519 matches
-
Văzuși! Nu-mi pasă, dar trebuie să-mi fac programul după tine ca să mă lași în pace, nebunule. Cum te cheamă, Doremi? Spune-mi, când înveți? — Doremi! Cumte cheamă? Cum te cheamă? — Fir-ar tu să fii! Ce mă tot sâcâi, că de vin la tine îți răsucesc gâtul ca la pui, uite așa, îi arată furioasă Prințesa, cum l-ar răsuci. — Și eu îți smulg părul ăla din cap, păcat că este frumos, de nu-ți mai las un fir
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
au retras în bucătărie. — Mama Zina, te rog să nu spui la nimeni! — Zii, că mă faci curioasă. — Am discutat cu un student. Și este drăguț studentul? — E frumușel. Sper că nu e ăla care îmi spuneai că tot te sâcâie că-l deranjezi. — Ba chiar el e! Nu este atât de afurisit cum l-am crezut. Ne-am fixat programul unul după altul ca să nu-l deranjez de la învățat. Deci v-ați împăcat. — Ne-am ciondănit și ne vom mai
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
sălbatico, o fugărește până o prinde simțind plăcerea să o frece cu zăpadă pe obrajii cu gropițe, în timp ce ea caută să scape. Pisică sălbatică ce ești! — Mrrr! Mrrr!mârâie ca o pisică Teofana, înlănțuită de brațele lui Cezar ca să-l sâcâie. În momentul acesta, Cezar își lasă privirea de la obraji cu gropițe ai fetei, îmbujorați de ger, de alergat și de frecat cu zăpadă spre buzele-i fragede și catifelate, la care le râvnea demult, o strânge tare în brațe și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
voie. L-am scos fără ca momâia să reacționeze. Când l-am rupt în fata lui, cred că a început să plângă. I-am spus: "Nu plec, n-ai treabă, nu te spun, lasă-mă în pula mea, nu mă mai sâcâi până luni dimineață și nu fac nici un planton să știi și rămânem prieteni." Am savurat armata în cele câteva ore, vreo patruzeci și opt, în care m-am plimbat desfăcut la bocanci și cu centura pe umeri, în așteptarea marii
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
gîndacii de Colorado se mănîncă?... Cum să bagi în gură asemenea otrăvuri? Dar au o importanță colosală din alte puncte de vedere. De unde vrei să le știu eu pe toate? Bine, bine... Și cum prinzi tu... tritonii ăia grozavi? Bărzăunul, sîcîit de atîtea întrebări, se gîndi o clipă și, cum tot avea să-i plătească lui Virgil o poliță mai veche, răspunse foarte serios: Vin singuri la mal cînd îi fluieri... așa, ca oile. Ești un zevzec! răbufni Virgil cînd observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cred că voi nu vă mai potriviți cu vremurile de acum, că ați rămas cu mult În urmă. S-au Întîmplat multe și simt că am nevoie de cineva cu experiență de viață. Știi, nici n-aș vrea să te sîcÎi... dar... la cîte aș avea să te Întreb, drept să-ți spun, nici nu prea știu cu ce să Încep... și nici dacă ai mai avea acum atîta timp și pentru mine... Apoi, nepoate, timp se găsește, că doar cei
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
a fost măritată, n-a avut copii și e văduvă de mai bine de zece ani. La cei 80 de ani pe carei are, pot accepta că sunt copilul ei... Ea se deplasează foarte greu din cauza unei osteoporoze care o sâcâie la mers, dar și a „romantismului” cum spune cu haz că îl are în oase. De aceea se sprijină la mers cu bastonul. Cum m-a rugat frumos, n-am cum să o refuz. Cu excursiile mele prin magazine și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
când a rămas văduvă și a trăit apoi până la 84 de ani. În primăvara și apoi în vara care a urmat, s-a produs miracolul. Mama a început să se simtă mai bine, dar până când a murit, tot au mai sâcâit-o bolile. A trăit să-și vadă cum îi cresc copiii, iar noi am fost ca puii de găină în jurul ei. Familia noastră nu a fost săracă, dar nici bogată. Tata a avut 6 hectare de pământ și era trecut
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
cu brațele sale... ― Așaaa, făcu profesorul cu bunăvoință, ― Atunci când o dor picioarele!... Stupoare, râsete, 3, stai jos, măgarule etc. Se vorbise despre "lipitoare". Ni se adusese o sticlă cu vreo două-trei lipitori, care se mișcau tot timpul încoace și încolo sâcâite cu creionul de băieții curioși. Ba, unul chiar și-a oferit brațul cu nepăsare, ca să i se pună o lipitoare, spre a ne da seama, "la fața locului'', de arta și mai ales de sângele rece cu care operează lipitoarea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
toate explicațiile ghidului, ieșirăm în curte, unde, la umbra unor arbori bătrâni și a câtorva lespezi de piatră, profesorul suplinitor încercă totuși să ne spună și el câteva vorbe despre importanța descoperirii istoricului Virgil Drăghiceanu, dar tot Dragu, care-l sâcâise și-n tren, n-avu de lucru și spuse: ― Lăsați, don' suplinitor, că acum le știm bine, doar ne-a explicat ghidul! * Timpul până la ora plecării înapoi spre București s-a scurs foarte greu. Toți eram neliniștiți, apăsați parcă de
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
zis fata din vis. Parcă, Cecilia ai spus că o cheamă. —Lasă-mă în pace, Tiberiu, că am intrat pe internet și vreau să urmăresc ceva, i-a spus într-o zi când avea de lucru, fratelui care-l tot sâcâia. Să urmărești, zici? Tu ești dus cu sorcova, nu vezi? —Tiberiu, pleacă de aici, s-a răstit Matei, ridicându-se să-l îmbrâncească. — Am plecat, am plecat. Succes la internet și-n dragoste! A zâmbit Tiberiu ieșind din cameră. În
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
deja se întorceau. Ce facem, mergem? i-a întrebat ei. Da! Haidem la mașină! i-a îndemnat Matei, mergând de mână cu Cecilia în acea direcție. A dus-o întâi pe Cecilia acasă, apoi pe logodnici care pe drum îl sâcâiau. Se vede că ești îndrăgostit, Matei! Ca și voi? —Azi ai fost foarte atent, apropiat de Cecilia. O mâncai din priviri. Îmi este dragă, dragă. Și ea te iubește mult. Simt acest lucru, dar știți ceva? Nu am ajuns încă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
însă că nu Cecilia i-a despărțit, fiindcă relația cu Matei se răcise cu mult înainte de apariția Ceciliei. Cu toate acestea, tot era invidioasă pe frumusețea și caracterul ei și ca un fel de răzbunare nu pierdea ocazia s-o sâcâie. Hai, iubitule, vino lângă mine!îl invită Georgeta, numai pe el ca și când Cecilia n-ar fi existat. Sunt cu Cecilia, nu vezi? —Veniți amândoi, că este loc. — Avem loc lângă Leontina și Gelu. Vino, numai puțin, că vreau să-ți
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
fost? aștepta răspunsul nerăbdătoare. — Nicicum. — Ce s-a întâmplat, Ceci? V-ați certat? De ce? M-a jignit. — Lua-l-ar naiba să-l ia. I-ai spus că pleci? N-am apucat că mi-a reproșat că vreau să-l sâcâi cu Georgeta, că tocmai mă întâlnisem cu ea pe coridor. Fusese la el? — Ea mi-a spus lucrul acesta. Nu te mai necăji. Să rămână cu Georgeta. Găsești tu băieți pe cinste, nu ca el un chirurg amărât. Nu trebuie
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
dea doctoratul acolo. —Frate-meu știa? Nu știa, că Cecilia nu i-a spus nefiind sigură dacă i se aprobă sau nu. Și el a greșit. Nu trebuia să-i vorbească urât. Acum ce să mai facă? Nu-l mai sâcâi nici tu. Cu timpul se rezolvă toate. —Salut! Mă duc să-mi iau mașina că-i la poarta Ceciliei. Hai că te duc eu. Nu, merg pe jos că nu-i departe. În casa Ceciliei, o dată cu frumoșii trandafiri intra marea
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
pentru că am ocazia, trebuie să-ți spun cum a fost. Matei i-a relatat situația în care se găsea atunci când a venit la birou la el,cum de abia ieșise de la o operație dificilă, cum a apărut Georgeta să-l sâcâie când lui numai de vorbele ei nu-i ardea, cum a venit Cecilia care spunându-i că s-a întâlnit cu Georgeta, el și-a închipuit că insinuează ceva ca să l necăjească și ea. Fiind un pachet de nervi, mi-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
încetare: —“Zburător cu negre plete, vin la noapte de mă fură”. —Unchiule, iar începi? Știu că ți-a plăcut să citești mult cât ai fost elev de liceu și mai ales ți-a plăcut poeziile lui Eminescu, dar de ce mă sâcâi mereu? Și eu știu ce te frământă, draga mea nepoțică, privindu-ți inelul de pe deget și ca să te scot din acest zbucium sufletesc, îți torn versul ce a devenit un laitmotiv pentru tine. —Mi-ai povestit despre băiatul ăsta al
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mă amuză când se necăjește din cauza ta. —Răule, în loc să fii alături de el... vezi cum ești? Îl sărută pe obraji și-l trage puțin de ureche. Ce ți-a spus, nebunul de Matei? o ia de mână și ies. —Să te sâcâi. Îi dau eu lui. — Unde mergem? —La Vadul Morii. Dar n-am costumul de baie. Numai dacă merg acasă să iau unul. După ce au trecut pe la Cecilia, au pornit-o către Vadul Morii. Era o zi frumoasă de vară. Natura
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
câteva zile l-a ridicat. Cecilia si-a probat rochia de mireasă ca s-o vadă atât Silvia cât și Elena. Au rămas încântate. Ce frumoasă rochie ai, fata mea! Îți vine atât de bine! Am făcut multe probe. Am sâcâit-o pe prietena mea de la casa de modă din Germania. Ce material frumos! o pipăia Elena. — O mătase dantelată nemaipomenită, o cerceta și Silvia. Vei fi o mireasă frumoasă. Când te-o vedea Matei, pică-n fund de dragul tău, o
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
le alungi, cu atât te Împotmolești mai tare În ele. Noimann rămăsese pe loc, cu ochii adânciți În gol. De atâtea ori fusese bântuit de cifre, Încât și acum Îi era teamă ca nu cumva acestea să Înceapă să-l sâcâie din nou. Oliver Îi vorbise de atâtea ori despre oameni-mâini și oameni-degete, despre oameni-gât și oameni-scaun, despre oameni-pat și oameni-dulap, În care se aflau tot felul de haine, ce-și ducea veacul fie În salonul destinat meditativilor, fie În cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
undă de înflăcărare în glas: ― Vărul meu a avut îndrăzneala să-mi critice un plan și să-i se împotrivească. Nu vreau să fiu sîcîită nici măcar de cei pe care-i iubesc. Hedrock spuse: ― Cum adică, el să te fi sîcîit? Nu prea i se potrivește acest cuvînt prințului. Tăcere. Hedrock o privi lung, dintr-o parte, apoi îi spuse pe un ton apăsat: ― Practic ai renunțat la propulsia interstelară de dragul meu și totuși acum, cînd mă ai, nu simt că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
am alt chef de citit cele terfeloage. „Știam eu că o să-ți placă ceaiul. Cât despre celelalte... Da’ asta nu-i tot...” Ce ar mai fi, sfinția ta? „Ai să afli la vremea potrivită.” Nu am mai continuat să-l sâcâi cu întrebările, pentru că atunci când a spus: „ai să afli la timpul potrivit” a însemnat sfârșitul discuției. Așa că am tăcut, prelungind însă plăcerea de a sorbi ceaiul călduț picătură cu picătură, sub privirea caldă a bătrânului. Când și ultimul strop a
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
bâlbâia tot cerîndu-și scuze. La un moment dat, am pufnit amândoi în râs. În ziua următoare m-a sunat din nou, a treia zi la fel. De fiecare dată la ora cinci după-amiază, fix. La început mă agasa asta, mă sâcâia. Pe urmă a început să mă distreze. Era un joc, dar, ce mai, a sfârșit prin a deveni necesitate. Nu mai aveam răbdare, doream să vină cât mai repede ora cinci. Când se apropia ora, fugeam de oriunde. Lăsam totul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
un ton, brusc, uscat: "Lasă, poate altădată". Era evident că nu-i făcea plăcere. Evita. De aceea nu l-am mai întrebat nimic. Apoi am început să-i povestesc eu tot felul de fleacuri. Îl amuzau grozav. Pe mine mă sâcâia însă din ce în ce mai mult întrebarea: de ce nu vrea să ne cunoaștem? Crezi că vom discuta astfel toată viața la telefon?" l-am tachinat într-o zi. Și iarăși m-am lovit de tonul uscat, care nu era al lui. Cînd te
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
timp, am auzit un schelălăit de câine. Atunci îmblînzitorul a tresărit și cu o voce răgușită, rea, m-a întrebat: "Unde-i nebunul?" "Care nebun?" m-am bâlbâit eu. A făcut un gest nervos cu mâna, ca și cum întrebarea mea îl sâcâia. "Nebunul care ne-a fugit de la ospiciul din mlaștină. Vrem să-l învățăm un cântec. Dacă reușește, înseamnă că s-a vindecat." În clipa aceea s-a auzit din nou schelălăitul câinelui. Îmblânzitorul n-a mai scos un cuvânt. A
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]