547 matches
-
poate simți cu adevărat În comparația asta greutatea a douăzeci de veacuri de istorie a Bisericii Împovărîndu-mi spiritul, douăzeci de veacuri În care cea mai măruntă effusio seminis În afara căsătoriei a fost un peccatum gravissimum?) Ea reînsuflețindu-i sexul, el rumegînd vechi sentimente de culpabilitate! Tata scrisese În legătură cu fidelitatea În cadrul cuplului: „CÎnd o altă dragoste se ivește, planează deja mirosul morții“. Văzîndu-mă gata să cad În mrejele lui Maureen, cînd el m-ar fi vrut fidel Lui Delphine, mama a două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
marea se prelungește peste malurile ei și oceanele își continuă un flux ideal spre întristare. De aceea, ochii nu mai au fund... Ce curios să te primbli printre femei și alți oameni, gîndindu-te dacă face sau nu să fii Dumnezeu! Rumegând la iluzia veșniciei tale, îți zici: "la marginile mele, mai fi-voi stăpân pe mine?" - Și trecătoare, care șoptesc: "eu prefer Crêpe de Chine." Ce noroc că mai sânt și femei înfrumusețate misterios de boală, care să-nțeleagă climatul durerii
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lucie a unui creier de imbecil și viața îți pare mai comică decât un sfânt zburdalnic? Dacă izvoarele Alpilor mi-ar spăla mintea și mi-ar răcori inima! Doar așa aș fi vesel să descopăr frăgezimea neștiinței, și nu să rumeg în munți și-n șesuri, pe mări și pustiuri curiozitatea fatală a lui Adam, izgonindu-mă prin veghe din mine însumi. Să trăiești toată viața drama păcatului și uneori să te simți așa de pur, că aripi de lebădă te
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
reușește să se controleze. E conștientă că într-un moment de slăbiciune fizică - poate chiar și mintală - s-a lăsat luată de val. De obicei, se autodisciplinează. Dar uite că acum nu poate. Creierul refuză să se supună glasului rațiunii. Rumegă întruna aceeași idee. Până la urmă, e normal ca și sacerdoțiul să îmbrace în anumite privințe aspectul unei magistraturi, își zice contrariată. Având creanțe patrimoniale pe pământ, zeii statului se pot confrunta cu probleme juridice. Cineva trebuie să controleze și să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că, pentru a supraviețui ca poet și pentru a ajunge la glorie, nu are de ce să iasă cu poezia în calea mulțimii, dar e bine să caute prietenia puținilor aleși care împărtășesc patima literelor. L-a lăsat după aceea să rumege în tihnă și să ajungă singur la concluzia că se află la discreția editorilor, că opera nu-i este nici protejată, nici plătită, pe când o lectură publică în fața unui auditoriu select reprezintă o ocazie potrivită să scape de exi gențele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
umeri, deși bănuiește. — Am avut parte de cel mai josnic și dezgustător spectacol din viața mea. Am stat eu - om sobru și respectabil - să mă uit prostit cum dă pe gât pahar după pahar de apă, chipurile sfântă, și cum rumegă ca o vacă frunzele de laur pe care i le adusesem. Voi nu cunoașteți delirul ca stare sufletească, reflectează melan colic Agrippa. — S-o fi văzut despletită, holbând ochii și bâțâind din trepied. Parcă-și ieșise din minți. Nebună în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
unei actrițe bătrîne, care locuia În subsolul unei case din Kennington, și recitase poezii. Încă Își mai amintea bucăți mari din Walter de la Mare. Acolo-i oare cineva? Călătorul spunea, Ciocănind la ușa scăldată de lună; Iar calul În tăcere rumega iarba Covorului din crengi de ferigi. În ziua interviului, prezența și felul În care vorbeau tinerele educate din sala de așteptare a ministerului o Îngroziseră. Una dintre ele spusese cu nepăsare, „O să fie un fleac, fetelor! Doresc să vadă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și poate nici nu ți-ai dat seama ce mi-ai spus... Dar eu n-am uitat, amice! Uite, și acuma e aici imputarea ta, ca un cui, aici, în suflet... Și totuși n-ai avut dreptate! Șapte luni am rumegat vorbele tale și de atunci te aștept cu răspunsul... Mi-ai spus, mai pe subțire, că sunt laș pentru că una vorbesc și alta fac... ― A, da, murmură Bologa, rușinat. Da... adică nu tocmai laș... În sfârșit, atunci aveam atâta venin
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
învățătoare și el. Ei singuri. De o parte și de alta a unei mese imense. Nu Barbe a gătit, ci Bourrache, chemat special de la RĂbillon, iar Belle de jour a fost cea care i-a servit la masă, în vreme ce Barbe rumega totul în tăcere, iar Gravul plecase la culcare de mult. Masa ținu până la miezul nopții. Barbe încerca să afle ce își spuneau cei doi la masă. Iar Belle de jour îi spuse: — Se privesc, nu fac altceva decât să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
am ținut de cuvânt. Dar cu tine nu-i același lucru... — Vorbesc cu ea, să știi, zilnic. Nu era loc pentru alta. Recunoaște că ai făcut la fel ca procurorul. — Nu văd legătura. — Cum spui tu... De atâta timp de când rumegi povestea aceea, e ca și cum ai fi însurat cu el. Cu cât trec anii, cred chiar că începi să-i semeni, așa e cu perechile în vârstă. — Ești proastă, Fifine... Am tăcut amândoi pentru o clipă, iar ea a continuat: — L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
-o prea bine, mi s-a spus că trezește în om dorința nu numai de a judeca lumea, ci și de a o schimba? — Precuvioșia-ta - răspunse Vasea, învârtind între degete paharul - vorbele dumitale trezesc în mine gânduri pe care le rumeg de mult. Poate n-o să mă crezi, dar de multe ori, după ce jefuim un sat, după ce dăm foc unui conac și ne încărcăm de pradă, ajungem la o câte-o răscruce și ne întrebăm: Ce-i de făcut? încotro s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Bărbații la război, gherghefuri ioc, descurcă-te, femeie, cum îi ști! Și cum v-ați descurcat? - îndrăzni Iovănuț. — Stai să vezi: era într-o marți, după prânz. Eram foarte lucidă. Pe cer, nici un nor. în ogradă liniște: găinile picoteau, vacile rumegau, caii erau departe, cu Potoțki. Stăteam în picioare, în capul scărilor și deodată am simțit - nu știu dacă ai avut vreodată sentimentul acesta - cum, pâș, pâș, vine senzualitatea. „Doamne, am șoptit, aibi milă, nu mă lăsa s-o iau razna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
rându-mi iluzii și speranțe ba de-o toamnă din 1996, ba de-o iarnă din 2004, gata să semnez cauțiuni pe viață pentru unii politicieni, gata să investesc încredere în chipuri noi apărute pe scena politică. Asemenea cititorilor, am „rumegat“ apoi numeroase dezamăgiri în tăcere, până să fiu pregătit să decupez din același context alte figuri, alte idei cu un oarecare iz de onorabilitate. Și tot asemenea cititorilor, sunt convins, o să fac în continuare același lucru, sperând cu naivitate că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
am supărat și m-am așezat la scris. Mănâncă bătaie nu pentru că ar fi mai slabe tehnic decât adversarele lor, ci pentru că s-au resemnat, atitudine atât de dragă acestui popor mioritic. S-au resemnat și s-au pus pe rumegat. DECI m-a amuzat și întristat, în egală măsură, cartolina primită de la Predeal. Deci (observi că am revenit la normal, folosesc deci-ul nostru național): - (1) nu te lega de Madonnica. Pe muzica ei am simțit eu primele fioruri erotice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
pururi jefuit de poamele verzi, acre, nelăsate să crească, halite de pofticioși... Înjurau pe Lunaea (vacă mulsă de formidabila Profira), împingând-o în grajd, ea făcând fițe, nedorind să fie închisă, pusă la iesle... deși odată ajunsă acolo, începea să rumege lent, meditativ, fânul proaspăt... O înjurau, strecurând propuneri licențioase, chiar pe Profira care râdea larg, cu dinții albi, cu strungăreață, scăldați de o salivă abundentă... Înjurau chiștoacele de țigări „Plugare“, lățite în câte un scuipat gros, măturându-le, ca să fie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
dea din cap discret, amestecând În ceașcă cu degete ceremonioase. Odată așezați, Froehlich ne turnă niște cafea, Karp refuzându-l cu un gest politicos. Apoi o Întrebă pe Dora dacă eram „parteneri“, „cum le place americanilor“ să spună. Răbdător, Își rumegă mustața (cu niște sunete abia perceptibile, alunecoase, de insectă). Mai Întâi ne-am uitat unul la altul, apoi la el, după care Dora dădu din cap, zâmbind: Nu chiar... Froehlich se aruncă Înainte euforic și mă Întrebă dacă, În cazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
să moară și dacă exista Într-adevăr o viață de după moarte. „Există viață de după moarte și va fi și mai Îngrozitoare decât asta“, era părerea generală a grupului. „Așa că bucură-te de timpul care ți-a mai rămas“. Unii au rumegat-o Îndelung, alții s-au oprit la mijlocul frazei și s-au refugiat Într-una sau alta din fotografiile cu drumuri atârnate pe pereți. Nu s-au grăbit, de parcă afară nu i-ar fi așteptat nimeni, de parcă nici nu exista afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
și care e valabil pentru animale: Morarul Îi atribuie armăsarului care i-a trântit contelui de Jaca o vorbă Îndrăzneață remarcabil vers care Îi Îngheța sângele În vine lui don Marcelino: e mai mare ca doi sau trei iepuri Așa rumega Morarul Cuvântul Domnului, Înjugând-ul la carul său de Învingător, atunci când i-o cerea Muza! Și când te gândești că există ticăloși care Îi neagă calitățile de poet! Alberuela, 25 mai 1972 INDICE ALFABETIC DE NUME ȘI TEMATIC Álvarez, José
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Închise pleoapele și o văzu ca-n vis lângă el. Înțelese că i-i dragă și i-i dor de dânsa; și deschise deodată iar spre stele ochii fierbinți. Privi în juru-i și ascultă. Vitele stăteau tihnite în staul și rumegau. Bordeiele și curtea se liniștiră deplin. Se ridică în picioare și-și strânse mai bine cătărămile chimirului. Pipăi în glugă, la stânga, buzduganul de alamă, își luă între umeri cojocul și porni spre coșere. - La o singură perdea, unde erau bordeienii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
că are să fie om strașnic. Culi nu știa că asemenea nume e de pe vremea lui Decebal-Crai. Pe întuneric, și-a scos o țigară din tabachere și a aprins un lemnuș. A văzut cum stau vacile și juncile pe așternutul lor, rumegând. Calul era în picioare; a întors capul și a făcut: Hn-hn! A tras ușa după el și a strâns-o în clanță; s-a aplecat la geamul de alături: —Bezarbarză! Numaidecât s-a auzit frământare dincolo și Bezarbarză și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
E o poveste din tinerețe. Se pare că pescarii sânt ostili azilului, dar nimeni nu pricepe de ce. S-ar putea să fie tot o întîmplare veche, pe care ceilalți au uitat-o, numai ei o țin minte și, în numele ei, rumegă gânduri de răzbunare. Câteodată, mai merg în cătun doctori sau inși din administrație. Deh, acolo văduvele sânt totdeauna bucuroase să vadă un bărbat străin. Iar în apropierea cătunului există, da, să nu vă mire, o rezervație de cerbi. Se pot
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Aici erați?! ea dădea telefon și noi eram chiar în față, mie mi se pare grețos scenariul și beau repede din bere și băi, eu mă duc să mă plimb, nu mă supăr, stați liniștiți, aveți ce vorbi, ei își rumegă dramele comune din care eu nu fac parte și mă enervează eroul principal al povestirii lui, care l-a chinuit și l-a handicapat și i-a dat privirea aceea hăituită de animal care vânează disperat și mai ales: te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
scuzați, monsieur le comte, pentru cuvintele mele proaste. Contele amuți. Nu pricepuse nimic, dar nici să-i spună asta slugii nu se făcea. Julien îl punea, ca de obicei, în dificultate. Nu-i mai rămânea decât o singură soluție: să rumege fraza valetului, până când va reuși să-i prindă sensul. ― Acum aș putea să mă retrag, monsieur le comte? Sau doriți cumva... mai multă luminație... În politețea lui, în felul în care pusese accentul pe ultimul cuvânt, consulul descifră o undă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
aproape goale. Sorbiră ce mai era pe fund, dar nu mai regăsiră plăcerea de la început. La orizontul vieții apăruse necunoscutul. Va fi sau nu va fi bine de ei? Dar, dintre toți, prințul era cel mai îngrijorat. Tăcea și își rumega dezamăgirea. În loc de pace, aveau parte tot de război. Se simțea obosit. Nu era puțin lucru să păstrezi echilibrul între cele două delegații. Mai ales acum, după ce Kutuzov trecuse Dunărea. Făcuse eforturi considerabile ca să împiedice certurile, ca să aplaneze răbufnirile unora sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
șoim minunat! Mâna pe care o ținuse ridicată, ca să se apere de lumină, căzu și o undă de apă trecu repede prin ochii ei, căci adresase un îndemn asemănător, dar tăcut, și prințului. După câteva ore bune în care își rumegase și furia și dezamăgirea, după ce analizase cele mai sumbre perspective pentru etapa următoare, Ledoulx își aminti, în sfârșit, de apropiata întâlnire cu femeia voalată și, ceva mai înviorat, îl chemă pe Julien. Îl rugă să pregătească salonul din pavilion și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]