8,560 matches
-
dintre care cele religioasă, etnică și lingvistică sunt inconfundabile în cazul său. Întrucât "cel care scrie rămâne, pentru totdeauna, legat cu un cordon ombilical de casă" (p. 377), iar pe de altă parte, logos-ul lui aparține unui "apatrid metafizic", "ruptura" devine nu doar cheia unei personalități sfâșiate de contradicții, așa cum, de altfel, suntem noi toți, ci o stranie certitudine a viețuirii omenești. Procesul (auto)-cathartic declanșat cu fiecare creație/receptare a(le) unui mesaj scriptural apare cu atât mai important
Identitatea fluidă a lui Cioran by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Journalistic/16232_a_17557]
-
medic francez specializat în amnezie și hipermnezie (ceea ce la vremea respectivă reprezentau maladiile memoriei) a susținut că nostalgia se declanșează cu intensitate patologică atunci cînd sîntem martorii (și victimele) unor profunde vicisitudini istorico-sociale: un război, o molimă, un dezastru natural. Ruptura produsă în țesătura vieții noastre cotidiene e într-atît de mare încît însuși firescul cu care ne ducem zilele de azi pe mîine e alterat. În fața enormității petrecute, război sau altceva, o anume stupoare te împiedică să mai privești înainte, și
Trecutul care nu există by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16241_a_17566]
-
există o funcție socială a nostalgiei? Conform definiției lui Boym, nostalgia este un sentiment cu o istorie proprie, un concept cu evoluție în timp, apărut ca rezultat al unei înțelegeri speciale a timpului și spațiului, în urma căreia s-a produs ruptura dintre local și universal. Un veritabil spirit cosmopolit nu poate fi nostalgic. Cineva născut ca cetățean al lumii, nu cu un pașaport eliberat de o țară anume, nu poate fi nostalgic. Ești nostalgic atunci cînd simți că locul tău e
Trecutul care nu există by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16241_a_17566]
-
În privința poeziei moderniste ar merita semnalat faptul că există numeroase consonanțe cu teoria expusă mai tîrziu de Hugo Friedrich în Structura liricii moderne; și teoreticianul german avea să constate, că prin Baudelaire, Rimbaud sau Mallarmé discursul poetic a operat o ruptură radicală între eul poetic și cel empiric; ca să nu mai vorbim de similitudinea dintre transcendența goală (Friedrich) și absența transcendenței pe care o remarcă autorul eseurilor de estetică. Deși nu de o importanță teoretică la fel de mare și nici cu o
Ortega y Gasset și estetica modernității by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16275_a_17600]
-
cele semnalate în trecut s-au confirmat și se reflectă în exemple din presa anilor '90. Cele mai mari schimbări s-au petrecut în lexic și în distribuția stilistică a subvariantelor limbii: anul 1989 a marcat în aceste domenii o ruptură puternică. Modificări ale sensurilor și ale valorilor conotative au fost determinate de schimbarea bruscă a raportului dintre sferele sociale și culturale, de transformarea discursului politic, de globalizarea mijloacelor de informare în masă - dar, poate mai mult decît orice, de permisivitatea
Corectitudine și greșeală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16281_a_17606]
-
și perspectivele" unui partid pe care (dacă e să-și dea și el cu părerea, după obiceiul locului) nici principiile, nici perspectivele nu par a-l caracteriza, indiferent de cine l-a condus, baritonalul Câmpeanu, prudentul Quintus sau bizantinul Stoica. Rupturi spectaculoase sau definitive? După o absență de cîteva luni, Ion Cristoiu revine în presă ca editorialist la CURENTUL și ca literat la INDEPENDENTUL lui Horia Alexandrescu. La Curentul, Ion Cristoiu se avîntă în critici la adresa guvernului Năstase, fără a ierta
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16288_a_17613]
-
firească de interpretări și aprecieri stabile, inatacabile. O atare înțelegere a �deschiderii" literaturii stă în evidentă legătură, nu în ultimul rînd, cu instituționalizarea într-o tot mai strînsă coabitare a criticii și a istoriei literare, ca discipline academice. Linia de ruptură între explicarea �culturală" a literaturii de către istoricul literar, la Universitate, și abordarea �estetică" a criticului literar, în presă, în cenaclu etc., pe care Lovinescu încă o mai postula apăsat și, probabil, un pic resentimentar, s-a șters aproape cu totul
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
evoluționismul" la care Eminescu aderă în chip radical - Lovinescu are desigur dreptate catalogîndu-i poziția drept "critică extremă" - este inactual într-o vreme în care, fie că vrea fie că nu, România trece printr-o etapă de dezvoltare "revoluționară", printr-o ruptură brutală de un trecut abominabil. La cea de-a doua întrebare răspunsul nu e nici pe departe la fel de simplu și de tranșant. Mă abțin de la alte comentarii, intrînd pe un teren care are nevoie de un orizont mult mai larg
Vechi dispute, noi argumente by Liviu Papadima () [Corola-journal/Journalistic/16269_a_17594]
-
Dumnezău cu mare osteneală, pre cât mi-au agiuns vremea și puterea, fiind încă și mai mult gata a face..." (p. 33). Decăderea neamului românesc este deplânsă în final în tonul lamentațiilor din cronica lui Neculce și explicată prin această ruptură, determinată de o istorie mașteră, de Biserica Romei. Succesiunea antitezelor (prin contrapunerea adverbelor de timp oarecând/ acum) conferă paginii virtuți literare: "O amar! Era și neamul rumânesc vestit și lăudat, iară acum fără de veaste și de toți ocărât zace! Era
Un precursor al Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/16352_a_17677]
-
greutate al volumului. Susan Sontag își expune convingerea că o "nouă sensibilitate" e pe cale să se nască. Nu pomenește cuvîntul "postmodernism" care nu era consacrat încă, însă autoarea definește perfect spiritul noii epoci. Noua sensibilitate survine într-un moment al rupturii totale a lumii artistice de lumea științifică; ea este unificatoare, scopul ei este acela de a aboli diferențele radicale. Simplificat, cam acesta este mesajul din ultimul eseu, "O singură cultură și noua sensibilitate". Eseul dedicat fenomenului camp din America anilor
O carte veche, o nouă sensibilitate by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16371_a_17696]
-
șeful guvernului abia acceptînd trecerea de la patru la trei colegii, deși astfel păstra întreagă cangrena sistemului nostru electiv redus la cîteva zeci de mii de alegători, țăranii (90% din populație) fiind cu toți excluși, ei avînd "dreptul" să voteze indirect. Ruptura dintre cei doi frați politici (fuseseră și masoni) s-a realizat încă prin 1883-1884, Rosetti murind în 1885, iar Brătianu în 1891. Semnificativ e apelul lui Rosetti încă din 1850, cînd era un generos radical impenitent și cam socialist utopic
Oameni politici în discursuri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16393_a_17718]
-
politic a pretins că n-a făcut altceva decât să restabilească res publica! Orice gest are o încărcătură simbolică și se înscrie pe o coordonată cu străvechi rădăcini: când bolșevicii au mutat capitala de la Petersburg la Moscova, faptul a demonstrat ruptura cu tradiția unei Rusii tinzând spre europeizare și revenirea la tradiția imperiului asiatic antinomic și antagonic față de spiritul european. Dacă a te recunoaște într-o epocă sau într-un curent de gândire dintr-un timp mai mult sau mai puțin
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
Scriitura este firul care trebuie să ne unească. Scriind mă semnalez, atrăgîndu-le atenția". Aventura scrisului dublează permanent și explicit aventura ficțiunii. Senzualitate și sexualitate, obsesie și detașare, iluzie și realitate, provocare și supunere, dorință, gelozie, tristețe, resemnare, luciditate, fidelitate, maternitate, ruptură, singurătate, porniri și trăiri etern umane, toate acestea sînt racordate la mentalitatea actuală în care constrîngerile morale, sociale și chiar verbale au fost abolite. Existența bărbaților în viața personajului și reflecția autoarei asupra propriei scrieri, iată cele două piste care
Carnet de bal by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/16420_a_17745]
-
la Paris din 1925 pînă în 1950, cînd Berberova se hotărăște să plece singură în Statele Unite. Această ultimă plecare este și cea mai dramatică pentru că scriitoarea nu mai e tînără și își asumase o singurătate care înseamnă de fapt o ruptură totală de restul exilului rus. Dacă la Berlin pleacă cu Hodasievici, soțul ei timp de 17 ani, și trăiește în preajma lui Gorki, la Praga în jurul Ahmatovei, iar apoi la Paris în mijlocul grupului de faimoși artiști ruși emigranți, plecarea în America
Memoriile Ninei Berberova by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16406_a_17731]
-
propriul lor partid. Iar asta mai niciodată pe față. Cînd se ajunge la conflicte deschise în județe, asta înseamnă că la centru a apărut cineva care le sprijină, din umbră ori pe față și că în partid e posibilă o ruptură. De aceea criza luptei pentru funcții în PDSR va trebui urmărită cu luare aminte mai ales după ce ea se va încheia. O criză a aceluiași tip de confruntare are loc în PNȚCD, cu o diferență, de-a dreptul dramatică: aici
Maturitatea la partide by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16497_a_17822]
-
conducere în PNȚCD nu par preocupați de faptul că n-au ieșit din parlament pentru că nu și-a rezolvat corespunzător moștenirea disputei dintre Maniu și Mihalache, ci din cu totul alte motive, care privesc partidul ca întreg. Și asta după rupturi succesive care au slăbit PNȚCD-ul încă din perioada în care se mai afla la guvernare. Marea problemă a PNȚCD e că în competiția pentru președinția partidului se află persoane care știu să manevreze grupurile care le sprijină, dar n-
Maturitatea la partide by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16497_a_17822]
-
sinteza antică realizată - cum era de părere Sfîntul Augustin - dintre Atena și Ierusalim, adică marea filosofie greacă și creștinismul. Uimirea, admirația și iubirea au fost înlocuite de teroarea istoriei. omul credea că a dobîndit accesul la o cunoaștere autentică în ruptură cu trecutul, memoria și tradiția, iar orice origine teologică a cunoașterii devenea inutilă. Omul a luat locul lui Dumnezeu și poate decide singur asupra vieții proprii și a destinului celorlalți. Secularizarea se bazează pe concepția că istoria este unica și
Cîrtița, istoria și timpul by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/16495_a_17820]
-
cîmp de tensiune între două forțe în luptă pentru puterea politică: de o parte o idealizare, de altă parte o neutralizare în serviciul continuității și al conservării. Istoria mai era privită ca permanentă raportare a ciclurilor care cunosc perioade de ruptură și de continuitate. "Îndrăznesc să spun - era de părere Tocqueville - că un mare număr de procedee întrebuințate de guvernul revoluționar au avut precedente în ultimele două secole de monarhie. Vechiul regim a furnizat Revoluției multe exemple, la care au adăugat
Cîrtița, istoria și timpul by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/16495_a_17820]
-
de monarhie. Vechiul regim a furnizat Revoluției multe exemple, la care au adăugat geniul atrocității". România a preferat de multe ori continuitatea și de aceea nu a cunoscut o perioadă de destabilizare sau decomunizare și nici post-decomunizare. Singura perioadă de ruptură violentă a fost cu ocazia evenimentelor din decembrie 1989, dar din păcate fără nici un rezultat, nici cel puțin să știm cine au fost "teroriștii". Filosofia și ideologia în perioadele dominate de Istorie încearcă să explice, să determine și să domine
Cîrtița, istoria și timpul by Bujor Ne () [Corola-journal/Journalistic/16495_a_17820]
-
diferența între existență și nonexistență se reduce considerabil. Să fie acel instinct al stingerii vieții despre care vorbește Freud, adică marele eveniment ce încunună viața? Ori e un sărman miraj, o butaforie de umbre între cele două încă incomunicabile tărîmuri? * Ruptura - cea mai de temut - între teoria și practica morții s-ar părea că se anulează prin harul bolii (boala poate ajunge un har!). * În definitiv, ce căutăm altceva decît, vorba lui Rimbaud, "ferocitatea prospețimii"? * Cîte gînduri nu le mai exprimăm
Din jurnalul lui Alceste (IV) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16502_a_17827]
-
rămâne de văzut. Până una-alta, tot ce se poate spune despre noi, ca generație, este că suntem o generație obligată. Una dintre obligațiile care ne revin este o obligație de memorie. Oricât am încerca să ne definim originalitatea prin ruptura totală față de generația anterioară, se poate explica în fel și chip că valorizarea cotidianului a pornit din și încă mai ține de această paradigmă a navigației-locuire, care a modelat imaginarul ultimelor decenii de comunism. Multă vreme nu am înțeles de ce
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
vine, cu timpul. Și romancierul se întoarce la uneltele sale. Nu și soția, artistă emerită, de care teatrul, așa cum a ajuns, nu mai are nevoie. Spectacol de despărțire, masă festivă, "artificii" poleite care ascund, frumos, pe cît se poate, o ruptură. Aceeași pe care încearcă s-o facă mai lină zvonurile. Precum cafeaua falsă, surogat, o înlocuiește pe cea naturală, servită în ceșcuțe mici, pe vremuri, tot așa conversația închegată la five o'clock decade în "poștă" de la unii la alții
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]
-
de Basarab Nicolescu. Căci românul ce constituie subiectul volumului este Eugen Ionescu. Ca și în alte cărți ale lui Matei Călinescu, un impuls autobiografic există și aici: "într-un anume fel, m-am reflectat și pe mine în situația lui: ruptura, identitatea dublă. Și el a plecat tîrziu din România, și-a făcut debutul francez cînd avea 41 de ani și a devenit curînd după aceea un mare scriitor francez. Eu am rămas un universitar oarecare". Dacă profesional n-a fost
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11894_a_13219]
-
el a plecat tîrziu din România, și-a făcut debutul francez cînd avea 41 de ani și a devenit curînd după aceea un mare scriitor francez. Eu am rămas un universitar oarecare". Dacă profesional n-a fost vorba de o ruptură, căci Matei Călinescu avea în momentul exilului, în 1973, o carieră universitară în urmă, din punct de vedere lingvistic și spiritual a fost o sfîșiere: "am abandonat prietenii, idei, bucurii și melancolii, inclusiv amintiri, pe care le-am regăsit mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11894_a_13219]
-
sunt și ele un construct. Or, pretenția naratoarei este tocmai una de natură deconstructivistă. Avem aici un fel de existențialism ŕ rebours, căci esența precede existența și, într-o oarecare măsură, o și provoacă. Est-falia nu este un roman despre ruptură și sincopă, ci o carte despre renunțarea aprioric la coerență. E mult prea conștientă Ștefania Mihalache de faptul că literatura este artificiu și prea preocupată de construcția mesajului falia-ca-identitate pentru a nu știrbi naturalețea textului. Începând de la titlul mult prea
Disertație de gen romanțată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11924_a_13249]