1,492 matches
-
se sperie, țipă, peste întindere se mișcă-n visul de aprindere căldura vrea să o lepede pe ochiul meu trist, dar repede. Și luna, sălbatică și clară, opalină, roșiatică, bizară, vorbește în scintilații fine cu mine... de cărbuni și de rubine. Cu mine! Noapte bună, noapte clară Luna mândră și bizară. Referință Bibliografică: Luna mândră și bizară / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1824, Anul V, 29 decembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Petru Jipa : Toate Drepturile Rezervate
LUNA MÂNDRĂ ȘI BIZARĂ de PETRU JIPA în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370953_a_372282]
-
corb toți zarafii din bizanț n-ar mai da pe ea un sfanț între aerul oval miroase-a singurătate trandafirii-s ofiliți încă cer și ei dreptate frunze în grădini de pulberi în amurguri de menandru cu o lună de rubin trec prin seară foarte tandru melancolic și păgân le privesc din colțul meu supărat că mai sunt viu ca o lacrimă-n cădere care curge în pustiu. Referință Bibliografică: seară de toamnă / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
SEARĂ DE TOAMNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1705 din 01 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370327_a_371656]
-
curat. Dar poate-ți va șopti-ntr-o zi destinul Să înțelegi. Nicicând să nu mă pierzi. Ce rost ar mai avea atunci seninul Când eu mă limpezesc în ochii-ți verzi? ODINIOARĂ Odinioară te pictam în astre- Hățișuri de rubine care curg Și te pierdeai prin valurile-albastre Născând în ceruri flăcări de amurg. Odinioară mă-ncălzeai în soare Mănunchi de raze pe pământ erai, Prindeai în brațe stele căzătoare Și bolți senine-n pleoape adunai. Odinioară îmi cântai prin floare
STELELE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370422_a_371751]
-
atât de minuscul. Împrăștie-mi dor, prin păr diamante , din sufletul senin și pur, sentimente-adunate, prin vremuri nebune , avânturi înalte, săgeți cu noroc, de oameni purtate. Fantastice perle de dragoste înflorate unele negre și gri, altele albe sau viu colorate. Rubine ca de foc în bătaie de inimi curate! Smaralde verzi de vise adânci, uneori ciudate, agate , ametiste sau opale de ape stratificate, cuarț sau jad, toate-s pietrificate. Referință Bibliografică: Caleidoscop / Gabriela Maria Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
CALEIDOSCOP de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370607_a_371936]
-
podoabele colorate, stai cu păpușile până ce mami și tati își termină pregătirile. - Dacă și le mai termină vreodată... - Hai, Gigi, că nu-i așa de târziu! Vezi dacă a venit mama să stea cu Mădă, până îmi caut inelul cu rubine. Tata părăsi camera cu pași de motan, lăsând-o pe mama să răscolească micul munte de bijuterii. Piesă cu piesă, le așeză la locul lor în cutie, după care trecu la măsuța de toaletă, pe care o mătură cu palmele
INELUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368151_a_369480]
-
locul lor în cutie, după care trecu la măsuța de toaletă, pe care o mătură cu palmele, iar în cele din urmă, începu să smulgă cu furie sertarele de sub oglindă. - Gigi, nu mi-ai văzut inelul ăla de aur cu rubine? Tata băgă uimit capul prin deschizătura ușii: - Nu ți-e în casetă? - Nu-i acolo! Nici în sertar, nici pe măsuță! - Când l-ai purtat ultima dată? - La concertul de joi! - Și unde l-ai pus? - Păi, eu așa țin
INELUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368151_a_369480]
-
gene. - Dumnezeule, ce s-a întâmplat? A îndrăznit Gigi să dea în tine? Mama începu să plângă și mai tare. Tata îi aduse o batistă și o ajută să-și curețe urmele negre de sub ochi. - Și-a pierdut inelul cu rubine, o lămuri el pe bunica! - Nu mi l-am pierdut, strigă disperată mama! - Atunci unde e? - Nu mai pune și tu paie pe foc, îl repezi bunica pe tata! - Haide, dragă, o să întârziem la nuntă! - Nu mă duc la nici o
INELUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368151_a_369480]
-
l-am pierdut, strigă disperată mama! - Atunci unde e? - Nu mai pune și tu paie pe foc, îl repezi bunica pe tata! - Haide, dragă, o să întârziem la nuntă! - Nu mă duc la nici o nuntă! Vreau inelul meu de aur cu rubine! - Și eu de unde să ți-l scot? Bunica și tata o așezară pe mama cu grijă pe fotoliul din hol și începură să întoarcă amândoi casa pe dos. Nu scăpă nici un colț neverificat, din baie și până în cămară. - Asta e
INELUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368151_a_369480]
-
ei rotunzi scăldați în lacrimi. - Superi copilul, o avertiză bunica. Ia, aranjează-te și mergeți liniștiți. Nu ești nici prima nici ultima care a pierdut o bijuterie. - Nu e orice bijuterie, își trase mama nasul! - E de aur masiv cu rubine, dădu din cap tata! - Mă rog, admise bunica, dar asta nu oprește viața din mersul ei. Ia, treci repejor la oglindă și să nu te mai văd că plângi! Tata oftă, aruncând o privire pe furiș către ceasul de pe telefon
INELUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368151_a_369480]
-
a înnebunit de durere, se bătu cu palma peste gură bunica! Mădălina făcu și ea cu mâna, lipind de geam păpușa pe care o ținea în brațe, la gâtul căreia strălucea frumos noul ei colier cu pandantiv din aur cu rubine. Referință Bibliografică: INELUL / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1680, Anul V, 07 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Alexandra Rașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
INELUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368151_a_369480]
-
ea o ipostază maternă, mama de duminică, mama de escapade fabuloase cu mașina mică, mama de poveste, de la care fetița modestă de odinioară primea păpuși vorbitoare, încăperi de jucărie mobilate elegant, cercei și inelușe, brățări împodobite cu mărgăritare ori cu rubine minuscule și câte și mai câte! Cu vremea, Nana sărăcise, cum se-ntâmplase cu cei mai mulți în România anilor ’50-’60. Nu mai putea să fie darnică... Îi fusese naționalizată casa de pe strada Londra. I se repartizase acolo doar o cameră
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
termină a devenit iar întreaga ființă uneori dâra se oprește pe un pod suspendat pe care cineva a scris cu cretă love alături e un castel fermecat și în spatele lui cimitirul din care se aud puii păsării cu clonț de rubin Referință Bibliografică: viața / Radu Liviu Dan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1237, Anul IV, 21 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Radu Liviu Dan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
VIAŢA de RADU LIVIU DAN în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370234_a_371563]
-
ambele din mai 1940 PANORAMĂ Vraciule înfricoșat surd, olog și gușat arată-mi comorile tale înalte, pătrate, ovale. De câteva zeci de ani vinzi minuni pe gologani dragoste, noroace, blesteme, care modeste, care cu steme. Poate ai aur, poate ai rubine, căpestre, ogoare, albine sandale ca Petre Schlemil ori alt obiect mai util. Dă-mi-le pe toate mie pentru o imensă filotimie, pentru ca să cumpăr cojoace la toți puii care ies din găoace. ----------------------------------------------- Publicată în „DRUM”, anul I, nr. 11 și
POEZII PUBLICATE ÎN DIFERITE ZIARE ŞI REVISTE ALE VREMII de ION PENA în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370153_a_371482]
-
lui care fusese cândva falnică și se lăsa pradă gândurilor și amintirilor din ce în ce mai năvalnice. Îndată ce rămase singur în livadă, își scoase clopul de paie, îl întoarse, și, cu degete nesigure, apucă fructele una câte una, așezându-le ca pe niște rubine în culcușul adânc. Vara zvâcnea aprinsă, încingând satul din ce în ce mai tare. Întoarsă în răcoarea casei, nepoata căută cu privirea în direcția băncii pe care obișnuia să ațipească uneori Bunu. Scoase un țipăt ascuțit și se repezi afară. Bunu ridică privirea spre
CIREŞE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1642 din 30 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352997_a_354326]
-
ești atât de gingașă că te-aș mângâia până la sfârșitul lumii cu o imensă părere de rău și ești atât de înmiresmată că întind brațele către tine și te respir însetat până în adâncul ființei mele cu toate stelele de rubine, beat acum ești tot universul din afara mea și universul meu interior de începutul lumii melancolic urlu de dor și văd atât de limpede că aceasta este adevărata imagine a ființei mele, plângând amarnic, hohotitor . ATÂT DE MULTE TE IUBEAM Oh
POEZII DE IUBIRE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353027_a_354356]
-
și trei zile înaintea mea! A fost medic și astronom, desigur și filozof, care printre alte rubayate a scris: "Cel ce creat-a stele și-ntreaga vastă lume, Când a creat durerea s-a depășit pe sine. Voi, buze ca rubinul și voi, pleoape fine, Câte sunteți acolo sub țărna fără nume?" Cercetătorii afirmă că omul este neschimbat în potențialul lui intelectual, în ultimele șapte- opt milenii. Citind poeții antici sau pe cei de acum o mie de ani, ca să nu
DE VORBĂ CU SCRIITOAREA ELENA ARMENESCU DESPRE VIRTUŢILE VINDECĂTOARE ALE POEZIEI de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 270 din 27 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354288_a_355617]
-
invita vara pe talazuri, să le sfințească tăcerea și să le ademeneaască într-un duet. Acolo îmi voi întâlni toate diminețile care vor fi plecat cândva spre tine și te vor fi așteptat să devii cântec. Acum pot desface lacrima rubinului, mâine voi transfera emisfera de cristal pe tabloul alb-zimțat iar când dorul tău va arde palmele mele, voi amesteca, din mângâieri simple, petalele edenului... Referință Bibliografică: petalele edenului / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 484, Anul II, 28
PETALELE EDENULUI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 484 din 28 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354386_a_355715]
-
dacă tu te-ai istovit, Eu n-am murit, eu n-am murit, Același trubadur pierdut În labirint, și surd și mut. Cu tine muntele îl urc, Apoi noi revenim în burg, În Evul Mediu, când muream Amanți pe rug, rubin, mărgean. De parcă nu ne-am fi văzut, Necunoscuți, nici duh, nici lut, Departye ești, aproape cauți, Unul e Mickey, altu-i Mouse. Nu-mi fac iluzii, Don Juan E mort de trei sute de ani, Dar Don Quijote sunt mereu, Cu Dulcineea-n
ROMAN TRE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1360 din 21 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354409_a_355738]
-
300.000 km/s ca să-ți cer clipa efemeră a iubirii Heliocentrism cum soarele este centrul sistemului solar dragostea mea pentru tine este picătura de apă pe care o beau în fiecare dimineață Elemente de iubire aurul lumina ochilor tăi rubinul sărutul buzelor tale oxigenul molecula ce împrospătează iubirea dintre noi Zâmbet iubito zâmbetul tău mi-l imaginez ca fiind acea curbă fractală care mă face de multe ori să cred c-aș fi nemuritor Intensitatea sentimentului privirea te cristal a
POEZII DE CLAUDIU ŞIMONATI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354533_a_355862]
-
la doctor mă dusei, Zevedei Era de față, dar eu ce întreb aici? Se preumblă licurici ba în sâmge, ba-n gâtlej, Să trăiască Dej și Clej, n-am aflat eu, n-am aflat, De există Rai și Iad, ametist, rubin și jad, Eu cred doar că viața e VEȘNICIIEEE. Ce-mi sunt azi Bavaria, Asia și CARIA? Doamne , noi nu-mbătrânim, Scriem și murim puțin. Visezi cai verzi pe pereți, Dar pereții sunt egreți, zboară, Ei plutesc în aer, dincolo
BAVARIA de BORIS MEHR în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353829_a_355158]
-
facă, mintea sa și-o țină mereu trează în fire de aur vise brodează. Treaba lor dintre toate cea mai plăcută este la baluri mereu să se ducă, îmbrăcate-n rochii, care mai de care mai elegante, bătute-n perle, rubine și diamante. Din calești coboară mai frumoase una ca alta și vă-ntreb cine nu și-ar dori ca să vadă asta, pentru ochi vă spune e-o adevărată beție, să vezi în jurul tău atâta frumusețe si bucurie. Frumoasele toate parcă
CUM POŢI SĂ DEVII PRINŢESĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353059_a_354388]
-
par altceva decât un spin poate o lebădă înfășurată în liane auzeai șuieratul luminii restul se adâncea odată cu ecoul mă țineam de sfori erai păpușarul din dreptul cascadelor îmi pusesem pălăria pe ochi nu eram șic aveam privirea captivă în rubinul pe care-l treceai dintr-o mână în alta de ce mă privești când dorm pe semilună? mersul pe sârmă e o artă deseori te zăresc întinzând pânza acrobația roșu intens și câteva grame de nebunie fac reverență mă îndoiesc că
MĂ PRIVEȘTI CÂND DORM PE SEMILUNĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354110_a_355439]
-
A găsit niște firimituri pe fusta fetei și le-a ciugulit cu mare poftă. Drept mulțumire, i-a lăsat amintire o mărgea, pe care o păstra până acum în cuibul de pe stâncă. Dimineața, fata, după ce a admirat mărgeau de culoarea rubinului, și-a continuat drumul. A treia seară chemată de sunetul mării, descoperi aproape de mal, o insulă prietenoasă. Se gândea, oare cum ar putea ajunge la ea, dar între timp osteneala drumului a trimis-o în lumea viselor. În somn a
CASTELUL DE STICLĂ de SUZANA DEAC în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357206_a_358535]
-
îmbrățișa cu putere; îi șopti ceva la ureche, o tulbură profund! O rugăminte, un legămînt, îi cerea ! Era cu putință? „Desigur” încuviință el. Femeia întinse brațul. Pentru o clipă, timpul s-a oprit . El scoase din buzunar un inel cu rubin, i-l puse pe deget. O feerie de lumini a inundat camera, totul prindea viață. Expresia lui se schimbă....era vesel, zâmbitor. Femeia se îndragosti nebunește . Îi inconjură gâtul și își lipi buzele de gura lui, punând în sărut arșița
TABLOUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 305 din 01 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357269_a_358598]
-
florile de cîmp ale lui Dumitru Ghiata sau macii roșii ai contemporanului nostru, Liviu Lăzărescu... Pictorii isrelieni care s-au inspirat din nesfîrșită varietate de forme și culori ale florilor nu sînt mai mai puțin numeroși. Îi vom cîtă pe Rubin, pe Iancu, Zvi Shor, Ardon, Blum, Naton, Lubin, Mane Katz, Ovadiahu ș.a. pînă la contemporanii Yosl Bergner, Ofer Lellouche, Miriam Cojocaru, Zahava Lupu... Poezia luminii și bogăția de nuanțe ale Naturii se decantează aici, la Mediterana oarecum altfel. Dar intensitatea
FARMECUL NATURII SI SIMPLITATEA GESTULUI de DOREL SCHOR în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357360_a_358689]