536 matches
-
și Pedagogică, București, 1981, pp. 84-85; 127; vezi, mai pe larg, în Idem, Istoria contemporană a României. Manual pentru clasa a X-a, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1989, pp. 86-89. 367 Unirile (din 1600, 1859, 1918) erau enumerate cu sârg, sub intitulări redundante și foarte politizate, expuse tot mai detaliat și mai sentimental (vezi, de exemplu, Dumitru Almaș, Eleonora Fotescu, Istoria patriei. Manual pentru clasa a IV-a, 1985, pp. 69-73, 99-101, 122-130.) 368 Omisiunea persista și în povestirea propriu-zisă
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
valoare pentru că interesele țării au fost „subordonate intereselor și ambițiilor sale personale”. De asemenea, „nu numai că nu s-a gândit să strângă și să consolideze partidele politice”, ci a fost promotorul principal al „destrămării și fragmentării” lor, profitând cu sârg de carențele democrației românești, de funcționarea defectuoasă a regimului constituțional parlamentar, existent în România. După cum remarca N. Iorga, în „Neamul Românesc” din 18 februarie 1938, instabilitatea guvernelor României era rezultatul „puterii vrăjilor parlamentare”, iar viața parlamentară era „ieșită din sila
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
După cum, și o sensibilitate rară răzbate din paginile cărții: pentru omul-om, pentru natura cea mare și cea mică, pentru arbori și păsări, și gîze... în cuvinte ce ating blestemul, autorii deplîng astfel soarta unui măr: Un topor plin de sîrg într-o noapte urîtă i-a dat brînci în rîpă de unde o mînă abrașă l-a tras și l-a dus la o casă doar numai ca să-l facă << picioare de sobă >> și alta nimic “. ,,Dăinuirile ... “ constituie o autentică izbîndă
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
la librărie am să-ți cumpăr una ca s-o ai de purtat. ,,Dăinuiri dăneștene“ - Editura Junimea 1977 Soției mele, Eugenia Buraga Muiere, muiere... Fu zgăul tău leagăn vlăstarelor noastre... Fu mreajă prea înmiresmată zvîrlită în calea simțurilor mele... De sîrgul ciolanelor tale o strachină veche se umple cu bruma poftită la ceasuri cînd vlaga din trup - încercată - sleiește... Spre dînsa mă cheamă un zvon legănat între buzele tale... Ce vînturi nebune mă mai frămîntau fără tine... Vîslire în sec este
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
Dănești. Am muncit toată viața la el. Au sărit să ne dea ajutor zeci de bărbați, de femei, de copii. De ajutor ne-au fost și cei ce doar, au vrut să ne ajute la ceea ce facem. Am adunat cu sîrg tot ce arăta obida, și visul, și păsul, și truda stămoșilor noștri. Am avut în cale și buturugi. Dar nu ne-am lăsat, nici n-am ascultat. Și astăzi așa, și mîine așa, și viața întreagă mereu, tot așa, până
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
despre oameni simpli, cetățeni ai Republicii Democratice Vandana, zidari, sudori, cofetari și chiar hamali, care au ajuns să adune averi considerabile. Până și oamenii bisericii au izbutit asemenea performanțe, fiind descris și cazul cucernicului călugăr Inochentie: acesta a cultivat cu sârg și iubire pătlăgele marca "Inima milostivă", care a devenit, alături de tradiționala boia iute, un brand al patriei sale. (Cum mănăstirea se afla chiar la Brandul Mare, se și spunea cu mândrie "Brandul nostru de la Brand".) Cucernicul Inochentie donează 12,38
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
n-ar fi fost nevoie de atâta strădanie a arheologilor pentru a se vedea limpede că leagănul civilizației mondiale se află pe teritoriul binecuvântat al Republicii Umaniste Vandana: nu se face vorbire în genialele legende, balade și cântece culese cu sârg de la bătrâni (seniori) despre toate artefactele scoase la iveală de către IUIN (Institutul Umanist de Istorie Națională)? Mărturiile materiale nu fac decât să întărească și să documenteze inegalabilul folclor păstrat de mii de ani de un popor mândru și umanist. În
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
despre oameni simpli, cetățeni ai Republicii Democratice Vandana, zidari, sudori, cofetari și chiar hamali, care au ajuns să adune averi considerabile. Până și oamenii bisericii au izbutit asemenea performanțe, fiind descris și cazul cucernicului călugăr Inochentie: acesta a cultivat cu sârg și iubire pătlăgele marca "Inima milostivă", care a devenit, alături de tradiționala boia iute, un brand al patriei sale. (Cum mănăstirea se afla chiar la Brandul Mare, se și spunea cu mândrie "Brandul nostru de la Brand".) Cucernicul Inochentie donează 12,38
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
n-ar fi fost nevoie de atâta strădanie a arheologilor pentru a se vedea limpede că leagănul civilizației mondiale se află pe teritoriul binecuvântat al Republicii Umaniste Vandana: nu se face vorbire în genialele legende, balade și cântece culese cu sârg de la bătrâni (seniori) despre toate artefactele scoase la iveală de către IUIN (Institutul Umanist de Istorie Națională)? Mărturiile materiale nu fac decât să întărească și să documenteze inegalabilul folclor păstrat de mii de ani de un popor mândru și umanist. În
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
cazuri, i-a avut protagoniști. Participanți agresivi, executori sau executanți aceasta este intrarea pe care și-o fac în roman Apostol Bologa și Puiu Faranga. Primul apare drept exponent temporar, dar probant, al unui sistem la ordinea căruia veghează cu sîrg indescriptibil. Natura singulară a atașamentului său necritic față de rigoarea marțială statală și legislativă , aplicată metodic, este de la început suspectă. "Zelul" despre care s-a tot vorbit pentru a așeza în contrast, și mai bine, criza, transformarea ulterioară a lui Bologa
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
fără limite față de acest flagel interior, de nimicirea voinței, față de pierderea oricărei atracții, "culminând în voluptatea unei neplăceri infinite, ura față de viață, care se obstinează împotriva creatorului sau (...)"8. Iată ce mărturisește Cioran în Silogismele amărăciunii: "Mă ocupam, cu tot sârgul, de studii dintre cele mai serioase, când, deodată, am descoperit că într-o bună zi voi muri, ceea ce mi-a zdruncinat modestia. Convins că nu mai aveam nimic de învățat, mi-am părăsit studiile și m-am apucat să împărtășesc
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Și fluturi freli înnebunesc în aer, Brusc aruncîndu-se în cîte un izvor Pe prundul căruia, subțiri, raze se-ncaier ; Însăși lumina grea e un amor În zori de zi, în dup-amiezi, în seară, Ce-și caută plantele lungi cu sîrg, Topindu-le nainte să dispară, Blînd absorbită de gelosul Demiurg. Ci numai eu mă-mpiedec în miresme, Doar să-ți sărut pios finele-ți glezne...
Cît de puțin m-am priceput să te iubesc... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8511_a_9836]
-
ale statului pentru a sugruma din fașă orice urmă de împotrivire din partea cuiva. O altă măsură a fost aceea a neparticipării pe liste proprii, în acest sens înființând o altă făcătură numită FDP (frontul democrației populare). Cum au lucrat cu sârg evreii vasluieni la propășirea „dictaturii proletariatului” din România, am aflat dintr-un „Raport de activitate a CDE Vaslui pe luna Martie 1948”, ce, din fericire, s-a păstrat în arhive, la fel ca multe alte documente profund compromițătoare scrise chiar
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
s-a tras linia, tovarășii ștabi de partid muncitoresc român, atât dela Regiunea Iași cât și de la Comitetul Central din București, au hotărât acordarea unor importante premii tovarășilor de la Vaslui care, luând probabil în serios întrecerea socialistă, au muncit cu sârg sau i-au pus pe alții să muncească, contra-cost, evident, în cazul salariaților și fără nici un sfanț pe cei antrenați în celebra „muncă voluntar-patriotică” în mare vervă pe tot parcursul celor 44 de ani de „socialism biruitor”. De fapt, numele
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
lucru foarte important!) la abținerea de la consumul de alcool. De altfel, prima măsură luată de CJFSN a fost aceea de interzicere a comercializării băuturilor alcoolice. Și ce dacă? Prin toate scările de bloc oamenii „de bine” se desfătau cu mare sârg și lacrimi bovine de bonomă fericire în ochi din șipurile cu vin sau rachiu aduse de acasă. Peste două zile se celebra Crăciunul, așa că fiecare se aprovizionase de la țară cu vinișor „de butuc”, tescovină sau prună. Mă hotărăsc să-i
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
rotundă ca o lună plină și ceva în plus. - Care-i baiul? mă întrebă tandru, bâțâind din genunchiul cu pricina. - Te-aș ruga frumos, unde-i w.c.-ul vostru? - Care w.c., ce w.c.? - Al vostru, al uteciștilor care lucrează cu sârg în această coșmelie! Ia ascultă, tovarășe, noi lucrăm, nu ne ținem de goange! - Parcă eu zic altceva? întreb foarte serios, e ceva grabnic... - Aaa, dacă-i grabnic, atunci înseamnă că e ceva foarte... Da, omul și nevoile sale, cum spunea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cocon fraged și plăpând și-i orfan”, interveni pentru el popa de la Măgureni. „Bine, o să-l iert”. și până să se întoarcă maica mare s-a prăbușit în genunchi, doar că i s-a desprins talpa de la cizmuliță de atâta sârg... I se părea acum că popa Ștefan nu citește diata doamnei Ilinca, ci Barbu îi citește documentele din sipet, așa cum i le-a citit atunci înainte de a pleca la Istanbul. I se părea că-i aude glasul: „Constandine, porumbul înseamnă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
joasă din mijlocul încăperii, fiecare pe o latură, stăteau patru surori ale lui: Ilinca, Safta, Ancuța și Smaranda. Erau îmbrăcate în haine cernite, purtau pe cap marame străvezii pe care vopseaua nu le prinsese bine și rămăseseră cenușii. Brodau cu sârg la Epitaful care era întins pe toată masa și care avea mijlocul terminat; câteva jupânițe, abia luate de la joacă, în dreptul ferestrelor pregăteau firele de mătase și boabele de mărgăritar pentru a fi prinse în broderia celor patru doamne de la masă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-mi aduc aminte pe când a fost zidită... Un glas parcă îmi șoptea ceva... Mi-am încordat auzul și l-am auzit pe Misail Călugărul, care îmi spunea: “Într-acea vreme odihnind Ștefan vodă la Vaslui, i-au venit olăcari de sârg de la Soroca, cum Lobodă și Nalivaico hatmanii căzăcești au intrat în țară și pradă. Deci Ștefan vodă neputând suferi pe nepriieteni a-i lăsarea să strice țara, ce îndată cu ai săi, cu câți era, i-au căutat a merge
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
literatura din Occident ar fi fost, după război, estetică, cea din Orientul comunist ar fi fost estetică... Imoralitatea generală asumată la început devine, ca prin farmec, un etalon moral... Iată cum cortina de fier a culturii europene este reconstruită, cu sârg, din ambele părți, de indiferența unora și de patetismul celorlalți. Nu pun la îndoială suferințele absolut reale ale poporului meu în cincizeci de ani de dictatură, suferințe care se prelungesc și azi din păcate. Eu însumi le-am trăit și
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
coroana Sfântului Ștefan, un anumit număr de francezi, frustrați de ceea ce precede 14 iulie și 26 august 1789, își pot revendica trecutul între Vercingetorix și războiul declarat Europei în 1792."335 În ce privește abundentele lamentații care deplâng desacralizarea cotidianului, îndeplinind cu sârg profesiunea de credință a intelectualului ca mefientul de serviciu al umanității, ele nu sunt o noutate în orizontul cultural, declinul inevitabil și aneantizarea lumii corupte și materialiste fiind propovăduit de cel puțin două milenii în lumea occidentală. Dincolo de imaginile uneori
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
lângă un grup de tineri, fumează, râd, beau bere, expun tablouri, lumea trece pe lângă noi indiferentă, tablourile așezate cu fața spre cel ce urcă, soarele din plin scăldând piazza, admir ușurința acestor tineri de a trăi fiecare clipă, aplecați cu sârg asupra pungilor cu cartofi prăjiți Mc’Donalds, o fată brunetă, exuberantă, intră în vorbă cu mine, râde zgomotos la fiecare gafă gramaticală pe care eu intimidat de privirile ei dulci le comit cu atâta sfântă ignoranță, mă ia de braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
cu el, adică cu cei doi martori ai călătoriei mele spontane; sunt Întins pe o masă de laborator, ei se uită la mine prin niște aparate complicate; după cât pot să-mi dau seama, sunt niște roboți care mă studiază cu sârg, sunt foarte atenți să observe bine, să nu le scape nimic, da, sunt o piesă de studiu pentru ei, o muscă, un bondar bizar, un animal nou descoperit prin hazard, pus la proba insectarului: nu trebuie să renunț tocmai acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
am făcut-o cadou lui don Augusto. Era un capriciu, nimic altceva decât un capriciu. E casa în care m-am născut. Și-acum, eliberată de coșmarul ăsta și de ipotecă, o să mă pun pe muncit cu și mai mare sârg. Și Mauricio, dacă mă va vedea muncind pentru amândoi, nu va avea încotro și-și va căuta de lucru, muncind și el. Asta dacă are obraz... — Și dacă nu are? — Păi dacă nu, o să depindă de mine! — Așa da, bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de indivizi din SA. Dar martorul derulării acțiunii din cale-afară de zgomotoase și la care poliția orașului s-a mulțumit să asiste, probabil din cauză că focul nu s-a întețit, va fi fost în orice caz uimit. Și atât. Cu oricât sârg scormonesc prin frunzișul amintirilor mele, nu se găsește nimic care mi-ar fi favorabil. Este evident că nu au existat nici un fel de îndoieli care să-mi fi tulburat anii copilăriei. Mai mult, ușor de atras, am participat la tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]