985 matches
-
neîntrebat. Pe măsură ce înaintează în vârstă copilul cu ADHD devine tot mai conștient de imaginea pe care și-o formează cei din jurul său despre propria persoană și prin urmare este posibil ca mustrările dumneavoastră să îl facă să se simtă extrem de rușinat. Metodele oferite de terapia de modificare comportamentală reprezintă una dintre cele mai bune soluții pentru creșterea și educarea copiilor care au primit diagnosticul de ADHD. În consecință este recomandat ca părinții să ceară ajutorul specialiștilor în domeniu în vederea stabilirii unui
CREŞTEREA ŞI EDUCAREA COPILULUI CU ADHD STUDIU DE CAZ. In: Arta de a fi părinte by Daniela Diaconescu () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1397]
-
cuvântă: Dragul meu domn, Înțelept e să-nveți, fără-ndoială, Că toți cei lingușitori Trăiesc, fără pic de sfială, Din naivitatea celor de fală doritori. Prețul acestei lecții, firește, E cașcaveaua aceasta, din care mă voi ospăta Pe-ndelete, regește. Corbul, rușinat și încă nedumerit, Jură că, de-acum înainte, nu se va mai lăsa păcălit. Răspundeți la întrebările de mai jos : 1. Ce personaje apar în fabulă ? 2. Ce fel de vorbe îi adresează vulpoiul corbului ? 3.De ce corbul își pierde
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
nimic din toate acestea. Fiți sigur(ă) de acest lucru”. Pacientul are nevoie să fie ajutat să iasă din izolare, să distrugă sentimentul puternic (instalat adesea cu mulți ani în urmă) că este singur pe lume, neînțeles, abandonat, resemnat și rușinat. A deveni actorul terapiei sale „Dacă sunteți de acord, vă propun să vă ajut, într-un mod concret, progresiv, să luptați în așa fel încât să faceți să dispară aceste tulburări. Noi, psihiatrii și psihologii, dispunem de instrumente terapeutice pragmatice
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
adevărul lumii. Câtă vreme suntem în lume, credem că nimic nu supraviețuiește morții și ne comportăm ca atare. Darurile ascezeitc "Darurile ascezei" Asceza anulează tocmai acest triumf al exteriorității și al fugii de adevăr. Nerușinarea mondenității suferă acuzația crucii. Mărturisirea rușinată a păcatului și amintirea morții curmă lanțul trofic al iluziei. Minciuna patimilor este demascată. Futilitatea vechilor preocupări se spulberă în fața recunoașterii radicale a apartenenței noastre la planul veșnic de mântuire al lui Dumnezeu. Păcatul personal se dovedește a fi un
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și dornice de fericire, de viață creatoare, dornice de a da înapoi în chip de invenții științifice, de înfăptuiri în folosul poporului, elanul, învățătura pe care i le-au dăruit patria, partidul (...). Dealuri natale, sondele mele, Vă închin gândul meu rușinat. Sunt ingineră aproape, dar nu știu Să dau înapoi ce mi-ați dat. De mult n-am mai dat pentru voi Nici cât sondorița de ieri, Ce planuri stângace croia Cu bietele sale puteri... Versurile au o prospețime tinerească, uneori
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
grăsime de pe șolduri... — Am uitat să vă dau ceva, am spus cu o voce foarte neutră, scotocind prin sac. Câinele se încordă și mai tare, scoțând un mârâit înfundat și gros, amenințător. Am continuat să vorbesc rusește, cu aerul ușor rușinat al unui zăpăcit. — Câinele dumneavoastră e fără îndoială antrenat să reacționeze la gesturile bruște. N-am să fac nici unul. Am un amortizor și am să trag prin sac la primul gest de refuz. Pentru început, spuneți paznicului să plece și
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Cât ai spus ?!? - L-am lăsat la unsprezece, spuse repede femeia și-și strânse pungă, neprietenos, buzele. Mulțimea se desfăcu deodată și pe cărarea ivită trecu o căruță trasă de-o mârțoagă scheletică, dusă de căpăstru de-un bărbățel cărunt. Rușinată că o privesc atâția ochi, cu mâinile în poală, în căruță ședea o femeie slabă, îmbrăcată mohorât. O bătrână naltă, cu fața zbârcită și curată și buzele subțiri răsfrânte în afară, asculta dojana unui bărbat pântecos care arăta o supărare
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
iazului În care priveam. ― Iar Își stoarce coșurile, mă plângeam eu mamei mele. ― Nu face pe mironosița, Callie. E doar puțin... uite, Îl șterg eu. ― Scârbos! ― Las’ c-o să vezi tu când o să ai coșuri! țipa Capitolul Unsprezece de pe hol, rușinat și furios. ― N-o să am! ― Ba o să ai! Glandele sebacee ale tuturor secretă În exces când trec prin pubertate! ― Liniște! Amândoi! spuse Tessie, deși nu mai era nevoie. Eu mă liniștisem deja. Din cauza acelui cuvânt: pubertate. Pe vremea aceea sursa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nou la câțiva kilometri distanță. În vara anului 1974 Turcia și Grecia se pregăteau să ajungă din nou subiect de știri. Dar eu nu eram atentă la tensiunile care creșteau. Aveam propriile mele probleme. În plus, eram Îndrăgostită. În taină, rușinată, nu Întru totul conștient, dar totuși Îndrăgostită lulea. Frumosul nostru lac era Înconjurat de jeg: mizeria obișnuită În iunie și norii de musculițe. Mai era și un gard de protecție nou, care-mi dădea o senzație sumbră când treceam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
aceea puroiul și-a croit drum în interior, săpând adânc în os... Se oprește și-i arată cu degetul băietanului de lângă el ventuza de bronz pe care a folosit-o să tragă puroiul afară. Crezi că asta se spală singură? Rușinat, acesta se grăbește să îndeplinească ordinul. Themison îl suduie pe grecește, după care observă o nouă neregulă: — Boule, mârâie încet, de ce nu așezi cârpele lângă ventuză? Data viitoare când va trebui s-o folosești, cum ai să produci aderența dacă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fapt lucrul cel mai bun: se ocupă de ceea ce este omenesc și divin în ei și în ceilalți. Celălalt belește ochii neîncrezător la el. — Ia uite ce filozof stă cățărat în spinarea calului! hoho tește apoi. Pusio se foiește, subit rușinat. Tropăie, un timp, fără rost din picioare. Ca să și facă de lucru, își scoate din nou capul prin deschizătură. — E și Germanicus cu falnica Agrippina! exclamă la un moment dat. — Falnică pe dracu’! suduie Rufus. Trimite un scuipat între picioare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a pus să ne așezăm la fel lângă partea cea mai joasă a zidurilor. Își trece dosul palmei peste fruntea nădușită: — Nu știam că-i zice tot țestoasa, dar era cât se poate de ase mănătoare cu asta, recunoaște puțin rușinat. Rufus oftează, nefericit. Presimte că urmează un șuvoi lung de vorbe despre isprăvile călărețului în campanie. Nu se înșală. — Eu, împreună cu camarazii mei, ne-am apropiat înarmați de ziduri, pășind peste scuturi. Eram deopotrivă în înălțime cu apărătorii. Se lasă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
degrabă să-l mânie pe zeul ăla... Mi... Mitru... — Mithras. — Aha! Mithras. Se scarpină nedumerit în creștet: — Cum de știi că în luptă ai nevoie taman de un nume, și nu de un altul? Cel vizat lasă fruntea în jos, rușinat și impresionat în același timp. — Eu, în locul tău, continuă Rufus cu toată seriozitatea, le-aș purta pe toate cele 1000, chiar dacă - la nevoie - ar trebui să le atârn și de sulă. Trece la următorul, fără să i se clintească vreun
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
venea aici. Pentru că în orice clipă frustrarea lui Germanicus riscă să se întoarcă împotriva lui. A luat decizia în pripă, sub impulsul spaimei, fără să se gândească la consecințe. Ce mai, un ceas nefast. La rândul său, Germanicus se simte rușinat. Îl înjosește propria-i slăbiciune. Dar și mânia neputincioasă că e doar un obiect la cheremul voinței altora: a principelui, a Agrippinei, a sorții... Și totuși nu poate fi o întâmplare că a visat-o pe Mariamne azi-noapte, iar de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
coadă, din pulpă și de la gât. — Care umplutură? șoptește Velleius Paterculus. — Pentru cârnații ce vor fi arși pe altar, îi explică Tiberius. Simte o bucurie răutăcioasă să-l necăjească: — Ce, crezi că zeul se mulțumește numai cu ciurucuri? Tânărul tace rușinat. — Trebuie să-i dăm și lui ceva din ce mâncăm noi, adaugă ironic Nero. Paterculus întoarce privirea, ofensat. Nu gustă acest gen de glume. Tiberius Nero se cufundă din nou în tăcere. Își concentrează atenția asupra activității preoților. Separă cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a fost încă și mai bine. Mai cald, mai delicat, mai amuzant. Nu credeam că poți să vorbești când faci sex - înainte nu spuneam nimic pentru că mă aducea înapoi cu picioarele pe pământ, și mă făcea să mă simt aproape rușinată. Dar Brad și cu mine ne-am vorbit în dimineața asta, foarte delicat. Înainte, în timpul, și după. Și am râs, ceea ce a fost o absolută revelație, pentru că nu credeam că sexul ar putea fi amuzant. Nu că ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
șteargă prejudecățile japonezilor. Nu trebuia să repete greșelile făcute de iezuiți. „Dacă aș fi eu episcopul Japoniei...” Imboldurile ambiției lumești de care se rușina necontenit îi răsunau din nou în urechi. Nu se putu abține să nu se gândească, deși rușinat, că dacă el ar fi numit episcop și ar avea cale liberă să planifice și să ducă la împlinire întreaga lucrare de propovăduire în Japonia, atunci ar putea îndrepta greșelile făcute de iezuiți în toți acești ani. În zilele senine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
scosese capul afară. Vorbi mai mult pentru sine decât pentru Yozō. Nu știu nici cât de grea o să fie călătoria, nici către ce fel de țară ne ducem. De aceea... mi-ar prinde bine să te am alături. Samuraiul zâmbi, rușinat parcă de lașitatea sa. Yozō își feri privirea ca să-și stăpânească simțămintele ce-i inundau sufletul. Intră în grajd, adună tăcut paiele murdare într-un colț și întinse paie uscate. Se mișca întruna ca pentru a-și alunga neliniștea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
poate trăi de două ori. O viață pur și simplu călduță, nici fierbinte, nici rece... o astfel de viață vă doriți dumneavoastră, senior Matsuki? Pentru prima oară, Matsuki șovăi la privirea mea pătrunzătoare și la vocea mea ridicată. Se bâlbâi, rușinat parcă de propria sa uimire vădită pe chip: — Ce pot oare să fac? Eu sunt crescut în Japonia, iar în Japonia... nu ne plac lucrurile aprige. Mie oamenii ca dumneavoastră, senior Velasco, mi se par de-a dreptul curioși. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vine Velasco în cabina noastră aduce cu el mirosul acela de străin. De când discutase cu el pe punte, samuraiul se simțea deranjat de felul atotștiutor în care vorbea Matsuki. Nu îl interesa nici creștinismul, nici misionarul creștin, dar se simțea rușinat când îl vedea pe Velasco după ce acesta îi împrumutase lui Yozō din puținele sale haine și așternuturi. În mintea sa, îl socotea pe Yozō un supus, un servitor, dar Velasco nu făcea asemenea deosebiri. — La ce bun să le vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
casă. Dacă ai ceva să le ducem cunoscuților tăi din Japonia... Nu am nimic, zâmbi trist fostul călugăr. Dimpotrivă, le-ar aduce numai necazuri dacă s-ar răspândi vestea că sunt prieteni cu un călugăr creștin. — Și noi, zise samuraiul rușinat și cu privirile în pământ, ne-am creștinat vrând-nevrând. Nu din adâncul sufletului, dar... — Nici acum nu credeți? — Nu credem. Am făcut totul de dragul însărcinării noastre. Dar tu? Crezi cu adevărat în omul acela numit Iisus? — Cred. V-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu plasa care-l proteja de Înțepăturile țânțarilor, Francis Macomber Își dădu seama că nu se terminase. Nici nu se terminase, nici nu Începea. Era acolo exact ca În timpul Întâmplării, cu anumite episoade hiperbolizate, și el se simțea mizerabil și rușinat. Dar mai tare decât rușinea simțea frica rece ca o stafie. Frica era tot acolo Înăuntru, ca o stafie rece și lipicioasă, umplând golul unde altădată se afla Încrederea-n sine, și asta Îi făcea greață. Era Încă acolo, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
om de zăpadă..., duce Georgel mai departe răspunsul Teodorei. De fapt, băiatul n-a ridicat mâna, așa cum ar fi trebuit, ci s-a trezit, pur și simplu, vorbind. Însă, ochii copiilor îl privesc plini de mustrare. George simte lucrul acesta. Rușinat, se așază și, acum, privește doar în jos. Pot să povestesc o întâmplare din iarna trecută? întreabă Teodora. Te ascultăm, o invită educatoarea. Odată, mă jucam în satul bunicilor cu un grup de copii. Unui băiețel i-a venit ideea
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
iar din cap. —O, Doamne, e de rău, gemu Bennie. Chiar e de rău. Dwight strigă cât Îl țineau plămânii: — La dracu’, Walter! De ce nu ești aici să te ocupi de mizeria asta? Vera observă că bărbații din trib păreau rușinați că oaspeții lor erau nefericiți, așa că Încercă să-i calmeze pe cei din grup. Se pricepea să gestioneze crizele. Dacă cei din tribul Armaladon nu reușesc să ne ajute să plecăm, sunt sigură că Walter va trimite ajutoare după ce ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
neliniște. Asta nu se va Întâmpla. —De ce nu? a zis Pată Neagră Îndepărtându-se. A intrat În pădure, unde erau acum Îngropați cei care muriseră după ce veniseră În Locul Fără Nume. Se simțea foarte prost față de toți acești oameni. Se simțea rușinat, acum că-și dădea seama că băiatul nu era Cel Reincarnat. Băiatul nu era Fratele Alb Mai Mic sau Regele Naților. Iar ceilalți zece oameni nu erau nici discipolii săi, nici cortegiul său de soldați. Erau doar turiști care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]