6,791 matches
-
găsească mâine În zori drumul spre cimitirul Străulești, ca să aibă timp să mai arunce un bulgăre de pământ peste trupul neînsuflețit al lui Kawabata. Intră În Încăpere, ia caietul cu sârmă spiralată, de pe maldărul de haine, scoate pixul din interiorul sârmei Încolăcite, Îi apasă capătul cu degetul mare și mina metalică țâșnește cu un mic păcănit la suprafață. Așează caietul pe pat și, Însfârșit Îl deschide. Își pune ochelarii pe nas, și se apleacă asupra lui, se cocoșează ca un școlar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
lingură, o mică groapă În pământul rece, lângă șandramaua lui Ben și l-am plâns. Cum să nu plângi un câine care a fost atât de credincios? Am ajuns la pagina 157 cu cartea. Am mai cumpărat un caiet cu sârmă. Pe celălalt l-am umplut. Am un scris mărunt, ordonat și nu am făcut multe corecturi sau ștersături. Renunț foarte greu la cuvinte, mă agăț de ele ca disperatul și foarte rar se Întâmplă să-mi fie vreunul atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să afirme, că nu sunt semne vizibile de violență. Cloșardul este scos din pivniță Într-o pătură jerpelită și, Înainte ca trupul lui să fie vârât În duba parcată lângă rigolă, o carte cu coperțile vișinii și două caiete cu sârmă, alunecă din pătură, pe trotuarul plin de zloată. Spectatorii ies din cinematograf, comentând gălăgios, filmul pe care tocmai l-au văzut, și călcând peste ele, până când se vor face una cu zăpada moale și murdară ce acoperă orașul. -Ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Când luă și ultima bucată de pânză stinse luminile centrale, aprinse un singur spot luminos de pe masa de lucru și îndreptă fasciculul de lumină spre piedestal. Am văzut un cap din lut în primele faze de lucru, atunci când suportul de sârmă este umplut numai în linii mari, iar peste el sunt așternute fâșii lungi de lut în toate direcțiile până ce apare doar schițat conturul unui cap. Această fază mi s-a părut totdeauna stranie, faza în care imaginea fără chip capătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
se cocoață pe placă cu haina pe el și cu pălăria maro pe cap. Poartă ochelari cu rame pătrate, de oțel, și părul lui (leit al meu, cel de-acum) e o claie vâlvoi de culoarea și textura bureților de sârmă; și dinții, care, cât e noaptea de lungă, stau într-un pahar din baie, hlizindu-se la WC, îmi zâmbesc acum mie, iubitul lui fiu, carne din carnea lui și sânge din sângele lui, băiețelul pe care nici o ploaie n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
o zbugheam spre baza a doua, ca să prind în căptușeala mănușii - la nici doi centimetri de la pământ - mingea aruncată cu putere, razant, exact pe mijloc, de-ai fi zis că merge sigur la țintă... Sau mă-ntorc spre gardul de sârmă, „Am prins-o, eu am prins-o!“ - ușurel, cu eleganță, încetișor, și trăiesc senzația aia formidabilă, à la DiMaggio, când o prind peste umăr, ca pe un dar trimis din ceruri... Sau o iau la fugă! O cotesc! Țopăi! La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
tămâie. Stridie vine în mijlocul camerei, ținând cutia de carton deasupra capului, și zice: — Ia stați așa, cine a adus voma asta? E salata mea de fasole. Și Mona zice: — Haide, Stridie, te rog! Și, ținând cutia de mânerul ei de sârmă, abia prins cu două degete, Stridie zice: — „Fără carne“ înseamnă ceva care nu are carne. Acu’ hai, ciripiți! Care a adus asta? Părul de sub brațul său ridicat e portocaliu deschis. La fel e și în partea cealaltă, jos. E doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
a plecat mai devreme răspunde o soră. Acasă, telefonul sună lung, a pustiu. Aura închide ochii și-l vede pe Radu în magazinul alimentar, încărcat de cumpărături, făcîndu-și loc printre cei care mai stau în fața rafturilor: un coș mare, din sîrmă, plin cu de toate, peste care tronează o sticlă de vin roșu, cum numai rar de tot se găsește în magazin, și nu în toate magazinele, ci doar în cele centrale, din Capitală. Alo, ai adormit?! bate cu moneda în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
credeam că măcar acum... Se lasă într-un scaun, cu mîinile atîrnîndu-i inerte. Pe degetele uneia, stau dîre de sînge închegat. Ești rănit, dezbracă haina îi spune Radu, primul care rupe tăcerea, scoțînd din rucsac trusa medicală. Un gard de sîrmă dă din cap Mircea Emil. Mă simțise un cîine și... Bea, e cald îi spune Andrei, aducîndu-i un ibric cu vin fiert . Cu mîna liberă, Mircea Emil ia vinul și-l soarbe. Sultana adună găinile, ia și rața, le duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
noi, cei cu colectivizarea, în ogradă, să stăm de vorbă cu taică-su, apoi i-a dat drumul și a fugit în casă pe ușa din dos. Cîinele s-a repezit, a mers pe lanț pînă la capăt iar cînd sîrma pe care luneca veriga s-a terminat, el s-a smucit și, cum între zgardă și lanț era legat cu o ață slabă, ața s-a rupt și m-am trezit cu o namilă cît un vițel în piept. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
casa ei de pe rîpele Țicăului bătută măr pînă la desfigurare, să spună dacă a dat cuiva cheia de la cancelarie... Cine să-și închipuie că unul ca mine era în stare să descuie orice încuietoare doar cu un ac și o sîrmă lățită la capăt?!... Ei da, văd că nu ți-ai dezmințit originea... rîde Maria, înfruntînd privirea lui Mihai. Și chiar nu te-au prins? îl privește ea cu suspiciune. Doar dacă mă torni tu acum arată Mihai spre telefon, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
oblig să tacă, țin între degete un creion chinezesc a-ntâia tocmai scos din ascuțitoare, ea se zbate fiindcă nu-i o făptură supusă (v-am spus, a reușit să nu fie poreclită Sârmoasa, deși dinții ei sunt prinși în sârme), vârful creionului se înfige din greșeală în dosul palmei mici și roz, apare o pată de sânge cât un bănuț, bombată ca un clăbuc de săpun, ea țipă scurt, sar destui să mă prindă și să se-arate cocoși, umflatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
De obicei, cînd acest scriitor se oprea În librărie, era În drum spre altă destinație, adesea spre locuri Îndepărtate precum Piața Harvard din Cambridge, de dincolo de rîu, și se ducea acolo cu o bicicletă veche cu un coș mare de sîrmă În față. Avea apărătoare verzi și, Între mînerele ghidonului, un butonaș alb, care acționa claxonul. Nu știu cum funcționa acesta. Adeseori, lăsa bicicleta rezemată de vitrina prăvăliei, deși Norman Îl rugase să nu facă asta. Încă nu știam că acesta este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
absolut. Am Închis Cuibul și m-am așezat pe el. Mai aveam puțin și izbucneam În lacrimi, și am adăugat, lîngă numele lui Jerry, cuvintele SUFLET PERECHE și SINGURĂTATE. Am Înțeles acum că avea nevoie de coșul cel mare de sîrmă de pe ghidonul bicicletei pur și simplu pentru a-și purta În permanență În ataș disperarea fără de margini, și că ochiul lui, care mie mi se părea că Îi scapă Într-o parte, privea de fapt În adîncul deșertăciunii absolute a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mine, În timp ce tovarășul lui supraveghea atent traficul. Jerry Magoon răsufla greu de la efortul de a pedala, iar respirația Îi sufla mustața, de fiecare dată cînd expira. În timp ce pedala, bicicleta se clătina Într-o parte și-n cealaltă, iar coșul de sîrmă se balansa ca un leagăn. Mi-am pus capul pe lîna cu miros pătrunzător, care, am aflat mai tîrziu, era puloverul lui Jerry, mirosul lui Jerry, și am Închis ochii. Împletitura groasă a puloverului amortiza hurducăturile, Însă nu-mi alina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
păstrîndu-și doar temeliile lor de piatră, aidoma acelora de pe străzile Pompeiului. Nemaiavînd trecut, era ca și cum ar fi făcut parte din aceste ruine - uitase de lungile weekenduri petrecute la țară, de rîsetele ce umpleau pe seară ulițele, de rîndunelele Înșirate pe sîrmele de telegraf. Pe scurt, uitase de anii lui de pace. Pacea luase sfîrșit pe neașteptate, Într-o zi de 31 august - deși lumea avea să mai aștepte un an Întreg pînă la izbucnirea războiului. Rowe se mișca aidoma unei pietre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nou pe coridor și apoi pe scările murdare, pînă ajunse la primul etaj. Acolo domnea o tăcere mormîntală; nu se mai auzea nici măcar tic-tacul pendulei. Deasupra ușii unei Încăperi, ce părea să fi slujit cîndva drept cămară, atîrnau de o sîrmă ruginită niște clopoței destul de mari. Pe fiecare dintre ele era lipită cîte o etichetă: „Biroul“, „salonul“, „Dormitorul nr. 1“, „Dormitorul nr. 2“ etc. Clopotele erau pline de praf, iar pe cel cu eticheta „Sală de mese“ un păianjen Își Întinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mele venind din urmă. Am părăsit pasajul superior și am înaintat pe o stradă de ciment ce traversa zona vestică a Northolt, o suburbie rezidențială a aeroportului. Case cu un singur etaj stăteau în mici grădini despărțite de garduri din sârmă. Zona era locuită de personalul mai puțin calificat al liniilor aeriene, îngrijitori de parcări, chelnerițe și foste stewardese. Mulți dintre aceștia lucrau pe schimburi, motiv pentru care dormeau după-amiaza și seara; așa se explicau draperiile trase la geamuri pe când treceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mașini. L-am urmat pe Vaughan înapoi la locul accidentului. Sute de fețe stăteau lipite de geamurile mașinilor care coborau podul rutier. Spectatorii stăteau pe trei rânduri pe trotuare și în refugiul median, îngrămădiți laolaltă la gardul din ochiuri de sârmă care despărțea terasamentul șoselei de învecinata zonă comercială și rezidențială. Poliția renunțase la orice încercare de-a împrăștia mulțimea aceea imensă. Un grup de tehnicieni se ocupa de mașina sport zdrobită, încercând să scoată acoperișul metalic ce fusese turtit peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
uitat în jur la mulțime. Era de față un număr considerabil de copii, mulți ridicați pe umerii părinților ca să poată vedea mai bine. Girofarurile poliției se mișcau pe fețele atente ale spectatorilor (noi, între timp, urcam terasamentul spre gardul de sârmă), care, nearătând nici o urmă de neliniște, se uitau la scenă cu interesul calm și studiat al cumpărătorilor inteligenți la o vânzare importantă de animale pursânge. Pozițiile lor relaxate sugerau o înțelegere comună a celor mai mici subtilități, ca și când și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Cu mișcări calculate, speriat parcă să nu rezolve complexa aritmetică umană a acelor răni, acesta mătura cheagurile închise la culoare spre bordura refugiului median. Din zona comercială, traversând piața publică, soseau alți spectatori. Treceau printr-o spărtură din gardul de sârmă. Împreună urmăream cum cei doi ocupanți ai limuzinei erau scoși prin portiera înclinată a mașinii lor. Prin mințile noastre treceau, evident, cele mai vii fantezii erotice, acte sexuale imaginare întreținute, cu imensă bună-cuviință și atenție, pe șoldurile pătate de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
și la rănile de pe corpurile supraviețuitorilor accidentului din spatele nostru, puncte de contact ale tuturor posibilităților sexuale din viitorul lor. Cu sirenele țipând, plecă și ultima ambulanță. Spectatorii se întoarseră la mașinile lor sau urcară terasamentul către spărtura din gardul de sârmă. O adolescentă într-un costum de dril trecu pe lângă mine, ținută de mijloc de tânărul ei bărbat. Acesta îi susținea sânul drept cu dosul palmei, mângâindu-i sfârcul cu încheieturile degetelor. Urcară într-o mașină cu roți mari toată numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
lecturii, unul va trebui să urmărească reflectarea modului de producție, altul procesele de reificare, sublimarea refulării, codurile semantice ale sexului, metalimbajele trupului, nerespectarea rolurilor în politică și în viața privată. În fine, Lotaria deschide mapa, începe să citească. Gardul de sârmă ghimpată se desface ca pânza de păianjen. Toți urmăresc în tăcere, voi și ceilalți. Vă dați seama imediat că ascultați ceva ce n-are nici un punct comun nici cu Ițindu-se de pe coasta abruptă, nici cu În afara localității Malbork, nici chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Dar acum, privindu-l în actul de a scrie, simte că acest om se luptă cu ceva obscur, confuz, un drum ce trebuie deschis, care nu se știe unde duce; uneori i se pare că-l vede umblând pe o sârmă suspendată în gol, și se simte cuprins de un sentiment de admirație. Nu doar de admirație: și de invidie; căci simte cât de limitată și superficială e munca lui în comparație cu ceea ce caută scriitorul chinuit. Pe terasa unei vile, în fundul văii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
văzu nimic suspect. Apoi se auzi din nou, înaintând spre tufișuri, un scârțâit ca de roată neunsă. Probabil unul dintre orfani împingea o roabă sau se juca cu una din mașinuțele acelea pe care copiii le confecționează din bucăți de sârmă ruginită și tablă. Domnul J.L.B. Matekoni își șterse mâinile cu o bucată de cârpă pe care o îndesă apoi în buzunar. Zgomotul părea să se apropie, apoi îl văzu apărând dintre tufișurile care ascundeau poteca sinuoasă: era un scaun cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]