472 matches
-
căutam nici cu ochii, nici cu ochiul mai complex care-mi umplea craniul, ci mă-ndreptam spre ea chemotactic, adulmecîndu-i feromonii, ascultând chemarea corpului ei eteric, cedând unei absorbiri irezistibile către părul și ochii și brațele ei, și buzele ei rujate cu cel mai prost și mai ieftin ruj, către bluzele și fustele ei și parfumul ei de odicolon cumpărat în sticle în formă de mașinuță. Oriunde-aș fi fost în cochilia mea de beton, știam și unde era mama, căci
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
băgaseră de seamă, pasă-mi-te, că americanul cam trăgea cu ochiul către masa lor. Pe cine pusese ochii streinu-ăsta plin de parale? Frosica nu avea îndoieli, așa că-ncepu să facă mii de fițe și mofturi, să-și țuguie buzele rujate-n inimioară și să-și arate albul ochilor, să-și îndrepte grațios trupul ca să-i vadă bărbatul cel singuratic mijlocelul de viespe. Proprietăreasa nu se lăsă nici ea mai prejos. Nu avea, în definitivi decât (și aici, ca de obicei
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vrei tu, aur, argint, cât vroiai, dar tu trebuia să ceri mărgică, fiindcă era fermecată... Mai erau munți de sticlă, văi cu flori adormitoare, mănăstiri ce se legănau pe un pai. Cea mai lungă poveste era "Ileana Cosânzeana, din cosiță ruja-i cântă, nouă împărați ascultă". Avea 22 de pagini și Mircea o terminase în vreo săptămână. În "Pipăruș Patru și Florea-Nfloritu" cei doi voinici treceau prin țara furnicilor și prin cea a șoarecilor, care erau mari cât boii, și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
casa de bilete. Acolo o văzu Mircea pentru prima oară. Stătea pe bancă, în fața casei de bilete, și fuma cu fața întoarsă-ntr-o parte. La-nceput părea o fetiță de vârsta lor, dar avea sâni de femeie și era rujată din plin. Purta o rochie complet roz, de voal, plină de paiete sclipitoare. Gene foarte grele, încărcate de rimei, își lăsau umbrele peste obrajii care nu mai erau de mult de copil. Dar nici n-ajungea cu picioarele la pământ
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
impotentul de Cărbuneanu), bancurile răsuflate ale lui Ciacanica (destul de potentul secretar de partid al băștinașilor), țipetele ca de extaz amoros ale asistentei iluzionistului Farfarelli de câte ori acesta mai scotea cîte-un ou din urechea vreunui spectator... Toți erau fardați ca niște măști, rujați până și bărbații, rujate până și maimuțele, tuturor le luceau ochu cu pupile lărgite (ilegal) cu beladonă. Picioare păroase și strîmbe-n realitate ajungeau să pară, sub magia reflectoarelor, frumoase ca-n Lacul lebedelor, țâțele pân-la buric ale uneia care apuca
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
răsuflate ale lui Ciacanica (destul de potentul secretar de partid al băștinașilor), țipetele ca de extaz amoros ale asistentei iluzionistului Farfarelli de câte ori acesta mai scotea cîte-un ou din urechea vreunui spectator... Toți erau fardați ca niște măști, rujați până și bărbații, rujate până și maimuțele, tuturor le luceau ochu cu pupile lărgite (ilegal) cu beladonă. Picioare păroase și strîmbe-n realitate ajungeau să pară, sub magia reflectoarelor, frumoase ca-n Lacul lebedelor, țâțele pân-la buric ale uneia care apuca-n dinți un ham
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
nepământească a lacului Como, întins între ghețarii veșnici ai Alpilor și presărat pe maluri cu orășele cu nume sonore, Belaggio, Cattenabia, fiecare adunat în jurul clopotniței sale. Și Cattenabia se schimbă, cu măslinii, chiparoșii și casele ei galbene, în buzele pline, rujate în formă de inimă, ale Katarinei, minuscula artistă de circ. Și tot astfel, imagine după imagine, mereu curgătoare, mereu trimițând la ceva, dar cu sensul risipindu-se-n toate părțile ca boabele de mercur, se perindă deasupra capului Cocăi sublimul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cel mare mișca inimile. Simte greutatea genelor ei false. S-a dat cu un strat generos de cremă și pudră. În oglindă, ea repetă scena. Cu bărbia ridicată, își ia o expresie distantă. Răsuflarea morții îi lovește obrajii pe când își rujează buzele pentru ultima oară. După aceea, ia o pătură albă și acoperă oglinda cu ea. Se oprește în fața șifonierului. Trage un sertar și scoate un vas de ceramică albastru-indigo, care e acoperit cu hârtie cerată maro. În jurul marginii e legată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
loc, căci am revăzut, din adâncul adâncului copilăriei mele sau de și mai departe, fereastra colorată unde, pe viscol, s-a arătat un chip arlechinesc, o fată îmbujorată, cu ochi întunecat-sclipitori, cu confetti în părul tuns scurt și cu buzele rujate în formă de inimioară. Atunci, o dată cu aburul răbufnit pe fereastra deschisă, nările mele, înfundate în fularul tras până sub ochi, au prins o șuviță caldă de parfum, rămasă undeva, într-o cameră minusculă a minții, alături de râsul răsfățat al fetei
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mereu și care de altfel avea să fie după câteva luni prima mea femeie. O prostie, faptul că era puțin mai înaltă decât mine, ne-a despărțit până la urmă. Dar în briza aceea de aprilie îi sorbeam din ochi gura rujată și sânii care-i bombau helanca. Ne mâncam prăjiturile pe terasa-nflorită și vorbeam, firește, despre foștii colegi din IV F: ce mai face Mortul, pe unde mai e Cici, cu cine mai umblă Calceola Sanda-lina... Băieții erau mai toți
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
care dădeau feței masculine tristețea insuportabilă a arlechinilor. Își fardă pleoapele cu acel roz deschis abia o părere, și își rimelă pentru contrast genele, din fericire neobișnuit de lungi pentru un bărbat. Se privi în oglindă. Nu era rău. Își rujă buzele, destul de pale și ele, mânuind tubulețul Dior cu dexteritate, și apoi își frecă buzele una de alta până ce rujul, pasta aceea parfumată și cu gust ușor spirtos, se întinse uniform, încercase să corecteze cu ocazia asta expresia amară a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ofilit între degete pale, cu ochi azurii, depărtați, cu sânii sferici și tremurători, cu palmele fără linii, cu norocul pierdut, cu viața sfârșită. Balena vedea și simțea totul, poveștile erau drogul ei zilnic. O privea pe prietena ei cum se rujează, cum își face pleoapele, cum își dă, într-un colț de oglindă, cu o pulbere roză peste obraji. Puia era tot ce-ar fi vrut ea să fie vreodată. O iubea cu încetineală și devotament, ca pe o mamă, ba
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dincolo de gardul maro. Anii trec peste vecina Reli fără să o atingă, uite-o și-acum, tot blondă oxigenată. Tot cu fața albă, cu cele trei riduri din colțul ochilor, lucind de alifie, cu sprâncenele îngrijit pensate și gura veștedă, rujată în formă de inimioară, și moațele ascunse cochet sub basmaua legată sus în două colțuri. Și ochii mereu triști. Are ochii triști vecina Reli pentru că s-a despărțit de Mișu Negulescu și el s-a însurat cu Moapsa, și curțile
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
observe reciproc ochii. * No, servus! Liliana a apărut de undeva din spate. E așa cum o ține minte din holul hotelului, cînd a așteptat-o chinuit de întrebarea: va veni?! Palma femeii se întinde și șterge urma lăsată pe obraz. Te rujezi! o ceartă Mihai în glumă. Una din modificări, confirmă Liliana, luîndu-l de braț. Tu însă, același: elegant, cămașă călcată perfect... Traversează gara alături, cu pași lenți, parcă fascinați de forfota specifică locului în care oamenii așteaptă, se despart, ori se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Într-o zi l-a pus pe Julius să se Încaiere cu im elev mai mare și, cînd a văzut că Julius era mai tare, i-a dat brînci și l-a drăcuit. Totul Îi ieșea pe dos și Ma-ruja Îl respingea În fiecare seară. Singurul lucru bun era că nu se mai gîndea la Peggy, dar poate că era mai bine cînd se gîndea la Peggy. Și pe urmă, cine-a zis că nu se mai gîndea la Peggy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
gri și s-a îmbrăcat. Costumul fusese scump. Chiar exagerat, dar se gândea că îl va purta destul de des când va avea o slujbă. Au urmat ciorapii, de asemenea scumpi, pantofii negri înalți și o cămașă albă. După ce s-a rujat și și-a aranjat părul într-un coc franțuzesc, simțea că arată bine. Cu excepția ochiului injectat, adică. Nu reușise să nu o vadă pe Flor la față în acea zi. Aceasta intra pe poartă exact când Clodagh îi scotea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
al treilea se opriră în dreptul unei uși scunde. Era clar că generalul își cam pierduse curajul și îl împingea pe prinț înainte. — Eu rămân aici, bâiguia el, vreau să-i fac o surpriză... Kolea intră primul. O doamnă pudrată și rujată din belșug, în pantofi și cațaveică, cu părul împletit în cosițe, de vreo patruzeci de ani, își scoase capul pe ușă și surpriza pregătită de general se spulberă de îndată. De cum îl văzu, femeia începu să țipe: — Iată-te, om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și aranja părul, fără să dea atenție detaliilor; dar ea putea ignora haosul, se gîndi Helen, și să arate așa ca acum, absurd de bine pusă la punct și de frumoasă. Se apropie mai mult de oglindă să se mai rujeze puțin. Avea o gură cărnoasă, destul de plină. Figura ei avea trăsături atît de regulate și simetrice că În oglindă arăta la fel ca-n realitate. Spre deosebire de ea, figura lui Helen era destul de ciudată și asimetrică, atunci cînd și-o studia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
hîrtii, luă un stilou, de parcă intenționa să scrie ceva. Dar, imediat ce o auzi pe domnișoaraChishom Întorcîndu-se la biroul ei, puse stiloul jos. Descuie sertarul de la birou ei și-și scoase poșeta pentru a-și aranja părul, a se pudra și ruja. Apoi se uită pe furiș În oglinda pudrierei. O femeie Își dă imediat seama, se gîndi ea, cînd altă femeie s-a aranjat; nu dorea ca domnișoara Chisholm să observe asta - și mai rău, nu voia ca Julia să creadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și șterse de praf genunchii; ieși pe ușa cu draperie să-și ia paltonul și pantofii. După un minut reapăru Într-o haină la două rînduri, cu nasturi lustruiți din bronz, ca o haină marinărească. Se duse la oglindă, se rujă, se pudră, și-și ridică gulerul. Își prefiră mîinile critic prin părul umed, apoi trase dintr-o grămadă de mănuși și fulare, o șapcă din catifea moale, neagră, o puse pe cap și-și vîrÎ părul sub ea. — O să regret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ca de obicei, este înconjurat de chipuri dornice să afle mai mult, îmbrățișat de fiica sa, care dorește să-i prezinte un prieten. Individul e un tip destul de prezentabil, sau cel puțin nu pare a fi evreu, nici nu se rujează ca acei indivizi total nepotrivițI, pe care Astarte îi tot aduce după ea. — Tată, izbucnește ea. Acesta este Jonathan Bridgeman, teribil de interesat de munca ta. — Chiar sunt? se întreabă tânărul care, ca majoritatea celor care gravitează în jurul fiicei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ca pe brioșe. Este evident că se consideră un mare scriitor. Star nu acordă atenție discursului lui Selwyn, sorbindu-și băutura și scanând distrată invitații. Lui Jonathan i se pare mai frumoasă ca niciodată. Este pudrată, buzele și le-a rujat în formă de inimioară, iar rochia fără spate, cu imprimeu tigrat contrastează izbitor cu aerul ei de trandafir englezesc. Efectul este incitant, arată ca o virgină amenințată de animale sălbatice. După o vreme, se depărtează de discuția literară și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vineri de vineri la Giurgeni. Stau senini și liniștiți. Privindu-i, spun fără să vreau, în gând, vorba aceea din popor: „ferice de mama care i-a născut". Pentru că vreau să vă prezint realitatea, nimic altceva, iată primele mărturii: Iulia Ruja, strada Ana Ipătescu, bloc 301, scara C, ap.1 „Sunt asistentă medicală la Spitalul Județean și merg la Giurgeni de peste un an, la recomandarea unei colege de serviciu, cu speranța de a primi răspuns la o problemă căreia nu-i
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
poșeta, probabil avea răul lunar, altfel era greu de presupus că purta cu ea sume mari de bani sau aur și se temea să nu fie jefuită. Reveni în încăpere odată cu Carmina. Mirosea a săpun, folosise deodorantul de pe etajeră, se rujase din nou. Miroase bine, spuse și trase cafeaua aproape de ea. Apoi scoase din poșetă un pachet de țigări și-o brichetă. Luna viitoare, continuă, n-am să mai folosesc ovule. Mi-ar plăcea să rămân însărcinată în luna iulie, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
gândeam echitabil, ridicând bărbia În sus - și cât pe-aci să-mi sucesc glezna, fiind nevoit să mă așez repede. La Hotel Kreuzer tot ce trebuia să mai fac era să-mi Împletesc părul În codițe mici și să-mi rujez gura, făcând-o să pară mai roșie și mai moale. Acum situația necesita o abordare mai discretă, mai rafinată. Pentru prima oară În viață, eram pe cale de a mă aventura afară singur. Când am vizitat pentru prima oară Fundația cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]