539 matches
-
severă a matroanelor, ele care, în repetate rânduri, au făcut sacrificii pentru cetate, salvând-o. Își înfrânge adversarul cu propriile argumente, scoase dintr-o carte mai veche a acestuia. Încât retorica interogativ-afectivă, primind răspunsuri afirmative chiar din cartea adversarului astfel ruinat, asigură succesul tribunului. Logica lui e fără fisură, de vreme ce conduce la ideea că o lege poate fi abrogată, atunci când condițiile care au cerut-o au dispărut. Punctul maxim, irefutabil, al pledoariei are însăși grația pe care podoabele i-o dau
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
rubensiene), șahul Persiei. Céleste Mogador (1824-1909), prostituată de la 16 ani, apoi dansatoare de uriaș succes la Bal Mabille, după aceea femeie întreținută - printre alții de un duce și de un tenor - și, în fine, contesă, prin căsătoria cu un jucător ruinat, cu interdicție de a mai intra în cazinouri și trimis ... consul onorific la Melbourne (Céleste a scris 12 romane, multe piese de teatru, operete, poezie și memorii; te întrebi cînd mai avea timp ...). Valtesse de la Bigne - a frecventat garsoniera lui
Alte mistere ale Parisului by Alexandru Călinescu () [Corola-journal/Journalistic/6137_a_7462]
-
și forma lor erau eterogene sau incongruente. De-construcția, fie ea descentralizare ori re-centrifugare, se dezvoltă, prin urmare, ca bricojaj sau ca inginerie. Pe de o parte, ruinarea unei moșteniri, pe de alta, născocirea unei moșteniri în bună măsură gata ruinate. în rest, totul este spectacol și discurs logico-matematic, festin al cifrelor și silogismelor. Rămâne să aflăm cine se înfruptă.
Festin al silogismelor by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12686_a_14011]
-
dure, destalinizarea inițiată de Hrușciov fiind dublată, în mândra noastră patrie, de o restalinizare în beneficiul lui Dej, sub stindard național. Iată istoria mare, cu reverberații dureroase la nivelul istoriei mici. Vechea lume, distrusă de noua orânduire, supraviețuiește prin personaje ruinate, prin maniere ce nu mai folosesc nimănui și amintiri de belle époque făcând, literalmente, rău. Mătușile lui Radu Cosașu, pe care Teodor Mazilu îl sfătuiește să le descrie pentru a se salva ca prozator, apar ca niște franjuri dintr-un
Spovedania unui convins by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10761_a_12086]
-
vede doi ochi de culoare incertă, o căutătură cruntă prin deschizătura cagulei care-i amintește de coiful unui cavaler medieval. Ce creatură a venit să înfrunte el aici, în numele regelui său? Molozul îl așteaptă în pante ridicate înspre pereții posteriori ruinați, astupînd golurile, o împletitură neregulată de șipci intersectîn-du-se în V-uri fără sens - dușumele, mobilier, sticlă, bucăți de tencuială, zdrențe lungi de tapet, grinzi despicate ori fărîmate: cuibul unei femei aranjat vreme îndelungată, făcut bucăți și aruncat în vînt și
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
chițibușerii a unor inventare care-ncep să ia, în proza de bună calitate, locul unor ,observații" pentru care nu ți-ar ajunge anii. Păcatul originar al obștii fluturești, bătălia peste-a cărei săvîrșire se ridică o geană de curcubeu, unind ruinatele domenii, este, în fapt, o ,jumuleală" de cărți. Adică, de-ar fi să adaptez - totul, în cartea celor doi scriitori, se adaptează... - ziceri vechi, corola devine salon cultural. Fluturii, pe care îi ,scriu", în răvașe de pe cîmpul de luptă, licuricii
Entomologicum Magnum by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11343_a_12668]
-
vieții Elenă Marin Alexe Un amestec de roșu și verde Către ramuri de plop strecurat Dintr- o sita de aur purcede Pe culori de Eden ruinat Plânge încet și firul de iarbă De vântul din zori rău asuprit Crengile-n foșnet stau să absoarbă Un adânc de amurg liniștit Obosit este pasul ce-atinge Puntea uzata de pește parau Copleșită de dorul ce plânge Mă adun
Amurgul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83223_a_84548]
-
porecla bietei fete era Dita-Găurita. Ne plimbam de mână în parc, unul din cele la intra rea cărora scrie Crâng cu majusculă, parc înfipt în mijlocul orașului, încadrat solemn de două orfelinate, cu bănci pe care se descalță bătrâni cu mădulare ruinate. Băbuțele oftează cu năduf, spre seară se-aud împerecheri în stuf. Tot acolo, clanul lui Păpădie racketează vânzătorii de vată de zahăr printre statui de nimfe pe care voi să le perpetui. — Eu zic, îi spuneam... eu zic... că ce
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
în cartea despre Ion Barbu, critica lui Mircea Scarlat impune prin exactitate, siguranță și pertinența formulelor "pregnante"; iată doar trei dintre acestea: "Bacovianismul este una din expresiile individualizate ale neoromantismului din prima jumătate a secolului nostru, apărîndu-ne drept un simbolism "ruinat", ros de nostalgia eminescianismului"; Sentimentul bacovian definitoriu este nesiguranța"; "George Bacovia este cel mai mare poet tragic român".
Noul și adevăratul Bacovia by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/14464_a_15789]
-
în limba română aparține colegului nostru, gazetarul și scriitorul Dușan Baiski - nici măcar nu avea înfățișarea unui sat adevărat. Nu semăna nici pe puțin cu Timișoara. Părăsit de turci, acesta era o așezare săracă, în mlaștini, cu palisade arse, cu foișoare ruinate și cu ziduri cu multe bârloguri. Frumos era în Mehala numai un șir lung de salcâmi uriași, înfloriți. Aceștia se înălțaseră deasupra foișoarelor și colibelor raților și a bordeielor lor, precum și deasupra acoperișurilor de trestie ale acestora. Și chiar dacă în
Agenda2005-17-05-senzational1 () [Corola-journal/Journalistic/283617_a_284946]
-
amintea de un oraș cu clădiri din piatră și locuințe întunecate, instituții bogat decorate, un oraș cu cvartale și tramvaie electrice. Zvonurile de pe coridoarele consiliului îl făcuseră să se aștepte la același gen de loc, însă mult mai întunecat și ruinat, dar sub cerul fără stele, acest oraș avea o strălucire rece. Stîlpi subțiri de înălțimea fleșei catedralei aruncau o lumină albă peste alei și podurile care șerpuiau deasupra unei alte autostrăzi imense. Pe fiecare parte străluceau turnuri de sticlă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de mine? — îmi cer scuze. — Nu mă deranjează. Da, depinde de mine, acest bătrîn Smollet. Și Sludden. îmi aleg șefii cu atenție. Tipul ăla mi-a fost șef cîndva. Jack arătă spre un afiș jerpelit care acoperea capătul unui bloc ruinat. Fața bărbatului din spatele biroului plin de telefoane era prietenoasă. Dedesubt erau următoarele cuvinte: CĂUTAȚI UN LOC DE FABRICĂ, O FABRICĂ SAU FORȚĂ DE MUNCĂ? SUNAȚI LA 777-7777 ȘI VORBIȚI CU TOM TALLENTYRE, PREȘEDINTELE CONSILIULUI DE MUNCĂ PENTRU UNTHANK. — Tallentyre a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fi fost mult mai avantajos pentru conservarea vitelor, al căror număr a scăzut treptat cu 25 la sută de la 1866 încoace. O cestie mare socială s-a rezolvat, impulsiune nouă s-a dat agriculturii, cu toate acestea arendașii sunt tot ruinați, țăranii nu stau mai bine, proprietatea funciară este disprețuită. Dacă am fost fericiți să ieșim din legea rurală fără zguduire, să nu provocăm un mare pericol, de-a lăsa să se încerce a se inventa o cestie socială neîntemeiată, care
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
alaltăieri se urcă cu repejune pe scara socială, fără scrupul de mijloacele ce le 'ntrebuințează pentru a se urca, tot astfel ni se descrie că s-au petrecut lucrurile în Egipet. Din cîteși patru unghiurile lumii curgeau baroni și conți ruinați, roind ca fluturii în strălucirea seraiului chedivilor și având atâta analogie cu suita de numiri sunătoare a regelui Stroussberg. Un popor de feneanți, recrutat din toate națiile Europei, s-a grămădit pe umerii acelui sărac și nefericit felah și Alexandria
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
lubrică și care (dintr-un capriciu?) nu mi se arătase goală niciodată fusese cumva un centru, o matcă a acestei vieți subterane. Acum alveola ei se fărâmița ca ipsosul. Curând, toată partea de vizavi a șoselei arăta ca o dantură ruinată, cu cioturi îngălbenite și locuri goale și goluri de o putreziciune metalică. Zăpada mirosea așa bine, cum deschisesem treimea uriașă de geam subțire și umed, scoțând afară capul tuns, ca să-mi înghețe ceafa și urechile și ca să privesc aburii răbufnind
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
prin curenții lichizi, mă-ndreptam spre masivele ruine, spre pereții galbeni și albaștri aflați la mii de metri adâncime, pe fundul apei. Crabi roșii se târau pe nisip, și câte un peștișor zvâcnea în dreptul unei ferestre. Fațadele erau putrede și ruinate. Pătrundeam prin uși umflate și-ncrustate cu scoici în interioare pline de-o apă tulbure. Ce-nalte erau camerele! Cât de mâncate de decadență și melancolie! Tișlaifăre brodate pluteau deasupra servantei, într-un pahar de cristal roșu din vitrină răsărise un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
peste țestele iluminate, și o turlă de văzduh se-nălța înspre ceruri. Pe-ncetul, zidurile se-nchegară, deveniră străvezii-lăptoase, apoi mate ca roorfilul, ca să se-acopere în cele din urmă cu zugrăveli măiestre, întru totul asemănătoare cu cele de pe zidurile ruinate, care acum se curățiseră și ele și în noua biserică nu se mai cunoșteau de celelalte. Strane sculptate în lemn, cu înflorituri și frânghii, și o catapeteasmă încrustată, cu icoane, și un altar acoperit cu odoare scumpe se adăugară minunatei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
proeminențe de tablă, pe zidurile uriașe, pe ferestrele rotunde și dreptunghiulare, pe scoabele care susțineau pereții bătrâni de peste o sută de ani. Din amestecul de cărămiziu și alb ieșea o culoare nedefinită, tristă, a tuturor străvechilor mori, fabrici și ateliere ruinate, mâncate de timp și vegetație. Căci, acoperind-o până la brâu, pretutindeni în jurul ei se ridicau plopi negri ca smoala, cu frunze de un verde carnavalesc, lingând bătrânele ziduri palide și acoperindu-le cu valuri de puf. Puful de plopi, care
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pământ și dădea crenguțe prin canaturile geamurilor opacizate de făină. Un hoit gigantic, o dărâmătură care încă mai funcționa (dinăuntru se auzeau zi și noapte zumzetele sitelor electrice) domina spatele blocului nostru, sfâșiind norii cu frontoanele de castel medieval, la fel de ruinate și triste. Moara avea o curte largă, cu mărunte clădiri administrative, pustie și tăcută sub soare, despărțită printr-un grosolan gard de beton de teritoriul copiilor care ieșeau diminețile din cele opt scări ale blocului și se răspândeau în umbra
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
aveam să știu niciodată. În orele lungi ale chinului tăieturilor cu lama, înțepăturilor și impregnărilor cu cerneluri multicolore, priveam în jur, mișcând doar globii oculari, și observam, ca în acele jocuri cu două imagini aproape identice, anume inadvertențe între camera ruinată așa cum o știam eu și cea în care mă aflam: forma clanței coclite, a prizei smulse din perete, o anume porțiune de tapet jupuit erau altfel, deși nu-mi dădeam seama prin ce difereau. Deosebirea poate că nu era în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
trecea un oltean în fustanelă și ițari, cu pălăria pe ceafă, părând a căuta ceva. O funcționară cu poșetă albă le privi un moment și trecu mai departe. Fetele, cu capul în pământ, prinse iarăși de mână, dădură ocol caselor ruinate, încercînd să mai zărească, prin mormanele de cărămidă și mobilă sfărâmată, vreun vestigiu al fostei lor vieți. Când ajunseră în spate, la intrarea de serviciu, pe unde ucenicele intrau de obicei în clădire, o priveliște înduioșătoare li se înfățișă. Maria
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
aerul și fiecare perișor din tulpină? Cum de simțeam mirosul frunzei de mușcată frecată-ntre degete? Ușa e masivă, fără clanță și gaură-a cheii, dar placajul ei se desprinde-n lamele putrede, ondulate. Totul e-aici vechi, străvechi și ruinat. Tapetul e-ngălbenit și sfâșiat de pe perete. Ezit, ca-n toate visele mele, dar tenta- ția e mai mare decât rușinea, și-mping ușa către interior. E-o cameră din paiantă, în lutul pereților se mai văd paiele din bălegar. Pe-
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
-și facă nevoile în clădirea Universității, rătăceau prin frigul pătrunzător, prin mirosul de frunze arse, cu ochii după femei, ca pân-la urmă s-ajungă pe bulevardul cu cinematografe, să-și ia bilet și, în cele mai triste săli din lume, ruinate, păienjenite, cu fostele stucaturi ciobite și-nnegrite de vreme, să-și scuipe semințele pe jos la vreun western de-acum o mie de ani. Și totuși ei construiau, pe dealul de brumă și ceață de deasupra orașului, o casă nemaivăzută, mai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
dantelă îi împrumuta o nuanță de floare de cireș. Aștepta acolo, cu mîinile-n poală, cu bărbia timidă ca de fetiță, mare și pufoasă păpușă cu ochi făcuți nu ca să vadă, ci ca să reflecte-n lucioasele lor cercuri căprui buruienile, casa ruinată, cu o scară ce nu ducea nicăieri lipită de zid, gardul de fier forjat și puținele tramvaie ce treceau huruind pe strada din față, zguduind din temelii bătrânele clădiri. La gât, atârnat de un șnuruleț de piele, Soile avea un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
aveau să comunice, înfășurate-ntr-o purpură unanimă. În fiecare seară, poate, în clipa exactă când aerul din odaie și din tablou căpătau aceeași nuanță, Herman trecea bariera de bronz și se-afunda pe drumul sonor și trist dintre clădirile ruinate, le contempla înălțimea amețitoare, coloanele groase cât Zece oameni, statuile bolnave, chircite, estropiate, chinuite de un rău străvechi, din firidele lor... Da, e un Desiderio autentic", a zis. "Am să-ți povestesc o dată cum a ajuns aici, în mizeria asta
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]