897 matches
-
Articolele Autorului am uitat numărul anilor clepsidră între rotiri și stingeri diafane către un alfa care nu mai e eu sunt omega ce-am rămas în prag aștept să vină seara mea frumoasă ca să scot stele din fântâni în cituri ruginite de amurg cu lumânări și cumpene pe cer ce se topesc în zorii care pier în seara asta de cerneală mi-apare umbra ta ca o petală cu cerul care are ochii tăi pierduți prin codri rătăciți prin văi răsăr
STEAUA CARE PIERE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342071_a_343400]
-
în diferite parcări de stat și într-un garaj închiriat. Am suportat cu stoicism ploi, frig și miros de tablă încinsă. Nu am fost călcată de hoți prin grija unui propietar care a uitat să mă re-re-vopsească. Iată-mă ajunsă ruginind în pragul pensionării și folosită când și când pentru cărat gunoi, lemne și uneori ceva marfă pentru un aprozar. Propietarul meu actual a câștigat la un concurs cu etichete de iaurt, o mașină. Nu pot spune ce marcă e, din
DACĂ LUCRURILE AR CUVÂNTA... de LICĂ BARBU în ediţia nr. 411 din 15 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/342129_a_343458]
-
îndrăzni Yală. Eu ce fac cu cratița ? - Mă, tu ești prost ?... Fă în ea sarmale cu umplutură de bacnote și du-le lu' tac'tu la pachet - îi sugeră Balconistu din experiența sa. Mai ales că e din inox. Nu ruginește în șase ani la zdup. La cuvântul “inox” lui Sticlă Goală îi sclipiră ochii ca două monezi nichelate. - Inox, ne-inox ... . se confiscă. E din frontul meu de lucru. Altădată să nu mai scapi lucrurile din mână. Și-așa, varza
TREI DINTR-O LOVITURA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 491 din 05 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/342132_a_343461]
-
Cu votatul doar se știe, Nu se mai schimbă, -n veci, nimic; Votul e o parodie Ori chiar mai rău: un loz în plic! De aceea tot amarul O să-l ducă doar poporul Și va putrezi și parul Și va rugini... toporul! Referință Bibliografică: Doamne, de-mi dădeai și minte ... / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 289, Anul I, 16 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
DOAMNE, DE-MI DĂDEAI ŞI MINTE ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342562_a_343891]
-
toamnă și să căutăm în copacul vieții noastre creanga de aur la timp, înainte ca rugina să-și presare chipul peste tot ceea ce am fost cândva. Ana-Cristina Popescu DIN FRUNZE E atâta toamnă în mine, încât au început să-mi ruginească frunzele; Pe urmă s-au lăsat vânturate și mi-au inundat sufletul. Acum mi-e teamă că rugina îmi va ofili păsările și ele nu vor mai deveni îngeri care să ningă peste eternitate cu rădăcini de stâncă. Mugurii au
ANA CRISTINA POPESCU de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342649_a_343978]
-
toată ziua împreună și își deșărtau inteligența pufăind țanțoș, ba au devenit mult mai vocale pretinzând impegatului de mișcare să le acorde prioritate. Așa că în scurt timp vagoanele n-au mai putut să ajungă la destinație și au început să ruginească, trecând rând pe rând, la odihna veșnică de la fier vechi. N-au realizat nici locomotivele că „abureala” din scârtâitul lor de roți nu mai era agreată de nimeni. Impegatul de mișcare a decis că e prea mare cheltuiala și le-
LOCOMOTIVA de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 1467 din 06 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341595_a_342924]
-
Și plouă ... și plouă și-n suflet la noi Și ploaia-i cu gust amar de nevoi Și frigul pătrunde până la os Piciorul e gol descălțat de frumos Căci cerul se varsă in suflet de om... Speranța-i o frunză ruginită-ntr-un pom Urlă pământul de-atâta durere Cand jalea din lacrimi tributul și-l cere. Haina nevoii devine prea grea Când urlă minciuna și viața ne-o vrea! Și cât să înduri și cât să mai taci Când ploaia
ŞI PLOUĂ de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341615_a_342944]
-
străbătea orașul legând Ițcaniul cu vechiul obor din zona Arenilor (până în anii primului război mondial, când trupele ocupante rusești au desființat-o scoțând șinele și transportându-le în altă zonă) era tot un loc împânzit de gropi cu gunoaie. Sobe ruginite de tuci, burlane turtite, oale și sticle sparte, se adunau grămadă, unele peste altele, sub malul năpădit de urzici, care mai păstra încă urmele întăriturilor de piatră ce protejaseră cândva terasamentul căii ferate. Garduri părăginite, ținute pe alocuri în picioare
PRIN MAHALALELE SUCEVEI DE ALTĂDATĂ de TIBERIU COSOVAN în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341662_a_342991]
-
tot lichidul? Hei, dar în felul ăsta nu voi rezista! Mă zbat cu toată forța prin lichidul care se împuținează până la ultima picătură. Nu mai pot respira și în ultimele zbateri văd obiectul ce se îndreaptă rece, urlând a metal ruginit spre mine. Nu i-am mai simțit atingerea. Astăzi mama mi-a curmat existența acestei vieți. Misiunea mea s-a oprit fără a incepe măcar. Sau poate am fost doar o parte a unei alte misiuni. A ei. Din spațiul
POVESTEA INTRUPARII de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340617_a_341946]
-
tușele polare stropite prin ferestre de-albastru marțian. Fântânile-nghețate cu licăriri cubiste, ornează câmpuri nude și poleite trist, cu linii alungite și mult prea pesimiste, trasate alegoric prin ceața de-ametist. Tabloul se tot schimbă, cu fiecare pată ce ruginește-n tonuri și tremură-n culori, iluzionist, măiastru, noiembrie ne-mbată cu tehnica în care pictează, deseori. Referință Bibliografică: Tablou de noiembrie / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1401, Anul IV, 01 noiembrie 2014. Drepturi de Autor
TABLOU DE NOIEMBRIE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341124_a_342453]
-
toate anotimpurile și leagă prietenie cu fiecare dintre ele, într-un fel care deconspiră o bucurie copilărească fără margini: “cos copacilor/ muguri de viață/ anunț primăvara”/ “aduc din deșert/ minge de foc/ ard verile”/ “leg curcubeul/ la porți de frunze/ ruginesc toamnele”/ “sparg cerul/ în cioburi de gheață/ trezesc iarna”/ “Aventuri”. Nu încetează să-și aducă aminte de copilărie și să o descrie în termenii cei mai dragi sufletului care simte că trece pragul unei alte etape. Una de “Timp”: “îmi
CAFEA CU ZÂMBET DE REBELĂ DE ANA MARIA GÎBU de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341162_a_342491]
-
Sunt doar niște bârne. Au încercat s-o conserve, dar fiind din lemn, s-a dus. - Dar parcă mai luase niște grinzi, fată, pe unde le-o mai dus? - Nu știu. Noi nu știm. Duceți-vă la primărie. De după tăblița ruginită de la intrarea în sat apare de nicăieri o bătrână care se-ndreaptă spre magazin. Se uită prin noi după ce intrăm în vorbă cu ea și bălmăjește, fâstâcită: „Brâncuși a fost și el om printre oameni în viața asta”. O femeie
„Mie să-mi aducă Cuminţenia aia la poartă, eu nici n-aş băga-o în seamă. Să dai atâtea milioane de euro”. Reportaj din satul lui Brâncuși () [Corola-blog/BlogPost/337918_a_339247]
-
s-a născut din vreun un impuls creativ sau măcar unul de profesionalite comercială, trebuie să facă cineva și filmele bune cu explozii nu? S-a născut din faptul că Disney a obținut licența universului celebru și trebuie să nu ruginească, săraca. În ritmul acesta, franciza o să ajungă să scoată filme care apar, mor și nu fac nimic altceva. La fel că filmele cu Jason Vorhees, care au avut prestigiul să ajungă și mai departe de “Jason X”. Să vedem cât
Star Wars – Apare și Moare () [Corola-blog/BlogPost/337692_a_339021]
-
ca o moarte mondială. Poporul meu lipsit de fapte Orbecă în minciună și greșeală. Lăsarăm toate la părinți; În adaptatul lor destin la criză, Ducând atâtea neputinți Spre porțile planetei, fără viză. Un cântec vechi rămâne-n vii, O toamnă ruginește-ntr-un blestem, Brazda amorțită pe câmpii E un deșert de care eu mă tem. Căci guvernanții, șleahtă, după șleahtă, Vând țara azi, bucată cu bucată. 05-03-11 În loc de adio E viața clădită pe minciună Și nopțile sting cu nesomn; De-
DIN PRIBEGIE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 151 din 31 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344439_a_345768]
-
înfundat cu lâna oilor adunate de pe câmpul prostiei. văd un segment de adevăr cum plimbă celulele și crucea de gânduri cum lasă frica să trezească nervurile frunzelor. trecutul nu doarme, nu e mort. își destinde toamna arcurile iar în mine, ruginește spre renaștere depresia. o privesc, mă privesc și râd. mă ridică o palmă deasupra pământului. îi simt palma pe creștet iar timpanele devin perne grele în care aerul mimează acțiunea . lovește în ritmul inimii, ochii. orbită de nimic, ridic tălpile
CEAS VECHI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 634 din 25 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343856_a_345185]
-
sunt amețit de tot, că altfel nu-s, de văd în ochii tăi numai luceferi, ce scânteiază-n iazul plin cu nuferi, când soarele trudit, nici n-a apus. și urlu ca un lup flămând, pe-o nară, și scârțâi, ruginit în balamale, dar ca un hoț te-aștept să-mi ieși în cale, să fur din seminția ta, stelară. și încurcat, atunci, ca-ntr-un halou, să mă trezesc poimâine dimineață, un prizonier bătrân, închis pe viață, sfârșind, prea fericit
UN PRIZONIER ÎNCHIS PE VIAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343896_a_345225]
-
pot lega iubirea de speranță, Torc fuiorul depărtării senine. Pe raza soarelui de dimineață Pun roi de gânduri coapte în suspine, Să caute iubirea-n altă viață. Autor, Maria Filipoiu CÂND VINE TOAMNA Când vine toamna și frunzele-n pomi ruginesc, Plouă cu nostalgie în ochii ce iubesc. Se stinge vâlvătaie pe-al valurilor dor, De amintiri plăcute, ascunse sub un nor. Când vântul mătură frunze-n parcuri, pe alei, Nefericirea toamnei plouă și-n ochii mei. Se ofilește floarea iubirii
SECȚIUNEA POEZIE- PREMIUL I de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1788 din 23 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342886_a_344215]
-
o zi record de captură. Peștele era frumos și greutatea minciogului creștea văzând cu ochii. Când s-a luminat de ziuă, de se vedea malul, fără să vreau, ochii mi se fixau mereu pe țărm. Doar muzica din difuzorul tranzistorului ruginit din cauza apei sărate, care tot îl stropea în timpul peregrinărilor mele pe mare, îmi mai alunga gândurile. Încercam să retrăiesc impresiile nopții petrecute cu Miruna la mine. Să fi fost oare un vis, sau chiar a fost realitate? Numai când mă
PLIMBAREA PE MARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1756 din 22 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342982_a_344311]
-
pe vremuri se spunea că sub Crucea de pe Caraiman s-ar fi făcut niște experimente... și cu magnetism, și cu electricitate... Ca să nu mai vorbim de Sarmizegetusa, în sanctuarul dacic de la Racoș s-au găsit cuie de fier care nu ruginesc. Testate cu raze X, s-a descoperit că, într-adevăr, cuiele au 2000 de ani, iar în componența lor intră fier pur aproape 99%, magnetită, oxid de fier și aluminosilicați. În lume mai sunt doar două exemple de astfel de
CAP.9 (PARTEA I) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344037_a_345366]
-
Acasa > Poezie > Imagini > MAI STAI TOAMNA ! Autor: Adriana Papuc Publicat în: Ediția nr. 1745 din 11 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Mai stai , Toamnă ! Sunt și eu ca tine doamnă ,în a vieții mele toamnă , Tot ca tine ruginesc ,viața cu alți ochi privesc . Îmi amintesc surioară cănd eram o primăvară Tinerică și sprințară... Un boboc micuț de fată căt un ghiocel de’naltă O mlădiță de alun verde și cu suflet bun . Ca iarba mă legănam ,nici o grijă
MAI STAI TOAMNA ! de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344142_a_345471]
-
nou, ca fariseii... Până când vom mai îndura multe fățărnicii? Până când vom mai crede-n venirea unui Mesia și-al unui Ion adevărat? Pașii noștri Pașii noștri duc de la-nceput fericire și durere - Adevărate roți de vagoane care scârțâie infernal Și ruginesc toamnă după toamnă, ceas după ceas... Ca și frunzele cele multe și neînsemnate, Ce caută disperate o nouă revitalizare. Pașii noștri aleargă printre ale stelelor cimitire mute, Care zac fără de număr în câmpii verzi, munți mari și mici, Infinite dealuri
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
de toamnă larg deschise, Apare, mândră, luna, să ne cheme, Cu raza ei să ne împartă vise, Să trecem noaptea fără a ne teme. În zori s-avem iubirile promise Și-n brațe un alai de crizanteme. DECOR Cad umbre ruginite prin pădure, Își domolește vântul adierea, Amurgul își coboară iar tăcerea Peste frunzișuri, peste rugi de mure. Și ploile și-arată iar puterea, Se-nchid cortinele de ceață, sure, Luminii vor culoarea să i-o fure Și nouă să ne-
ALTE SONETE DE TOAMNĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343201_a_344530]
-
să fiu pămînt să fiu roditor și plin de drumuri, dar, multe cărări m-au călcat în picioare mai apoi am vrut să fiu pădure să-nfloresc, să fiu umbră călătorului, cuib la păsări... dar, anotimpurile schimbă vremea toamnele îmi rugineau șansele, iernile, îmi înghețau speranțele am vrut să fiu stîncă ca să nu simt cum trece timpul dar plînsul cerului, bătaia vîntului, și arșița soarelui, mi-au spus: doar un om poate suporta toate acestea... alegînd să fiu om, mi-am
AM VRUT SĂ FIU de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1283 din 06 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/343546_a_344875]
-
fău-o mare, Să lumineze-n cărare... Soțu-n gropi să nu îmi cadă, Noaptea portița să-mi vadă!. Fântânile să găsească... Apă să bea, să-l trezească.” Ruga Dumnezeu i-ascultă, Dar apă nu beau prea multă. Apă de-mi beau, ruginesc... Sau mai știi?... de scârțâiesc!... Câinii dacă-i scol, mă latră... Și-am să trezesc strada toată. Referință Bibliografică: PE STRADA CU TREI FÂNTÂNI / Marin Voican Ghioroiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2271, Anul VII, 20 martie 2017. Drepturi
PE STRADA CU TREI FÂNTÂNI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377472_a_378801]
-
08 august 2015 Toate Articolele Autorului Uși deschise către moarte Nimeni rostul nu le știe, Colbul lumii se împarte În ce-a fost... și va să fie! Lumânările durerii Veșnic stau în rugi aprinse, Sfeșnicele disperării Sunt de lacrimă prelinse Ruginesc prin munți de sare Suflete încarcerate, Ocne mari, ucigătoare, Zăvorâte-s cu uitare. Voi, cei care aveți putere Să schimbați ades destine, Faceți loc de-o mângâiere Prin hârțoagele preapline. Nu uitați că nepăsarea E păcatul ce ucide, Lașitatea și
PRIN SITA VREMURILOR de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377593_a_378922]