1,013 matches
-
că te-a găsit un rus, care vroia să-ți fure cizmele. Așa am spus?! Exact așa ai spus. Spuneai că te-au găsit după ce rușii au spart încercuirea și că te-a îngrijit o rusoaică de dincolo de Don. Ee, rusoaică, era basarabeancă, vorbea românește. Dar te-a dat rușilor. M-a dat, că nu făceam față... Ne face cu ochiul și rîde cu tîlc. Ce față, moș' Gică, degerat cum erai, săracu'... Păi... Moșu' Gică a fost în încercuirea de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de prieteni. Au reușit să fugă și priveau în urmă cum cercul se închide, cum ceilalți erau măcelăriți pur și simplu. Cu timpul, povestea a căpătat multiple forme și adevărul a fost total acoperit de sutele de înflorituri. Se introduseseră rusoaice focoase, basarabence trădătoare, ruși gîtuiți, spînzurați, decapitați și batjocoriți. Îmi era drag moșu' Gică pentru că, deși octogenar, avea o fantezie debordantă. Îl incitam datorită plăcerii de a-l asculta. Dar cînd au venit cei trei rusnaci? Cînd? mă întreabă candid
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Cînd Vasilică a ieșit din cameră, am remarcat că avea pantalonii rupți binișor în fund și o bucată de piele avea o culoare contrastantă. Am auzit apoi că Vasilică a plecat la studii la Moscova, că era căsătorit cu o rusoaică și că era cadru didactic universitar. Într-o vacanță, am fost invitați de Vasilică la o mică întîlnire între cei mai cultivați oameni din sat și care încercau să evadeze din umilele poziții oferite de soartă. Mare ne-a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Katia și-a scos pantofii și mergea desculță pe ulițele satului. Piciorușele ei frumoase, delicate, cu pielea subțire chiar și pe talpă, înfruntau noroiul cît se poate de natural. Eu (probabil și alții!) aș fi fost gata să port superba rusoaică în brațe, chiar fără nici o recompensă. Doamna Haldan se dusese după soțul său, casa a fost vîndută și Vasilică a tras la un gospodar, o rudă foarte îndepărtată. Un gospodar cu o casă îngrijită oarecum, dar nu cine știe ce. Totuși, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
strîmb în aceleași pete. Constat îmi scrii că și tu trăiești ca un împărat. Ne permitem un extravagant lux nerod! Cerul e cu alții! Dacă scot în '86 "Biblioteca din Nord", plec al Moscova! Așa, să văd și eu dacă rusoaicele au coate. Mi-e ciudă pe tine cu "ștergerea" examenelor! Chiar dacă nu ne folosesc la nimic nouă personal! Poate ieși și tu cu carte! E tot ce-ți doresc! Îmi închipui că ești la capătul așteptărilor. Nu ceda! Și nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
fost elev în școala elementară nu-și imaginau spectacolul revoluției sovietice privite în direct (habar n-aveau de revoluție), nu știau ce înseamnă starea specială de a te afla pe graniță (mai târziu am regăsit-o, bine descrisă, numai în "Rusoaica" lui Gib Mihăiescu), nu știau ce înseamnă "deportare", nu văzuseră o execuție, nici nu fuseseră străpunși de fiorul cântecelor de noapte, cântate pe patru voci, ca o disperare, ca o eternă chemare, neîncetată și nelămurită dorință. * Școala nu mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
care știam originea durerii, nu-l puteam amesteca pe Dumnezeu cu salata de ceapă. Și misterul a continuat, în mintea mea, prin un accident stupid. Ajunși "la gazdă" (un fel de vilă, închiriată în fiecare vară, la Vera Ivanova, o rusoaică refugiată de la Odesa), Buntea, care avea mania curățeniei, a scuturat, de la etaj, hăinuța mea din care a sărit minunatul Roskop Patent; chiar în fața mea s-a transformat într-o grămadă de rotițe, arcuri și fragmente metalice. Nu am plâns, cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
face parte din familia noastră... A, motocicleta, continuă domnul Antoine, este ceva foarte interesant... foarte interesant. (A păstrat, totuși, ceva din maniera francezului care spune "très... très... très..."). Să vedeți, am cunoscut-o pe mama motociclistului. Persoană cu totul extraordinară. Rusoaică pe jumătate, nemțoaică pe jumătate. Am fost vecini treizeci de ani. Mama se numea Maria Ivanovna; ce mai frumusețe de femeie... ce temperament... și ce conduită morală ireproșabilă... ireproșabilă, repetă barmanul. Maria Ivanovna era fiica unui profesor de medicină de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
moară de un ulcer, dar s-a vindecat și i-au dat domiciliu forțat, undeva prin Basarabia; aproape de noi, dar inaccesibil pentru Maria Ivanovna, cetățeană exilată, antirevoluționară. Nici el nu putea veni... Atunci, cu calm, nemțește (era pasionată, ca o rusoaică, și în același timp ordonată, ca o nemțoaică) s-a gândit că odată și odată, după aproape treizeci de ani de nenorocire, o să fie și bine... oricum, mai bine... Lumea, în România, începuse să-și cumpere mașini, să se simtă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
celor din Cuba și China, executat și acum eram, conform unei expresii în spaniolă bien muerto mort de-a binelea! Brrr! Îmi vine în minte, în acest context, istoria unui celebru spion născut la Baku, din tată neamț și mamă rusoaică, Richard Sorge, căruia i s-au dedicat zeci de articole, cărți și un lung metraj coproducție internațională Franța, Italia, Japonia, RFG intitulat " Cine ești dumneata, domnule Sorge?". Școlit în Germania lui Hitler, dar cu ideologie "maternă" de stânga, a făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
românești din Italia, nu se știe nimic despre ambasadorul român din Roma, dar de padre au auzit mii și mii de femei. De mai bine de douăzeci de ani casa lui e la dispoziția oricui este la anaghie. Italience, poloneze, rusoaice, ecua doriene, românce... asta este și ordinea în care a fost căutat. Italienii apelează din tradiție la ajutorul bisericii și la sfatul preotului. Este faimoasă asociația Caritas, unde găsești un pat, un blid de mâncare și ai posibilitatea de a
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
toți. Cel mai mult îmi plăcea la el modul în care rostea, când ne intra în casă, numele mamei. Tare, solemn, răspicat: Na-dej-da! Ce mai face Na-dej-da! Nu-i iubea, firește, pe ruși, dar acest nume (deși mama nu era rusoaică) îi suna bine, îl scanda pe un ton triumfător. Cu toate marile lui calități, în ultima vreme evitam să-l văd căci știam că, inexorabil, discuția va ajunge la politică (de fapt, nu la politică, nu „politica” mă speria, căci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
vizite la care Elena Ceaușescu fusese însoțitoare de onoare, unde ea s-a manifestat cu atitudini destul de grobiene, comparativ cu atitudinile bine studiate ale soției liderului sovietic, părintele perestroicăi și glaznosti-ului. În sinea mea, regretam că trebuia să recunosc superioritatea rusoaicei față de "țața leana", atât în firescul comportamentului, cît și în atitudinile protocolare. La finele anului 1984, după șase luni de activitate la Protocolul M.A.E., îmi făceam o succintă trecere în revistă, care nu era deloc lipsită de interes
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Barbu am luat cunoștință abia spre sfârșitul liceului, după Arghezi și Blaga. Prozatorii noi, G. Călinescu, Cezar Petrescu (Calea Victoriei m-a dat gata și mi-a umplut viața de reverii), Gib Mihăescu, G.M. Zamfirescu (și pentru ceea ce era pornografic în Rusoaica, în Maidanul cu dragoste mai ales, după cum în Răscoala lui Rebreanu reveneam fără să obosesc la violul Nadinei: propria mea spermă contribuia din belșug la plăcerea estetică), Ionel Teodoreanu etc. mă desfătau. Din biblioteca parohială ortodoxă din Aiud, am citit
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
Comisiei ca un cap de pod; că rușii erau stăpânii necontestați în Comisie, rezultă din faptul că întregul ei aparat era alcătuit din ruși sau oameni ai rușilor; reprezentanții celorlalte state erau dintre cei școliți la Moscova și căsătoriți cu rusoaice, încât se crease un ideal colectiv rusesc. În vremea când a deținut funcția de director al Comisiei, România a fost nevoită să recheme pe doi dintre ei, pe motivul că aceștia urmau indicațiile primite de la Moscova, și nu de la București
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
primește vestea asasinării familiei imperiale la Pervi pe când basarabeanul asistă la tragicul sfârșit al unui frate al său student, împreună cu amanta lui, o femeie din nobilime, care, în exaltarea revoluției, urmase pe băiatul sărac, ca să-și refacă viața (o Noră rusoaică) și ca să premenească lumea... Un povestitor elegant, cu ochelari de aur, sceptic și zâmbitor... În Prusia Orientală când au năvălit Cazacii, o fată cu mama ei cearcă să stăvilească vandalismele. Dau dovadă de civilizație și demnitate Puhoiul trece peste ele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sunt preferate sistemele de apărare cu caracter ofensiv, echipele adoptând diferite strategii de apărare. După cum arată tabelul de mai jos, observăm că Norvegia, campioana olimpică, este singura echipă din turneu care a jucat doar cu o apărare 6-0 în timp ce jucătoarele rusoaice au apărarea mai diversificată. Acestea, pe durata unui meci își modifică sistemul de marcaj în mai multe reprize. Pornind de la o apărare 51, apar grupări de tipul 5+0+1, 4+0+2, sau 6-0. Această strategie a condus la
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Elena Drăgănescu, Carmen Răchită () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_815]
-
lucreze la Muzeul Mînăstirii Neamț și la Casa Sadoveanu.) Pînă dăunăzi nu știam, de pildă, că a făcut ultimele două clase de liceu la seral (iar acum strîmbă din nas cînd aude de seraliști), că a fost logodit cu o rusoaică, văduvă de aviator, cercetătoare în domeniul limbilor slave, sau că de la Moscova a ajuns la Cățălești! Biografia sa e o lungă serie de zigzaguri, de suișuri și coborîșuri, de elanuri și reculuri, de dorințe și dezgusturi, de disidențe și oportunisme
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
croit un iluminism după voia ei. Lipsa de credință o împingea să ia în râs convingeri a căror superstiție o înfricoșa. O cunoscuse pe Doamna de Krüdener: misterioasa franțuzoaică nu era iluminată decât sub beneficiu de inventar. N-a plăcut rusoaicei fervente, care la rândul ei n-a plăcut-o. Doamna de Krüdener a întrebat-o cu pasiune în glas pe Doamna de Coislin: „Doamnă, cine este confesorul dumneavoastră lăuntric?“ „Doamnă - a replicat Doamna de Coislin -, eu nu-l cunosc pe
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
se apropiau noul val de ruși, vocea șefului se ridică, într-o expresie ce-mi suna a înjurătură, când am întors capul rusul îi apropia tatei pistolul de cap. Cred că am țipat, căci imediat am auzit vocea ridicată a rusoaicei, după care pistolul se îndepărtă de capul tatei, iar eu, plângând, l-am apucat pe Tata cu amândouă mâinile de picioare, într-un fel de îmbrățișare. După mai mulți ani, când învățasem, la liceu, limba rusă, i-am povestit tatei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
repetând cuvântul "cartoșki", Tata i-a răspuns, firește în românește. "vorbiți degeaba, că eu nu știu rusește", rusul care nici el nu înțelesese ce a zis tata, s-a înfuriat și l-a amenințat cu arma. Atenționată de țipetele mele rusoaica a intervenit, oprindu-l la timp pe ocupantul violent. Explicându-i, probabil, femeii cauza neînțelegerii, rusul a pronunțat cuvântul "cartofel". Tata a priceput Vreți cartofi ?, întrebă el Da, da, confirmă femeia. Tata le arătă holda unde erau cartofii și plecă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
acolo. Se întoarse, în câteva minute, cu un pumn de bomboane, pe care mi le puse în brațe Na, derji. L-am înțeles pe "na", suna ca în românește. Nu voiam să mănânc, n-am pus mâna pe nici una, dar rusoaica insistentă își trase un scaun în fața mea, desfăcu o bomboană și aproape cu forța mi-o puse în gură. Era bună și am mâncat-o. Cât timp tata le-a fiert cartofii, într-un tuci, rușii se adunaseră în "casa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
într-un tuci, rușii se adunaseră în "casa mare", unde vorbeau tare, chiar răstit. Mi se părea că se certau. După ce au terminat de mâncat, spre surprinderea noastră, și-au luat lucrurile, le-au dus în mașini și au plecat. Rusoaica a fost singura care i-a zis ceva tatei, probabil un soi de mulțumire, căci avea o voce calmă, liniștită, în timp ce pe mine mă mângâia pe cap, deși mie nu-mi făcea plăcere. Au plecat și nu au mai venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
frumoasa inițiativă de a înființa un azil de noapte pentru femei cu numele D-nei Luzghin, inima căreia întotdeauna a bătut și energia căreia a fost cheltuită pentru interesele feministe mai cu seamă în scopul susținerii societății „Basarabeanul”. Moldoveancă prin sânge, rusoaică prin căsătoria a doua, D-na Luzghin a știut să fie loială și cu demnitate a reprezentat femeia din Basarabia în mai multe rânduri. Mulțumesc, de asemenea, doamnelor din societatea de sub conducerea D-nei Djionat pentru inițiativa Congresului, unde sper că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
au luat-o rușii. Deși multe obiecte de cult și foarte prețioase au dus domnitorii noștri români acolo. Foarte multe daruri scumpe au donat. Dar ce să zic? Ne iau alții... din multe motive ne înving. Acolo maica stareța e rusoaica. Sunt și vreo 80 de măicuțe, din care vreo 6 sunt românce: Maica Petronela, Maica Isidora, Maica Ecaterina, Maica Doroteea și Maica Marta. Sunt și câțiva călugări, vreo trei. Tot personalul mănâncă la trapeza. Maicilor mai bătrâne sau bolnave li
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]