820 matches
-
și nu am chef de nimic, dar, va trebui totuși și astăzi să plec...! Dacă n-ai Încredere, vino cu mine...Va merge și Nando cu noi, el trebue să sosească dintr’un minut Într’altul...!” Resemnată, Carla Îl privi rugător. „Ai să poți veni să cinăm Împreună...??” „Oricum sper, ceva timp mai devreme. Să fac totuși o mică socoteală. Zborul cu avionul dus Întors aproximativ trei ore. Dela aeroport la locul de execuție a barăcilor și Înapoi alte patru ore
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
final bănuielile fetei să fie confirmate. Suferințele Îndurate, starea de nesiguranță, de surescitare nervoasă În lupta inegală cu acel fanatic anchetator se materializase Într-o leucemie suficient de avansată. Atena făcu un efort să-și stăpânească lacrimile, privind la Director rugător. „Cum Îl putem ajuta...?” La rândul lui emoționat, Directorul Înălță din umeri. „Această maladie ce afectează globulele roșii a sângelui, medicina e neputinciosă. Procesul de Înmulțire a globulelor albe se desfășoară rapid, iar moartea survine instantaniu. În anumite circumstanțe totuși
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ceva...! Dar, ce putea să i se Întâmple...? Profund Îngrijorată, pârăsi vitrina auriferă și strecurându-se cu greu prin mulțimea de vizittori asiatici ce circulau În toate sensurile și direcțiile, Atena se opri câteva momente la intrarea În subteran, fulgerând rugătoare În adâncime privirea sperând să-l vada venind către ea zâmbind, hotărâtă să-l cicălească puțin...! Dar, auzind voci vorbite În toate limbile pământului, se decise să coboare. Ajungând pe mica platformă unde prietenul ei fusese atăcat, opservă În josul treptelor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
picioare, cu dispreț, dar nu și-a răcit gura cu nicio remarcă. Când a ajuns în dreptul meu, mi-a trecut cu mâna prin păr zburlindu-mă în joacă. Așa își lua uneori la revedere de la mine. O priveam cu ochi rugători să mă ierte, iar ea înțelegând, mi-a zis doar atât: Ai grijă ce faci! Marius s-a oferit să o conducă până la ușa internatului. Să nu fiți cuminți, mi-a zis și mi-a făcut cu ochiul. Nu-i
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
fiindcă era foarte târziu, eram obosit și obișnuit de la stână să mă culc destul de devreme, dar continuam să o văd din ce în ce mai frumoasă. Era atâta lumină care venea dinspre ea că am simțit cum mă topesc în visare. O auzeam repetând rugător: Să nu adormi, să nu adormi! de parcă îmi fredona în șoaptă un refren de cântec popular și eu îi răspundeam amorțit: “Nu te teme, nu dorm... nu adorm”, dar deja sforăiam cuvintele alea. Mi-aș fi dorit să mai pot
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
gâtlej. Tresării deodată. Glasul Chivei întreba chiar lângă mine, îndărătul ușii: — Dumneata ești, taică? De-abia putui îngâna: — Nu, Chivo, eu sunt, deschide... Nici un răspuns. Poate sta la îndoială: poate se gândea să nu-mi dea drumul; și iar rostii rugător: — Nu mă cunoști, Chivo?... Atunci, scurt, zăvorul scrâșni; și deodată îmi răsări în față fata, cu ochii întunecoși sticlind în lucirea de lumină care năvălise în prag o dată cu ea. Era palidă, cu dinții strânși, ca în clipa când o sărutasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din partea legatului Valerius, iar cealaltă, din partea fratelui meu. Îți cer să te aliezi cu Otho, noul împărat, împotriva lui Vitellius. În colibă intră o femeie cu o torță în mână. Se apropie de Julius. — Acum. — Așteaptă, zise Valerius, privind-o rugător. — Noi avem anumite ritualuri. În noaptea asta e lună plină, iar acum luna a ajuns chiar deasupra frasinului. Nu putem aștepta, Valerius. Julius se ridică. — Stai aici. — Velunda mi-a cerut să o îngrop în locul unde s-a născut. — O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
aibă pe Valerius. Tu l-ai cumpărat cu bani puțini, iar acum i-l vinzi înapoi pentru o sumă enormă. Ești foarte isteț, adăugă ironic. Manteus intră repede în încăpere și îl apucă pe Proculus de braț, cu un aer rugător. — Spune-mi care va fi destinul meu. Te implor! Proculus privi mâna lanistului, care îi strângea brațul. — Nu mă atinge! Manteus se grăbi să-i dea drumul. Dar spune-mi... — Destinul tău? Proculus scrută chipul lui Manteus. — Destinul tău e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de teatrul acela. — Vouă, romanilor, Vitellius vă oferă imensul privilegiu de a asista la lupta în care a fost înfrântă armata infamului Otho și la triumful eroicelor noastre legiuni! Dar asta a fost acum câteva luni..., bolborosi tracul, privindu-l rugător pe Valerius. Acesta îi zâmbi: — Stai liniștit... O să ne descurcăm. Prefer să lupt de unul singur împotriva unui adversar, izbucni Ursus, un rețiar plin de cicatrice, și-și ridică brațul păros într-un gest amenințător. Fac pe mine de frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Acolo se simt în siguranță. Capitolium-ul e un loc sacru. Dă-mi țiparii ăia. Listarius dădu să ia vasul din mâinile lui Allius Cerpicus, care îl fulgeră cu privirea. — Nu te mișca! Se întoarse spre împărat și îi spuse, aproape rugător: — Ai jurat că vei abdica și-l vei lăsa pe Antonius Primus să intre în Roma cu armata sa, fără vărsare de sânge... Lasă-l pe prefect să-i deschidă porțile orașului. Chiar azi ne vom pregăti să plecăm din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
său era rănit. Strânse sabia cu mai multă putere. Mulțimea aștepta într-o liniște greu de îndurat, în locul în care, la începutul aceluiași an, fusese ucis și decapitat împăratul Galba. Vitellius îngenunche cu greu și-și ridică spre Valerius chipul rugător. — Tu nu ucizi... Își șterse lacrimile. Tu nu ucizi niciodată, Orpheus. Zeii știu că nu ucizi... Aruncă spre mulțime o privire plină de ură. — Sunt salvat, nu-i așa? — Iugula..., murmură cineva. — Iugula..., repetară alții, cu glas scăzut. — Iugula..., șoptiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să descopere că Hungry Hop fusese capturat de armată. Îl privi dezgustată. Ah, vierme jalnic. Legat fedeleș în halul acela! Niciodată nu-i mai păruse atât de adorabilă, atât de furioasă și de răzbunătoare. Hungry Hop îi aruncă o privire rugătoare, dar expresia de pe chipul ei era nemiloasă. O dezamăgise într-un moment crucial. Domnul Chawla alergă la copacul lui Sampath să-l dea jos. Chiar ar fi trebuit obligat să coboare mai devreme. Deja era periculos. Dar... stai o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
o încasează întotdeauna. Recunosc că nu aveam nici un chef pentru această întâlnire, mai cu seamă că eram plin de temeri și de scotch-ul-amiezii și de dorul de casă. Acum eram cu mâna doamnei Davis pe brațul meu, în timp ce figura ei rugătoare spunea: — Și dumneavoastră sunteți mântuit, domnule? — Poftim? — Da, și el e mântuit, dragă, interveni Fielding, iar eu am spus: — Da. Și eu. — Mă bucur. Spunk e la capătul coridorului Ne-a condus printr-o serie de camere de trecere cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Am avut o săptămână proastă. De la ultima mea vizită, Martina își luase un idiot de câine (sau un idiot de cățel de talie mare), un alsacian negru, cu o vestă gălbuie și sprâncene galbene care i se încrețeau peste ochii rugători. Îl găsise țopăind și rostogolindu-se pe Eighth Avenue, fără stăpân, leșinat de foame, rupt de luptele cu alți câini și de întâmplătoarele scatoalce și șuturi venite din partea câinilor umani de pe Twenty-Third Street. L-a adus acasă ținându-l de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
gâtului veșnic însetat. La „Podgoria“, după prima baterie, Matvei n-a mai rezistat. A izbucnit dintr-odată în plâns, cu capul între palme, privindu-mă cu o duioșie sfâșietoare. Nu mai văzusem până atunci o asemenea privire caldă, deznădăjduită, amară, rugătoare, speriată, învăluindu-mă printre lacrimile ce-i curgeau șiroaie pe fața albă, lividă, cu câțiva pistrui pe frunte și în barbă. Îl priveam și eu mut, speriat să nu se întâmple cine știe ce bucluc în crâșma plină la acea oră. Undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a transformării lor, Ștefan Cazimir notează: „numai în cuprinsul câtorva scene din actul II personajul parcurge un registru vast, iar tonul vorbirii lui cunoaște infinite modulații, devenind de la o clipă la alta sentențios sau galant, protocolar sau naiv emfatic, bonom, rugător, insinuant, îndârjit. În alte ocazii îl putem vedea impacient, batjocoritor, furios, dezolant, umil, expansiv”<footnote Ștefan Cazimir, op. cit., p. 142. footnote>. Cațavencu e cel mai spectaculos înfrânt - de fapt e câștigător al piesei. El a pierdut ocazia deputăției, a pierdut
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
sus): Da? Hai la oglindă! Poftim: spune unde vezi tu la mine... Porțile de Fier? Victorița (trăgându-se de urechi): Și tu unde vezi la mine varză murată? Dana: Ștergi.. . “ciolănoasă și deșirată”? Victorița: Și tu ștergi ,,față lătăreața”? Dana (rugător): Șterge tu mai întâi. Victorita: Ba tu. Dana: Bine. Nu vrei? Las’că te aranjez eu... Din punct de vedere sufletesc...” (apucă tocul) Victorița: Ce vrei să mai scrii? Dana: O să scriu că ești o.. .o. .egoistă. Victorița: și eu
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
țipă): Nu pooot! Mam’mare: De ce?. . .te doare la inimă? Goe: Nu! Nu pot... Mam’mare: E încuiat! Goe: Nu! Nu mă lasă nenea Iancu. Mam’mare: Vai de mine! Îi vine rău băiatului înăuntru! (vine spre tablou cu glas rugător). Nene Iancule te rog dă-i drumul băiatului! Goe (tot cu glas rugător): Te rog, te rog, nene Iancule. Îți promit că voi fi cuminte, că voi învăța să nu mai rămân repetent și nu voi mai trage semnalul de
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
pot... Mam’mare: E încuiat! Goe: Nu! Nu mă lasă nenea Iancu. Mam’mare: Vai de mine! Îi vine rău băiatului înăuntru! (vine spre tablou cu glas rugător). Nene Iancule te rog dă-i drumul băiatului! Goe (tot cu glas rugător): Te rog, te rog, nene Iancule. Îți promit că voi fi cuminte, că voi învăța să nu mai rămân repetent și nu voi mai trage semnalul de alarmă. (iese de după tablou) Cucoanele îl îmbrățișează. Trenul trece prin față fluierând. Goe
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
lui Medor și l-a apucat de păr, târându-l dinainte-i cu gând să-l ucidă. Dar văzând atâta tinerețe și frumusețe în el i s-a umplut inima de milă. Rămas cu brațul în aer pe când tânărul vorbi rugător:” O seniore, te conjur pe Dumnezeul căruia te închini, nu-mi lua viața până nu vor fi înmormântatte rămășițele pământești ale prințului, stăpânul meu. Altă favoare n-am să-ți mai cer: viața nu mi-e deloc dragă; vreau să
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
crud sufletul bietului român năucit încât ascuțimea minții lui parcă s-a stins iar aprigul lui braț, pieptul lui călit de fier și sufletu-i de crin nu mai înfrânge codrii și nu mai supune munți. Țăranul nu mai este rugătorul de altădată, care parcă la dangătul de clopot, când ajungea pe ogor, îngenunchia, făcea semnul crucii, apoi răsturna brazda până la apusul soarelui când iar îngenunchea și mulțumea cerului care i-a dat puteri. Cei care conduc azi destinele neamului, lăutari
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
noi?” Această nălucă de preot, pierdut, cu nările și gura înspumate de legionarofobie, deșartă cuvinte ca un bețiv ce reazimă taverne, scuipând necuviințe dintr-un suflet halucinant într-un moment când el a fost chemat să aducă cântări unui fost rugător întru odihnă veșnică. Trăim într-o lume năucă! Prea Cucernice Părinte, pentru ce ai depus legământ? Vrednic este! În cămara sufletului sfinției voastre trebuie să ardă adevărul în care să se regăsească fapte de bun român și bun creștin. Când
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
moment, vă rog, să închei! Chimistul îl lăsă, și trecu la altul. Apoi veni din nou la Moscu. De data asta, Moscu, care nu voia cu nici un chip să-i dea teza, și știa el, săracul, de ce, îi spuse mai rugător ca niciodată: ― Punctuația, vă rog! ― Ce punctuație?! făcu mirat Chimistul. ― La teză... să corectez punctuația! ― Lasă, dom'le Moscu! râse acru profesorul, lasă că nu e teză la Romînă! Dă-o-ncoace, că nu mă uit eu la punctuație, ci
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
care l-am făcut vreodată. Stăteam ca o stană de piatră. Majestatea Sa veni și mă zgâlțâi de umeri. Își scoase de la încheietură o brățară de jad și mi-o îndesă în buzunar: „Te rog, Fann!“. Se uita la mine rugător. Mi-am revenit în simțiri și l-am târât departe de Majestatea Sa pe Hsien Feng, care hohotea de mama focului. În fața porții stătea ministrul. Ținea în palme o bucată împăturită de mătase albă - sfoara pentru spânzurare. În spatele lui erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
la Seniorul Hideyoshi, în Harima. Mă îndoiesc că voi mai sta mult timp în lumea asta, fie că sunt găsit vinovat sau nevinovat. Aș dori să pleci în Harima cât de curând cu putință. Hanbei se prosternă în fața prietenului său, rugător. Avea hotărârea proprie omului bolnav. Mai mult, era Hanbei, un om căruia nu-i lipsea puterea de judecată matură; odată ce vorbea, nu mai revenea asupra hotărârilor pe care le luase. În ziua aceea, cei doi prieteni se despărțiră, unul pornind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]