4,629 matches
-
pe burtă. Într-un colț, i-am descoperit și capul zdrobit, cu zâmbetul acela perfid, ironic, rămas neatins. Îmi Împing trupul Înainte, vâslind cu mare dificultate din coatele care mă dor peste măsură. Hainele-mi sunt sfâșiate ca niște drapele rupte, abandonate. Mirosul pestilențial de vomă, care domină haosul din bucătărie, devine tot mai prezent. Simt că mă părăsesc toate puterile, că leșinul Îmi dă târcoale asemeni unui coiot flămând. Ajung În sfârșit la sticla mea de vodkă, epuizat. Cu cea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
aș fi vrut ca Melanie să nu mă găsească așa... dar acum era prea târziu). Rămăsesem suspendat În fața ei, cu bucata aceea de carne atârnându-mi grotesc din șold, sprijinit cu o mână de marginea chiuvetei, jenat, umilit, cu privirea ruptă. Melanie mi-a spus ciripitor (era foarte bine dispusă - cum nu o văzusem niciodată!), neluând În seamă postura mea, că astăzi este ziua ei de naștere (Împlinea 21 de ani). Iar ea, În fiecare an de ziua ei, Își oferea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
numele noastre, apoi o întoarce, se uită peste clasă prin ochelarii ei cu multe dioptrii, gândind probabil că mai are timp, că vânatul mai trebuie alergat. Se vede că aceasta e plăcerea unor vânători învederați. Nu puteau înțelege nici în ruptul capului de ce se aflau puse sub lupă, asemenea unor eșantioane destinate unui studiu îndelungat. * A doua zi după cursuri, fetele se întâlniră la Olga acasă. Nu concepeau nici măcar în afara școlii să nu fie împreună. Și nopțile, când dormea fiecare în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
escaladeze toate obstacolele ce se puteau ivi în calea lor. Gândul că orice început are și un sfârșit, pe care și-l inoculau ca pe o injecție cu insulină, obligatorie în diabet, le ținea pe linia de plutire. învățau pe ruptele. Se plimbau puțin, mai ales atunci când simțeau că le ia capul foc. După primul an de studiu, în vacanța mare, veniră acasă îmbogățite cu multe cunoștințe în domeniul îmbrățișat. Nu lăsau să treacă însă nici o zi în care să nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
cap și m-am dus să mă spăl. Nu căutam explicații, doar priveam apa curgând la robinet. Cu imaginea lui Blunt în minte, am revenit în holul apartamentului și apoi pe palier. Vecinul mă privea încurcat, eu nu îndrăzneam în ruptul capului să-l privesc. Apoi mi a mulțumit, mi-a strâns mâna și a dat să închidă ușa. Ceva însă îl neliniștea și, bâlbâindu-se, mi a mărturisit că așa citește el ziarul, că pentru el evenimentele sunt aievea. M-
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
mutra Andreei sau a lui Mircea când aveau să deschidă ușa. Probabil că asta vorbeau în șoaptă, asta trebuie să fi plănuit. Urmau să mă abandoneze în parc. Și totuși știam că mă iubesc. Eu nu voiam să accept în ruptul capului să rămân pentru totdeauna aici. M-am ridicat și m-am îndreptat spre bulevard. La un moment dat m-am oprit în dreptul vitrinei unei bănci și în clipa aceea a început să mă doară rău capul. Vedeam tot felul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
nici un misionar nu putea concura. A doua zi, după primele raze de soare, nu mai avură timp decât să-și bea cafeaua. Dan o luă înainte și se grăbi spre centru. Piața urma să fie neîncăpătoare și nu voia în ruptul capului să piardă ceva. Probabil că va ține un speech și el trebuie să fie în față, să audă tot, să prindă tot, toate ideile, tot ce nu fusese încă scris. Corina încuie repede, coborî scările în timp ce și îmbrăca haina
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
lucrurile fuseseră schimbate în alte locuri. În majoritatea, pur și simplu, nu mai era nimic. Văzându-i nedumerirea, l-au întrebat: ceai rămas așa dezolat? Păi...Nici un păi! N-ai văzut că toate erau vechi, murdare, unele ponosite și aproape rupte? Dar, acum, ce mă fac fără ele? Lasă, că n-ai să mori. Câte ceva îți aducem, de la magazine, noi-nouțe, iar altele, ți le vei reface, pe parcurs. Ei, gata, pa! Că o să ne cam prindă noaptea pe drum. După plecarea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
a suprima orice urmă și a face imposibilă identificarea mormântului. M-am achitat atât de bine de această povară, încât eu însumi eram incapabil să mai disting ceva. Terminându-mi treaba, mi-am examinat hainele; erau murdare de pământ și rupte, pline de cheaguri negricioase de sânge. Doi cărăbuși zburau în jurul meu, viermi minusculi mișunau, lipindu-mi-se de corp. Am vrut să curăț petele de sânge care îmi acopereau hainele, dar cu cât îmi umezeam cu salivă mâneca, cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
religie pentru diavol. Și apoi, la cine aș mai putea ține aici, pe pământ? Am renunțat deliberat la tot ce a fost viață. Când nu voi mai fi aici, la dracu’! Cine dorește n-are decât să-mi citească hârțoagele rupte, nu-mi pasă absolut deloc! Nu scriu decât din nevoia de a scrie, care, pentru moment, a devenit indispensabilă. Am nevoie, din ce în ce mai multă nevoie, să-mi comunic gândurile ființei mele imaginare, umbrei mele. Umbra asta sinistră care se apleacă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
bătrân cocoșat, cu părul albit, ochii destrămați, buză-de-iepure. Mi-era teamă să privesc afară, pe fereastră, teamă să mă văd în oglindă. Pretutindeni zăresc umbre, multiplicate la nesfârșit... Și totuși, pentru a-i explica mai bine viața mea umbrei mele rupte în două, trebuie să povestesc ceva. Oh! Câte povești despre zilele copilăriei, dragoste, raporturi sexuale, căsătorie și moarte, nici una adevărată! Născocirile, frazele frumoase, asta mă obosește. Mă voi strădui să storc acest ciorchine. Dar conține el oare cea mai mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
timp am inspirat mirosul persistent. Am strâns cămașa între coapse. N-am dormit niciodată mai liniștit. Am fost trezit dis-de-dimineață de strigătele soției mele care se plângea că i-a dispărut cămașa. Repeta întruna: „O cămașă nou-nouță!“ Totuși avea mânecile rupte! Chiar dacă afacerea asta s-ar fi terminat rău, eram hotărât să nu-i dau cămașa. N-aveam și eu dreptul să păstrez o cămașă veche de la soția mea? Doica îmi adusese lapte de măgăriță, miere și pâine. Pusese pe platou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
a cucerit ca om și manager. Am rezerve asupra regizorului B.V. , dar asta e o altă problemă. Comic e, În cazul ultimei sale premiere - Hai să facem sex! - că pe afișele care-au Împînzit Iașul cuvîntul sex era grosolan, ostentativ rupt. Titlul montării rămînea Hai să facem. Mi-e clar că Benoît a făcut-o dinadins, să ironizeze retrograzii de care depindea financiar. Cenzura impusă ( bănuiesc că de cei de la Primă ie), inițial, a devenit autoimpusă. Situația Îmi este cunos cută
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
scandal cu orice preț ! Nu știu cît stă În teatre cronicăreasa ( pardon de expresie) : dar le are, tată! Le știe! Le pipăie! Le aruncă la coșul de gunoi al esteticii ! O dovadă? „În teatru se fură pe față și pe rupte. Actorii fură mimînd, regizorii fură mințind că au o idee cînd se apucă de un text cînd, de fapt, nu au nici una, spectatorii sunt furați de scrobeli...Criticii fură pentru că perpetuează un model empatic, impresionist...” Păi dacă toți fură, fătucă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
trei-patru săptămîni. Azi, după ce l-am devorat cu pasiunea cu care părinții noștri devorau colecția .... Submarinului Dox de 15 lei, Încep „darea de seamă” cu nădejdea că va mai urma cel puțin Încă un volum... Fiindcă repet, citesc memorialistică pe rupte. Trăiesc epoci teatrale prin procură. Cunosc mari artiști - sau doar mici canalii , datorită unora care au avut ocazia să le strîngă mîna (ori, doar să-i observe direct ). Prin intermediul acestui gen de amintiri & portrete, eu Însumi Încep să cred, În
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
fi primit niscaiva palme peste amândouă deodată. "I-auzi, al dracului gândac! Hermafrodit zici?" "Hermafrodit, da. Îți dai seama că succesul ăla nebun al eroului la fetele-gândăcițe cam cade în cazul ăsta... Las la o parte că nu vedeam în ruptul capului erotismul scenelor amoroase libărcești." Suna a luare peste picior subtilă, deși omul degaja onestitate. Eram debusolat. Ce argumente să mai aduc? Am încercat ceva: "Acum ne împotmolim în entomologie. Parcă scriitorii beneficiau de tot felul de licențe de-astea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
a dreptul." "Tertio non datur", sintetiză situația Corneluș, cu o față absolut ingenuă. Moșul era tare, indiferent dacă-i ieșise așa din întâmplare sau dacă dădea dovadă de un umor a cărui subtilitate n-aș fi bănuit-o vreodată, în ruptul capului. Recunosc, pentru replica asta îl invidiam. Cucoana se cam blocă. Clipi de câteva ori din gene și aprobă, lejer ezitant: "Ăhă. Da, cam așa cum zici. În sfârșit! P-ormă, când l-am văzut că tot insistă, că oamenii sunt
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să-i dai fiecăruia Paștile când le cere, chiar dacă nu le merită. În rest-zicea-lasă-l să-și rupă el singur, gâtul. Doamne feri!” Dar iată că nici în Dacia 1310, Mihai-omul meu de hârtie, Mihai de Gulești-nu mă părăsea nici în ruptul capului. Fie cămi fugea gândul la fiecare trăsătură a lui în parte, fără să pornesc de la un anume citat din nuvela lui Alexandru Ivasiuc, fie că, profitând de tăcerea celor din jur, chiar în autobuz sau în tren, îmi desfăceam
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
zgomot dubios. Ce faceți, porumbeilor? se aude îndată Roji cântând intenționat cuvintele. Scriem-răspund eu mai mult neatent la întrebare. Scrieți, că nu vă întrerupe nimeni - răspunde bibliotecara. Nu mai avem mult - replic, în timp ce Iozefina își pansa cu batista, prin ciorapul rupt, rana sângerândă. Tremura de durere icnind cu lacrimi în ochii roșii, iar obrajii îi ardeau. Îi dictez o replica din ultima scenă: < Mihai (în timp ce cornul sună prelung și din depărtare îi răspunde altul): Domnii mei, e un trist și stupid
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Într-un cuvânt, Relia era cu totul și cu totul alt fel de femeie decât Iozefina. În primul rând, mai puțin senzuală, lucru care se putea vedea de la o poștă. Nu aș fi discutat cu Relia despre Iozefina nici în ruptul capului, niciodată, dacă ea însăși nu m-ar fi provocat într-o zi, după revenirea acasă de la o cabană din munți, unde petrecuserăm de un 23 August (dacă nu mă înșel la cabana Podragu din Munții Făgăraș). N-aș fi
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
tânără, energică și era de ajuns, așa că i-am dat bătaie. Aveam nevoie de liceu pentru a-mi îndeplini visul meu de copil, acela de a deveni polițistă. Așa că i-am dat turație maximă vieții. Munceam foarte mult, învățam pe rupte și printre pauze mai încercam să mă distrez și eu cumva, o discotecă, un film și mai încercam și ceva sport, karate și dans modern. Voiam să fac multe în scurt timp, mă simțeam în putere și voiam să cuprind
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
poate explica în câteva cuvinte. Este ceva magic cu încărcătură emoțională puternică. Anii treceau și eu munceam mult să pot trăi decent, aveam un copil și o casă de întreținut. Nu ar fi fost nici o problemă asta, toți muncim pe rupte ca să supraviețuim, dar munca pe care o făceam era destul de grea și se desfășura într-un zgomot infernal și un aer greu de respirat, cu tot felul de mirosuri chimice. Acelea erau condițiile atunci în fabrică. {i mai era și
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
care m-ar fi ajutat să-mi recapăt echilibrul. Gândirea mea devenise haotică, ca un impuls permanent și repetitiv, ceea ce făcea imposibil să mă opresc din chinul în care eram. Să gândesc la mai mult și mai bine, muncind pe rupte mi se părea normal și nu aveam cum să ascult corpul meu, care țipa de durere. Acel zgomot mental haotic mă împiedica să găsesc pacea și liniștea interioară care m-ar fi ajutat să îmi revin. Gândirea mea devenise o
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Când a fi să hotărâm primirea noilor cărăuși, o să te chem și pe dumneata, moș Dumitre, și pe dumneata, moș Pâcule. Vezi să nu uiți, Hlibocene - l-a făcut atent Pâcu, cu lumina bucuriei în ochi. Nu voi uita în ruptul capului... Moș Dumitru i-a privit pe cei doi pe rând A dat din cap a mirare: „Tare mai știi să te bagi în sufletul omului, mehenghi bătrân ce ești!” Pâcu, care a băgat de seamă acest lucru, i-a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
coridor, culegând din zbor detaliile de Îmbrăcăminte pe care le lăsa În urmă. Mai Întâi, mănușa fină de ațică, apoi voalul care-i adăpostise umerii de mărgean, angelica-i bustieră, un basc de pensionar mâncat de molii și cu moțul rupt, un șorț pătat de bucătăreasă, șalul mai lung decât Calea Lactee, o băsmăluță, o altă bustieră, un portjartier, o cizmă cu carâmbul rupt, inutil să vă spun că goneam ca un expres prin halte neluminate, incitat de acest puzzle intelectual, ce
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]