai bărbătească, mai responsabilă și mult mai concentrată. Se retrăsese primul după terminarea vizitei în soloane. Se simțea tulburat, rușinat, ostenit și considera că acea zi era una nefericită din viața lui. Se dezbrăcă la iuțeală de halat, grăbindu-se parcă să ajungă în cea mai mare grabă undeva și zise ca pentru sine: - Ce pacienți ciudați! Se vor deștepta
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
Eu, strigă Tăutu. Și eu! exclamă Șendrea. Dau! ridică mâna Duma. Dăm! spun într-un glas Vlaicu, Stanciu, Bodea. Ștefan, cu palma pe inimă, smerit: Domnul din inimă vă mulțămește! Haide! Hai!... Care mai dați?! Care mai dați?! Mihail, fâstâcit, rușinat, îngână: Eu ... eu... și eu aș da... dar... dar n-am... N-ai?! Cum așa?! se minunează Ștefan. N-ai?! O sfoară, o sforicică, ceva, acolo?! Nimic n-ai?! Fantastic! Ați auzit, boieri dumneavoastră?! Boier! Mare boier! Și n-are
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mine! Nu s-a atins! Cine?! Ștefan?! Fugi de-aici! râde homeric ca de o glumă bună. Voichița glăsuiește cu mândrie, răspicat: Jur! Sunt neprihănită! Sunt fecioară! Jur! Maria izbucnește în hohote, ironică, sarcastică: Ha! Ha! Ha! "Fecioara!" "Neprihănita!"... Voichița, rușinată, cu o admirabilă naivitate, se plânge: Ibovnică? Măria sa râde de mine... Ba mă întreabă de mă mai joc cu păpușile, ba zice că-s regina veverițelor, că m-am dat de trei ori peste cap și m-am făcut o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și eram mereu nehotărâtă la alegere. Ia-mi pere galbene! Ba nu, vreau prune galbene! Mai vreau și câteva gutui, de-acele cu puf galben și... Nu-i frumos să te obrăznicești! Aici nu-i casa ta! Îmi spunea oarecum rușinată mama. Nănașa ne umplea un coș cu de toate, scotea brișca cea roșie cu flori, mă așeza în jilț, înhăma caii și împreună cu mama veneam acasă, încet pe ulița principală să ne vadă sătenii ce mândre suntem noi, cu nănașa
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
atât de rău, nu-și dădea seama cum a înviat mortul. Ieșiți afară din casa mea, blestematelor! Numai cei din primărie cred că v-au trimis! Nerușinații. N-au ce face și pun la cale fel de fel de năzdrăvănii. Rușinate, femeile, una câte una și-au croit drum spre poartă și-au ieșit în drum. Din zăpăceală, Pachița a lăsat lumânarea pe prispa casei, aprinsă cum era. Badea Ciotău Ion tocmai trecea pe la poartă și-a zărit lumânarea aprinsă. Repede
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
pe Maricica, ea este mai îndrăzneață ca mine, poate că ne spune și nouă ce este cu mama; Era o zi blândă, de mijlocul toamnei. Cele mai multe treburi din câmp se terminaseră, vântul mâna frunzele căzute din copaci iar aceștia, parcă rușinați căs goliți de frunze, se clătinau într-o parte și alta, după cum îi mișcau palele vântului tomnatic. Gheorghe împreună cu Dumitru, pe care-l învoise de la școală, erau la arat în Bogdana, unde trebuiau să samene grâu pe a treia parte
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
demnitate admirabile. Când a intrat la jandarmerie și l-a găsit pe Atu cu obezi la picioare, a strigat: „Cum îndrăzniți? Cum îndrăzniți să-l puneți în fiare pe un fiu de boier, pe fiul lui B[ălăcioiu]?“ Și atunci, rușinat, jandarmul i-a scos lanțul și s-a scuzat. Apoi, când a plecat de la Cr[ușeț] pe jos, între doi jandarmi, le-a spus: „În urma mea! Așa, ca s-o vadă toată lumea pe soția lui B[ălăcioiu] plecând jefuită de pe
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
puțin nedumerit dar dă ordin să se pacheteze. Cine plătește? Întreabă pe d. ministru. Vă rog, d-le ministru cine plătește. Aferim, cocoș belit! Cap de ardelean prost! Cum poți tu să întrebi pe ministrul tău așa ceva? Virgil se retrage rușinat. El nu știa ce-i cu brânza, cum rămâne cu brânza, cum scrie în condici, are să-l țipe la ocnă! Și nu știe nici ce-i aia "aferim cocoș belit". Nu sum în clar! Și umblă de colo colo, întrebând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
foarte de Candachia lui Cristea și vine la dânsa ca trimis din partea Măriei-Sale. Îi spune că vrea să facă dragoste cu ea. Candachia îi cere răvaș și poruncă dela Vodă, și, cum el n-are așa ceva, trebuie să se retragă rușinat. Tot Gavriluță a atacat o femeie pe când se întorcea călare sara, și, după ce s-a drăgostit cu dânsa, n-a mai văzut-o și a simțit în nări putoare de pucioasă. Au văzut oamenii dela Cahul, călătorind cătră bălțile dela
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care au recunoscut că lumea era deja atât de beată încât nimeni n-ar putea spune cinstit că victima Szabo Lajos ar fi decedat la nunta aceea, iar Dr. Vogel însuși n-a făcut excepție, numita Roberta B., casnică, susținând rușinată până la lacrimi că l-a văzut pe Dr. Vogel urinând chiar pe ringul de dans. (Martora Roberta B. a rugat să nu-i fie trecut numele întreg în catastif, că nu știi când ai nevoie de medic, în lipsă de
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
fost încredințați că aceasta a fost cauza pentru care avocatul a pierdut și acest proces. Eroare! A trebuit să vină însuși maestrul să-i lămurească: "Păi, n-am pierdut eu întotdeauna orice speță, chiar și când am folosit neprețuitele citate?" Rușinați, nesăbuiții critici au trebuit să-i dea dreptate. Întrebări: De ce credeți că din multele poante, glume sau greșeli săvârșite de către Ludwig van Stieberen Fiul, tocmai acele trei au fost aduse în fața judecătorului? Credeți că doar acumularea acelor acțiuni profund regretabile
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
ziua necazului meu, căci m-asculți. Nu lăsa pradă fiarelor sufletul turturelei Tale și nu uita pe vecie viața nenorociților Tăi! Ai în vedere legământul! Căci locurile dosnice din țară sunt pline de bârloguri de tâlhari. Să nu se întoarcă rușinat cel apăsat, ci nenorocitul și săracul să laude Numele Tău! Fă-mi dreptate, Dumnezeule, apără-mi pricina împotriva unui neam nemilos! Izbăvește-mă de oamenii plini de vicleșug și de fărădelege! Tu ești Dumnezeul care mă ocrotește: pentru ce mă
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
ordinea pe listă a candidaților liberali. Am fost desemnat ca secretar. Această comisie s-a întrunit în toate serile, timp de o săptămînă, la președinția consiliului de miniștri sau la Franasovici acasă. La una dintre aceste reuniuni, Duca, indignat și rușinat totodată, a scos din buzunar o hîrtie și ne-a spus: "Iată pînă unde se merge cu îndrăzneala. Puiu Dumitrescu, desigur cu știința regelui, cere ca acești domni să fie făcuți deputați." Erau patru nume, total necunoscute, prieteni personali de-
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
răspundea Vasile, ca reprezentant mai vârstnic și pe deasupra și romancier. Dar matale, coane Iancule, când după conițe, când după fetițe, zi că nu-i așa?! - Ia mai tăceți măi băieți că mă faceți chiar să vă cred, făcând viclean pe rușinatul. - Nu-i adevărat, coane Iancule, nu-i adevărat? Dar aseară cine stătea colo, în parcul de pe malul Ialpugului cu fetița aia-n alb și cine o strângea în brațe iar ea îl săruta de mama focului, noi sau matale? - Duceți
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
din gură: cine ce treabă are cu munca omului? Stricăciunea se făcuse, și vinovatul trebuia să plătească . Vorba ceea: Nu plătește bogatul, ci vinovatul ! Așa și tata, a dat gloaba pentru mine și pace bună. După ce-a venit el rușinat de la ispasă, mi-a tras o chelfăneală ca aceea, zicând: Na! satură te de cireșe! De amu să știi că ți-ai mâncat lefteria de la mine, spânzuratule ! Oare multe stricăciuni am să mai plătesc eu de pe urma ta ? Însă ca orice
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
mod de înțelegere vă va ajuta să vă creșteți „auto-respectul”. Eventuale ajustări vă vor face să acceptați noile modificări. Este comun ca persoanele care au beneficiat de tratament chirurgical pentru un cancer al capului sau gâtului să se simtă neconfortabil (rușinați) în societate, datorită modificărilor apărute la nivelul acestor segmente (cu un impact atât de mare asupra aspectului fizic). Dacă vă identificați cu aceste persoane, ar fi potrivit să apelați la o consiliere avizată, dată de un psiholog. Puteți consulta și
CANCERUL CAVITĂŢII ORALE GHID PENTRU PACIENŢI by DANIELA TRANDAFIR , VIOLETA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/414_a_861]
-
acum la cotidianul An Nahar. Aflând vestea asasinării tale la Beirut, într-o seară de vară, pe 2 iunie 2005 mai exact, la trei luni după moartea primului-ministru Rafic Hariri asasinat, foarte probabil, de către serviciile siriene, acesta am redeschis-o rușinat. Cartea rămăsese exact pe același loc pe care o lăsasem, la plecarea ta. Ne vorbiseși despre faptul că oamenii Siguranței libaneze te-au urmărit atunci când te-ai întors să prânzești acasă cu soția ta și cu Gisèle Halimi, pentru a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cuvântă: Dragul meu domn, Înțelept e să-nveți, fără-ndoială, Că toți cei lingușitori Trăiesc, fără pic de sfială, Din naivitatea celor de fală doritori. Prețul acestei lecții, firește, E cașcaveaua aceasta, din care mă voi ospăta Pe-ndelete, regește. Corbul, rușinat și încă nedumerit, Jură că, de-acum înainte, nu se va mai lăsa păcălit. Răspundeți la întrebările de mai jos : 1. Ce personaje apar în fabulă ? 2. Ce fel de vorbe îi adresează vulpoiul corbului ? 3.De ce corbul își pierde
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
pe nora sa, broasca. Revenind la funcțiile identificate de Propp, subiectul de basm al baladei Broasca Roasca începe prin lipsa miresei (VIIIa,1) care declanșează mecanismul epic. Eroul pleacă de acasă în căutarea suliței indicator (funcția XI) și se întoarce rușinat, urmat de broască. Aceasta îndeplinește probele grele (XXV și XXVI) cerute de împărat, răufăcătorul întruchipat de acesta moare blestemat (funcția XVIII), iar cuplul neobișnuit rămâne să domnească peste împărăție (XXXI). Gruicea I(33) se deschide cu absența unui soț pentru
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
dus și, a doua zi, după o nuntă țărănească și destul de obositoare, am făcut toți trei, Gabriel, Andrei și cu mine, o lungă plimbare prin pădurea apropiată. Ambii m-au rugat atunci să le dau un sfat, se simțeau profund rușinați și umiliți de cele ce se Întâmplau cu Întreaga cultură, dar și cu țara, și-și revendicau responsabilitatea, ca și dorința de „a face ceva”, de a da un semn că „nu suntem morți cu toții!...” Fără o prea mare doză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]