638 matches
-
pădurea Petrișoruluitc "În pădurea Petrișorului" Era pe la sfârșitul lui august, și pădurea Petrișorului, bătrână și nestricată de mână de om, își desfășura tăcută bolțile de frunzișuri. Urca domol coline trăgănate, se ridica departe într-un pisc prăpăstios, în vârful căruia săgeta spre cer un brad vechi, care vestea cel întăi printr-un șuiet adânc sosirea vânturilor. Așa urca lin spre asfințit, și de pe cerul răsăritului soarele începea să-i pătrundă ascunzișurile. În țihla măruntă de la margine, lumina se cernea în ploaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
aburul cel dintăi al zorilor. Îndată după dragostele cucoșilor, în luna lui mai, s-au eliberat de zăpezi adâncurile pădurii și au început să se arare, în luminișuri însorite, dedițe și brândușe. Seva a pornit, spărgând mugurii, în pârău au săgetat păstrăvii după cele dintăi gâze. Atunci a venit domnul Ieronim Dragu de la Sibiu, ca să-l caute pe doctorul Aurel Micu și a poftit pe Ursake Nicula să-l ducă în plantații, la țapi roșii. Deși lupii făcuseră pagubă, vânatul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
atâta putere și aerul era așa de neclintit încât, ca într-o etuvă, lepădam râuri după râuri de broboane. La ceasul al treilea al după-amiezii, și trupul meu avea înfățișarea hainelor aruncate. Cu toată rețeaua de umbră a sălciilor, soarele săgeta în ființa mea cu o putere înfricoșată. Toate iernile trecute, toate nopțile umede de toamnă, toate înserările înșelătoare de primăvară la vânat, toate erau răzbunate. Mai ales simțeam că curge din mine jilăveala acelei ierni târzii de unde veneam, care-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din călătoria ei fără sfârșit prin ținutul umbrelor. Numele ei era Nitacrit. Când silueta ei fină și nealterată se întorcea din veacul vechi în lumea nouă, într-o noapte de lună plină, cel care avea norocul s-o zărească era săgetat de spaimă și iubire și nu mai putea viețui nici în lumea aceasta, nici în acest veac. Simțea trebuința să moară și s-o urmeze dincolo. Cum am cotit cu barca nu departe de satul rudarilor, spre Fundul Lintiții, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
strâns pe mine de gât. —Colul meu uterin o să se bucure să audă asta, am răspuns eu, stând într-o rână pe un maldăr de perne. Nu mai e ce-a fost. Cred că are nevoie de o pauză. Mă săgetă cu o privire plină de ură, scrâșnind din dinți. De ce trebuie să iei totul în glumă? — Te rog. Urăsc întrebările retorice. Își legă și celălalt șiret și se ridică în picioare. —Vorbesc serios, Sam, îmi spuse pe un ton grav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
după felul cum omul acela se legăna dus parcă de cânt. Bastonul alb, atârnat de brațul lui, se balansa și el, parcă tot în ritmul melodiei, ca și cum și toiagul acela lucitor în lumina difuză a neonului, ca o despicătură albă, săgetată în noapte, ar fi însoțit dusul melodiei abia auzite, lăsând-o să urce greu spre etajul blocului, spre balconul cu rufe și cu mine bătând în prichiciul metalic un ritm inventat după cântecul șoptit al orbului. Părea știută melodia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să le dea hrana de toate zilele. Și copacii creșteau mari și dăruitori. Își porneau tam-tam urile dintr-o poruncă interioară, la început mai încet, apoi din ce în ce mai tare și mai des până ajungeau la o bătaie când trupul le era săgetat de un fior și starea simțirii lor venea în uniune cu Soarele. Erau străluciți de o lumină, de o muzică pe care o auzeau înăuntru și o stare de înaltă bucurie le umplea ființa. Atunci erau convinși că ziua le
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
Și fiindcă în han nu mai era nici un mușteriu, a venit glonț către el. ― Cu ce doriți să vă servesc? - a întrebat ea, prefăcându-se a șterge fața de masă cu șervetul ce îl purta pe braț. Ochii, însă, îl săgetau pe mușteriu ca două sulițe de foc. Lotrul a răspuns calm: ― Vreau o ulcică cu vin roșu, din cel din care bea bărbatul tău, și un copan de pui rumenit, așa ca pentru un om flămând - a răspuns el, învăluind
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
un gunoi, pur și simplu. În plus—” Loew ridică vocea - exact în momentul în care Mal simți că vocea lui începea să tremure. „Gentlemen, vă rog”. Întreruperea îi permise lui Mal să înghită, să-și ascută privirea și să-l săgeteze pe Dudley Smith. Polițistul ripostă cu un zâmbet blând, zicând: „Destulă ceartă pentru un amărât de latino mort”, apoi îi întinse mâna. Mal i-o dădu pe a lui; Smith trase cu ochiul. Ellis Loew spuse: „Așa e mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Claire De Haven, capitalista putred de bogată care-i amică cu tot Consiliul Municipal, amanta perfectă pentru puța lor mică de latino? Benavides și Duarte erau cu spatele la perete și alunecau tot mai departe, centimetru după centimetru. Mal îngheță. Lopez îl săgetă cu privirea pe Dudley, care izbucni în râs. — Poate că a fost nedrept din partea mea, flăcău. Doar știm cum își împărțea Claire favorurile cu toți, deși mă îndoiesc să se fi înjosit cu unul de teapa voastră. Dar cu prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
băiete. Ai nu știu ce aranjament cu un evreu de la Procuratură. — Niles, las-o moartă! Danny privi în jur ca să vadă cine țipase, își simți gâtul vibrând și văzu că degetele lui se învinețiseră de cât de tare strângea pupitrul. Niles îl săgetă cu privirea. Danny nu reuși să-l înfrunte. Se gândi la restul discursului său și îl prezentă, cu un ușor tremurat în voce. — Ultima noastră abordare e destul de ambiguă. Toți cei trei bărbați au fost tăiați cu bețe zoot, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe aleile înflorite ca prin farmec, peste noapte, cu alte flori în fiecare zi, sau cu frunze pale, de nuanțe variate la infinit, frunze din basmele cu păduri de aramă, de argint și de aur. Intri în clasă cu pieptul săgetat de bucurie, dar și străbătut de o justificată mâhnire că nu te poți bucura din plin de frumusețile dăruite acestui pământ din belșug și aruncate cu nemiluita în Cișmigiu! Atâta nostalgie potopea sufletele bieților lăzăriști, încît foarte puțini rezistau ispitei
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mai plini de duioșie ca niciodată... Toată era numai surâs. Mi-a potrivit părul la tâmpla stângă... Iarăși mi-a prins mâna și mi-a șoptit simplu, cu voce gravă: ― Și eu, la fel, Grig!... Sufletul mi-a fost dureros săgetat de-o dulce înfiorare. Am pornit emoționați, vorbind nimicuri, prostii pline de gingășie, oprindu-ne la fiecare pas să admirăm o frunză, o floare, o creangă sau un petec de cer albastru! Orice avea farmec în acele clipe binecuvîntată! Doamne
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
abia ieșit de sub dalta unui neîntrecut meșter. Mânecile cămășii albe ca helgea suflecate. Chimir lat și ghintuit. Cizme în care pare turnat... Pălărie cu zagara întinsă... Ochii două țăndări de cer așezați sub fruntea înaltă, umbriți de sprâncene groase... Mă săgetează cu privirea, măsurându-mă din creștet până în tălpi. Sâneața și-a sprijinit-o pe îndoitura brațului stâng, ca pe un copil mic... Sub pielea arsă de soare, mușchii îi joacă ca niște șerpi. Văzându-mă atât de nedumerit, îmi zâmbește
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
o fuguță până la mănăstirea Cetățuia, pentru că e o dimineață limpede, cu cer înalt și din preajma mănăstirii se deschid priveliști minunate în cele patru zări. Care de care mai frumoase. Și nu-i nici prea departe. Doar vreo două pistrele de săgetă. Calule, mănânci ovăz? - am răspuns eu, frecându-mi palmele de bucurie. Până acolo om schimba o vorbă-două privitoare la această sfântă mănăstire. Întâi te-aș întreba, sfințite, ce înseamnă „vreo două pistrele de săgeată”? Păi e simplu: tragi cu arcul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
sau... Abia când am ajuns în pădure mi-am întors capul și am privit înapoi. Mă așteptam s-o văd pe țigancă venind în urma mea, dar cât ți-i calea nici țipenie... Doar din când în când câte o pasăre săgeta văzduhul... Soarele era deja două suliți pe cer, iar eu mai aveam încă destulă cale de străbătut... 26 aprilie 2008 Vasile Ilucă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
mult mai dese decât de obicei. Ceea ce era valabil și pentru mine. Mike a trecut pe lângă noi și a aruncat o privire libidinoasă. Misty l-a urmat relaxată, dar când ne-a văzut pe mine și pe Chris, ne-a săgetat cu o privire atât de înveninată încât aproape că mi-a ars primul strat de piele de pe față. Jenată de parc-am fi fost surprinși in flagrante delicto, m-am tras de lângă Chris. Privată de parfumul lui curat și masculin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
citind pagina cu „Intențiile oferite“, unde oamenii se roagă ca toate lucrurile rele cu care se confruntă să dispară. întotdeauna m-am simțit mai bine aflând că și alți oameni aveau probleme. Din când în când, durerea de măsea mă săgeta din nou. Atunci, îmi apăsam mâna pe falcă, gemând ușor și tânjind după droguri. De fiecare dată când ridicam privirea, descopeream că toți ochii din încăpere erau ațintiți asupra mea. Desigur, atunci când recepționera a zis „Domnul O’Dowd vă așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
asistase cu o seară înainte. Așteptând, crispată, gata să vorbească, despre ce? Despre legenda căsătoriei ei cu Marcu Vancea? De clipa când el amuțise, orbit, de apariția andaluză, cu ochii de bitum și obrazul prelung, de marmură albă? Zvelta domnișoară săgetase incurabil, prin simpla apariție, inima bărbatului care își încheiase de mult stagiatura erotică. Apoi, fuga, Parisul, mansarda, nebuniile, sărăcia, biblioteca, doctoratul la Sorbona, întoarcerea, primul copil, momentul când ilustrul cărturar a decis să devină proprietarul unui depozit de vinuri. Auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
de iahting, întorsăturile efeminate de frază - dar, odată ce începeai să îl cunoști, se dovedea a fi un om cu o inteligență sprintenă și provocatoare. Era, în felul în care te ataca în mod repetat, ceva care stârnea, o istețime care săgeta și împungea, făcându-te să dorești să răspunzi bine când începea să își formuleze întrebările piezișe și mult prea personale. Cu Harry, nu era niciodată suficient să îi răspunzi. Ceea ce spuneai trebuia să aibă scânteie, ceva efervescent care să demonstreze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
despre fericire și mulțumire, despre clipele acelea rare, neașteptate, când glasul dinăuntrul nostru tace și ne simțim una cu lumea. Vreau să vorbesc despre vremea de la început de iunie, despre armonie și repaus încântător, despre prihori și cinteze și sturzi săgetând prin frunzișul verde al copacilor. Vreau să vorbesc despre binecuvântarea somnului, despre plăcerea mâncării și băuturii, despre ce se întâmplă în mintea noastră când pășim în lumina soarelui de ora două și simțim îmbrățișarea caldă a aerului în jurul trupului. Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
creadă. Kerry, În cazul În care cumva ai uitat, noi suntem cei care te-am Împrumutat să-ți faci firmă. Dacă n-ar fi fost familia asta, n-ai fi avut nici o firmă. — N-a fost chiar așa, spune Kerry, săgetându-l pe Nev cu o privire enervată. Mi-e teamă că la mijloc a fost... o neînțelegere. O confuzie ! Își aranjează părul, și-mi surâde iar. Evident că aș fi extrem de Încântată să te ajut În carieră, Ems. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
confuză, de șocată și de uluită că abia mai reușesc să-mi mențin echilibrul pe banca asta. În câteva minute, Întregul meu univers s-a prăbușit. Credeam că Jack mă iubește. Credeam că... Credeam că el și cu mine... Mă săgetează o durere cumplită și-mi Îngrop capul În mâini. — Și... cum de știe atâtea lucruri despre tine ? face Aidan o tentativă de conversație. Sunteți... Împreună ? — Ne-am cunoscut În avion. Ridic privirea, străduindu-mă să-mi păstrez calmul. Și... pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
se mai zgâiesc la mine și alte câteva persoane ? Mă simt atât de proastă. Incredibil de proastă. Evident că nu eram suflete pereche. Evident că nu era sincer interesat de persoana mea. Evident că nu m-a iubit niciodată. Mă săgetează un fior cumplit de durere și scotocesc disperată după un șervețel. — Nu-ți fă griji, draga mea ! spune o tanti corpolentă din stânga mea, Îmbrăcată Într-o rochie uriașă imprimată, cu model cu ananas. Nu te merită ! Du-te acasă, spală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
operație penibilă, n-am să mă pot abține și-am să pufnesc În râs ? Dacă chiar e adevărat că are o relație cu altă femeie și a venit să-mi spună că se Însoară sau ceva de genul ăsta ? Mă săgetează o durere cumplită, pe care mi-o Înăbuș cu greu. Foarte bine, dacă despre asta e vorba... am să-mi păstrez calmul, ca și cum aș fi știut lucrul ăsta tot timpul. Cel mai bine ar fi să pretind că am și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]