388 matches
-
7%, bulgarii și găgăuzii 4,7%, alții 3% din totalul populației. Mult mai defavorabilă pentru românii basarabeni a devenit situația în mediul urban. Politica de colonizare a ținutului, privilegiile acordate unor etnii care se așezau în târgurile și orașele basarabene, rusificarea administrației și a vieții publice au făcut ca, la 1897, populația orășenească să fie constituită din 37,2% evrei, 24,4% ruși, 15,8% ucraineni și doar 14,2% moldoveni. De asemenea, anumite mutații au survenit în structura confesională a
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
declarat grevă generală, și a treia zi, 70.000 de muncitori încetaseră lucrul. Ei cereau ziua de lucru de 8 ore și dreptul de concediu medical. Unor demonstrații muncitorești li s-au alăturat și studenți, care doreau oprirea politicii de rusificare. O altă mare grevă a avut loc de Ziua Muncii, la 1 mai. Ea a afectat aproape jumătate din industria orașului. La 3 mai, aniversarea constituției poloneze din mai, a avut loc o altă demonstrație cu substrat patriotic. La 30
Insurecția din Łódź () [Corola-website/Science/328064_a_329393]
-
de temerile occidentale ale rolului sovietic în misiunea comunismului de a prelua "Lumea Liberă". Ruptura chino-sovietică a fost văzută mai degrabă ca o poziție anti-sovietico-comunistă, decât comunistă în general. Neîncrederea post-sovietică față de Rusia și ruși este o reacție imputabilă împotriva rusificării urmărite de Imperiul Rus și Uniunea Sovietică, precum și o reacție împotriva politicilor moderne ale Rusiei. Apariția rusofobiei la români este legată după toate probabilitățile de războiul ruso-turc din 1806-1812, cînd boierii din țările române îi priveau pe ruși mai mult
Rusofobie () [Corola-website/Science/328349_a_329678]
-
oameni. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, evreii Basarabiei (Moldovei de Est) nu au fost supuși acțiunii decretelor dure ale Rusiei îndreptate împotriva evreilor. Către anul 1835, când Basarabia începea treptat să-și piardă autonomia și acțiunile de rusificare se înmulțeau, legile rusești antievreiești au început să se aplice și asupra evreilor basarabeni. În anii 1869, 1879 și 1891 au fost emise decrete care prevedeau exilarea evreilor din diferite orașe. În timpul administrării Basarabiei de către Imperiul Rus, au fost organizate
Istoria evreilor din Republica Moldova () [Corola-website/Science/327718_a_329047]
-
promovate de legionarii români, atrag pe atunci un mare număr de etnici găgăuzi. Perioada de sub ocupația sovietică, educația forțată în spiritul materialismului dialectic și științific, precum și succederea generațiilor, duc însă la o schimbare profundă a societății. Procesul de sovietizare și rusificare a fost atât de puternic în rândurile găgăuzilor, încât, în momentele de răscruce din anii 1989 și 1991, găgăuzii au susținut păstrarea cu orice preț a URSS-ului. Naționalismul găgăuz a început ca o mișcare în sânul intelectualilor acestei etnii
Istoria Găgăuziei () [Corola-website/Science/330671_a_332000]
-
se publică și două piese „Drumul diamantelor”, în 1961 și „Vîrsta succeselor”, în 1988. Toate operele sale, scrise într-o limbă română suplă, cursivă, elegantă și chiar scînteietoare, total opusă dogmatismului epocii staliniste și hrusciovene, care încercau prin orice mijloace rusificarea Basarabiei, sînt supuse unor critici vehemente datorate cezurii epocii și acoliților/cozilor de topor ale momentului. Ca atare, văzându-se atacat constant, chiar cu violență, prin românismul evident al scriiturii sale, scriitorul s-a văzut nevoit să se refugieze în
Alexandru Cosmescu (jurnalist) () [Corola-website/Science/330210_a_331539]
-
în dezvoltărea viziunea lui Gabriel și a fraților săi asupra lumii. În 1873 ea s-a mutat la Liepăja, Letonia, astfel încât copiii ei nu au fost nevoiți să învețe la o școală rusă, deoarece după revolta din 1863, procesul de rusificare s-a intensificat. După ce Lituania și-a recâștigat independența în 1918, fratele lui Gabriel Narutowicz, Stanisław Narutowicz, a devenit un cetățean lituanian. Spre sfârșitul Primului Război Mondial, Stanisław a devenit un membru din Consiliul Lituaniei, parlamentul lituanian provizoriu. El a semnat Declarația
Gabriel Narutowicz () [Corola-website/Science/329118_a_330447]
-
erau neromâni. Potrivit opiniei lui Zamfir Ralli-Arbore, înainte de anexare, în ținut locuiau nu mai mult de 25-30 de mii de locuitori de origine neromână. În ambele provincii a urmat o puternică politică de colonizatoare (vezi și: Colonizarea Basarabiei) și germanizare/rusificare, astfel că în Bucovina procentajul românilor a scăzut de la 85.3% în 1776, până la 34.4% în 1910. În Basarabia același tablou, dacă în 1817 români erau 86%, atunci în 1898 numai 47.6%. Spre deosebire de ucraineni, a căror procentaj în
Românii din Ucraina () [Corola-website/Science/329185_a_330514]
-
războiului Ruso-Austro-Turc din 1787-1792, interfluviul dintre Nistru și Bugul de Sud este cedat de Imperiul Otoman, celui Rus, iar numeroasa populație românească din regiune este sortită la noi subjugări, în cele din urmă mulți români ca urmare a politicii de rusificare își pierd limba și identitatea. Între anii 1924 - 1991, orașul servește drept centru administrativ pentru raionul omonim al RSS Ucrainene, din 1991, în componența regiunii Odesa a Ucrainei modernă. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației orașului Savran era vorbitoare de
Savran () [Corola-website/Science/328690_a_330019]
-
Băncii Włościański din Szemetowszczyźnie. În 1876 a călătorit în Philadelphia. În 1882 a decis că nu își poate conduce activitatea științifică din Lituania (intenționa să se ocupe de dicționarul limbii polone) și a vândut Wiszniewo contelui Butenejów-Chreptowiaczow, care în timpurile rusificării a început să-l trădeze. Împreună cu familia s-a mutat la Heidelberg, Dresda, Praga, iar în sfârșit la Varșovia. Împreună cu el a luat o vastă colecție de cărți (400 bucăți). Din 1899 a început să țină prelegeri de etnografie la
Jan Aleksander Ludwik Karłowicz () [Corola-website/Science/329412_a_330741]
-
aflat sub administrație proprie, a putut păstra o serie de drepturi și privilegii speciale, dintre care ultimul a rămas în vigoare până în 1889. Toompea a fost unită cu Tallinnul (Orașul de Jos) abia în 1878, când, î timpul perioadei de rusificare, legile anterioare care guvernau cele două orașe au fost înlocuite cu legislația administrativă rusească. Cele două părți ale orașului au fost unite pentru o scurtă perioadă și în anii 1785-1796. Toompea și Orașul de Jos sunt unite într-un singur
Toompea () [Corola-website/Science/335795_a_337124]
-
poarta Harju, unde astăzi se află . Aspectul general al colinei Toompea s-a schimbat mult când a fost construită , cu o arhitectură diferită, în anii 1894-1900. Catedrala, situată în Piața Castelului din fața Palatului Toompea, a fost ridicată în perioada de rusificare, ca simbol al dominației țariste și rusești. Din cauza locației sale foarte proeminente și a stilului rusesc ușor de recunoscut, catedrala a întâmpinat opoziție și în timp ce era construită, iar la sfârșitul deceniilor anilor 1920 și 1930, în Republica Estonia independentă, au
Toompea () [Corola-website/Science/335795_a_337124]
-
reprezentau grupul conducător al Partidului Național Român din Transilvania. În Transilvania exista și o burghezie românească mult mai dezvoltată și mult mai bine situată material, cu o conștiință civică și națională mai ridicată decât în Basarabia. În Basarabia procesul de rusificare fusese mult mai profund decât procesul de maghiarizare din Transilvania. Trebuie să ținem cont și de diferența de sistem politic dintre Austro-Ungaria, Ungaria dualistă mai exact, de la 1867 înainte și Imperiul Rus. Imperiul Rus era puterea cea mai anacronică, cea
Profesorul Florin Müller, interviu de 1 Decembrie. Paradox istoric sau conjunctură a situației internaționale pentru România by Tudor Curtifan () [Corola-website/Journalistic/102687_a_103979]