424 matches
-
au construit cu sute de ani în urmă și erau așezate în proximitatea drumului. Cele mai vechi aveau aspectul unor mici cetăți, renumitele case cu curte interioară, care aveau aspectul unor mici cetăți, ce puteau fi mai ușor apărate de sălbăticiunile patrupede urși, lupi, mistreți sau de cele bipede hoți sau alte categorii de răufăcători, obișnuiți să mișune pe drumurile comerciale, probabil din cele mai vechi timpuri. Din păcate, acum pe Drumul Carului nu se mai poate întâlni nici o asemenea locuință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
nu ești atent e posibil să calci pe ei sau în excrementele acestora. Uneori se aude în întunericul serii câte un schelălăit de câine călcat pe coadă ori câte un țipăt ca de moarte din gura vreunui cetățean mușcat de sălbăticiunea agresată involuntar. * * * După câteva zile am început să simt mâncărimi puternice pe piele la încheieturile mâinilor și picioarelor. Scărpinatul a devenit un fenomen permanent. Cu greu am reușit să mă abțin și chiar era ceva imperios necesar. De la o zi
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
războinicilor lui Mahomed. Nimeni nu știa ce e și cum se numește. Dar era cumplită și fără iertare. Bolnavii erau aruncați departe, dincolo de zidurile orașului și nici măcar rudele nu mai cutezau să se apropie de ei. Mureau acolo ca niște sălbăticiuni, și gunoieri plătiți Împărătește pentru această treabă ingrată Încărcau hoiturile Învinețite În căruțe și le Îngropau Într-un loc pustiu, al cărui nume stârnea fiori. Când fața frumoasă a lui Hermann se acoperi de buboaiele acelea hidoase, Simeon Îl ascunse
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
o trăia acum i-a atins profund și pe ei, deoarece cunoșteau povestea lor. Au trecut câteva luni bune; din dorința de a-i reda tonusul vital, i s-a procurat o altă ursoaică. A avut o reacție violentă, de sălbăticiune turbată. Ursoaica cea nouă fusese pe punctul de a fi sfâșiată. Noroc de îngrijitorii prevăzători, care pregătiseră din timp furtunul de pompieri. Au proiectat jetul cu toată presiunea asupra lui, până ce s-a retras de pe câmpul de luptă și au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
care i-ar face să parcurgă drumurile orizontale din contingent, ci îi îndreaptă spre spațiul privilegiat al înălțimilor. Vânătoarea con¬stituie acțiunea în timpul căreia se transfigurează sinele prin ascuțirea simțurilor și a reflexelor masculine, dar și prin comuniunea implicită cu sălbăticiunile rezervor de energie magică. Numărul fiilor conține deja premisa reușitei inițiatice, din momentul plecării lor pe munte trecând puțin până vor descoperi urma catalizatoare a mutației, „puntea” spre noul statut ontologic. Rătăcirea identității umane prin spațiul sacru îi transformă în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
trebuie să rămână în sacru, cel puțin deocamdată, fiindcă transformarea totemică are o perioadă rituală de împlinire. Muntele constituie sălașul ființelor mitice, atât suprafața lui, cât și adâncurile misterioase, după cum o sugerează prepoziția prin. Al doilea element anatomic fundamental pentru sălbăticiuni, picioarele (care fac legătura între ființă și mediul parcurs), refuză contactul cu energiile mistuite ale vetrei părintești și alege fertilitatea nestăvilită a naturii. Buzele, ca receptacul al vitalității externe, sunt atrase de energia intensă a apelor din străfunduri, căci au
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
bălaurului” (Bixad - Satu Mare). Cerbul salvat din gura infernului se transformă întrun „fecior frumos” care îmbină funcția fratelui de cruce cu cea a ajutorului năzdrăvan pentru erou. Ritualul inițiatic este aici dublu, feciorul găsit pe deal pătrunde mai întâi în ființa sălbăticiunii, apoi este înghițit de monstru și dobândește cunoașterea necesară pentru cel de-al doilea neofit. În basmul Crăișor de diamant feciorii sunt transformați în cornuta solară de o zână orgo¬lioasă de pe celălalt tărâm: „toț’ cerbii care era[u] în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
până la vila respectivă și toți au refuzat-o pe fata respectivă și ea i-a prefăcut pe toți în niște cerbi” (Purcăreni - Argeș). Proba inițiatică a confruntării psihologice cu instanța supranaturală are ca scop cufundarea și confundarea identității tinerilor cu sălbăticiunea mirifică. Ei petrec un timp drept „niște cerbi mândri și frumoș’, avea[u] un păr cu totu și cu totu numai de aur, dă sclipița carnea și păru pă ei, pielea pă ei”. Metalul solar decodează șederea în animal ca
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
să contemple nevăzut, precum o divinitate, propria utilitate mitică, puterile regeneratoare. Timpul condițional prezent acționează aici ca o formă afectivă de imperativ, modelată de probabilitatea că dorința va fi ascultată. Urechile, buzele și picioarele, adică părțile corporale esențiale pentru viața sălbăticiunii, redau verdele plantelor și livezilor (deci pomilor roditori), fac apa fântânilor „vie” și ajută ciobanii în truda lor, această ocupație îmbinând în mod perfect existența vegetală cu cea animală pentru binefacerea oamenilor. „Rege¬nerarea forței active a vegetației își întinde
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
era niște păduri...pustială mare, pă motivu că nu să prea ducea lumea ca să descurce pădurea. Era pădure deasă, erau crengile netăiate, neadunate de pe jos; iarba - d-abia te mișcai pân ea, era mai înaltă ca omu... Așa că era niște sălbăticiuni” (Celei - Olt). Timpul instaurat în fragmentul acesta aparține miticului, când spațiile nu erau încă asimilate și valorificate de social, natura creștea liberă și speciile se găseau în etapa nediferențierii. Lexemul invocat în mod constant pentru definirea stadiului primar al lumii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
erau zmei amândoi - imediat l-a-nghițit pe loc” (Pătuleni - Dâmbovița). Accesul la obiectele năzdrăvane este condiționat de trecerea prin pântecele infernal, ca răsturnare a nașterii în lumea albă, și șederea temporară are intensitate maximă, comparabilă cu preluarea forțelor nestăvilite din trupul sălbăticiunii în care s-a metamorfozat, în alte texte, feciorul. În majoritatea miturilor despre înghițirea de către un monstru, neofitul iese din stomacul acestuia fără păr. Din această perspectivă putem interpreta amenințarea flăcăului din colindele tip III, 67, Ciutalina, ciuta fără splină
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Fecioara îmbrăcată cu propriul păr trăiește exclusiv la nivel spiritual, asemenea asceților cu plete, sprâncene și bărbi crescute hipertrofic. Într-un basm din Păuleasca, Argeș, modificarea aspectului fizic este subliniată prin contrast cu etapa anterioară inițierii: „Devenise viața ei o sălbăticiune. Nu mai era chipu acela frumos și mândru, cum avea ea soarele-n piept și luna-n spate... Avea aceste semne cerești, dar în schimb, pă fața ei, [pe] care-o avea fină și mândră, crescuse păr la fel ca
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
așternut cu mușchi verde, iar într-însul o copilă frumoasă și nevinovată,/ de vânt nebătută,/ de soare nevăzută”. Dacă bourul apare exclusiv ca zeitate acvatică, datele venind dinspre basm (vezi transformarea feciorilor în cerbi pe cealaltă lume, băutul din urma sălbăticiunii) fac din cerbul purtător de leagăn un animal consangvin fetei, adâncind astfel și mai mult legătura fetei cu forțele genuine ale lumii. Limba română veche dădea cuvântului bour și sensul de „cerb”, ceea ce explică suprapunerea celor două apariții zoomorfe în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
feciorului care percepe solitar glasul cerbului din munte. Ele sunt „singurele care cunosc și stăpânesc tainele vieții obscure, vegetale”, în timp ce feciorii sunt legați de dimensiunea exterioară a lumii. Sărăcirea luncilor prin culesul hiperbolizat („cu brațurile”) are o menire similară aducerii sălbăticiunii legate în sat, fiind un act de ordonare și de preluare din nucleul mitic a energiilor vitale. Atunci când fecioara este nerăbdătoare să obțină florile maritale, planta însăși devine maestru inițiator și o învață așteptarea recompensatoare: „Ea văzu o rujuliță,/ Tinse
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
filmează artistic. * Și ceea ce nu cunoaștem noi există. * Câinele se gudură din iubire, nu din lingușire. * Luptele cu tauri nu sunt semne ale curajului, ci ale cruzimii. Nu toate ceasurile dau ora exactă. * Cea mai primitivă satisfacție este vânarea de sălbăticiuni. * Ne este milă să sacrificam animale, dar le consumăm cu plăcere. * Unele regimuri social-politice seamănă perfect cu cele alimentare. * Unele păsări cântă noaptea, fiindcă ziua le este frică de oameni. Scaunele înalte sunt mai expuse privirilor. * Nu toți băutorii sunt
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
adăugat Înțelepciune, am adăugat În balanță o memorie care Îmi apleacă fruntea, pe nisip. Dimineața pe plajă lumea e Într-adevăr mult mai tînără, mai aproape de primele ei dimineți. Nările Afroditei, sărate Încă de apa mării, adulmecă vîntul ca o sălbăticiune ieșită În marginea unui luminiș pe Olimp. Apoi În flacăra necruțătoare a amiezii zeița a devenit femeie, În vreme ce frumosul Paris s-ar teme să nu-l păteze această mare care, orbită de lumină, bîjbîie la țărm, printre stînci, ca Oedip
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
o trândăveală care au permis Înainte de toate formarea unui Homo poeticus - fără de care sapiens n-ar fi putut evolua. Auzi! „Lupta pentru supraviețuire!“ Blestemul bătăliei și al trudei readuce omul Înapoi la starea de zimbru, la obsesia de nebun a sălbăticiunii care mormăie disperată În căutarea hranei. Tu și cu mine am observat deseori licărirea de obsedat din ochii unei gospodine care-și face planuri În timp ce Își plimbă privirea peste alimentele dintr-o băcănie sau prin morga unui măcelar. Truditori ai
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Marți, 31 iulie 1974 (Cincisprezece zile de la...) Gabriela, mon cœur. Da, e adevărat; iubesc corpul tău și emanațiile lui, esențele și mirosurile lui, căldurile și fricile lui, sudorile și neliniștile lui. Iubesc de asemenea casca ta de războinic, ochii de sălbăticiune și mâinile de „compagna” - aș vrea să uit picioarele tale de Vișnu, dar asta nu e posibil. Da, iubesc toate astea și chiar mai mult decât atât. Dar iubesc mai ales suflul tău, solida, indiscutabila ta naivitate, felul tău de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
contemple spectacolul unui ministru singur, pierdut printre rîndurile goale ale fotoliilor ministeriale, aflat în situația de a ține piept atacului pus la cale în mare stil împotriva sa. Semănam cu un Daniel de bîlci în groapa cu lei. Poate că sălbăticiunile au fost îmbunate de această singurătate a unui sărman ministru fără voia lui, abandonat de echipa sa. Poate că pericolul mi-a sporit puterea de convingere și elocința parlamentară. Rezultatul a fost că, după un discurs de o oră, am
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
divulgă în Jurnalul de bord, cu o grațioasă erudiție ce amintește Nautica lui Baldi, terminologia marinărească (siflii, navă, cabestan, manele, provă, babord, tribord, pupă, gabie, arboradă, sarturi, zburători, vergi etc.). Nuvelele, mai curând niște amintiri sentimentale, arată pretutindeni simpatie pentru sălbăticiuni (oameni și animale). Ca o culme de rezistență la civilizație e citabil cazul lipovenilor din Deltă care emigrează în Siberia de răul legilor: Nu mai putem trăi aci, sunt prea multe legi. Nu mai e chip de stat din pricina legilor
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
moral, în stare continuă de delicvescență. I. Dragoslav (1875-1928), fălticenean, era mai interesant personal ca boem de origine țărănească decât prin literatura lui limbută, adulterând teme caragialiene, sadoveniste etc. Al. Cazaban stă tematic în raza lui Sadoveanu (vînătoare, compătimire pentru sălbăticiuni, vădane enigmatice) și e un foiletonist cu repeziciune de condei și mușcătură sarcastică. Romanele lui V. Demetrius au intenția de a zugrăvi păcatele societății românești. Poeziile aceluiași (Canarul mizantropului) sunt corecte și cântă, cu mult din Traian Demetrescu, viața proletară
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ca un pom. * Lepădați-vă coarnele moarte bătrânilor cerbi cum pomii își lasă frunza uscată... însă aureolat: Toate turmele pământului au aureole sfinte peste capetele lor. Poetul aplică un puternic hieratism bizantinizant. Tineri goi și fecioare albe trec în procesiuni, sălbăticiunile migrează apocaliptic spre orașe: Din depărtate sălbăticii cu stele mari doar căprioare vor pătrunde în orașe să pască iarba din cenușă. Cerbi cu ochii uriași și blânzi intra-vor în bisericile vechi cu porțile deschise - uitîndu-se mirați în jur. Plugurile
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
din panoplie o veche carabină Să fiu pândar de toamnă pădurilor secrete, Voi împăia o piele în pod sau de perete Ca să-mi răzbun amarnic pe-o singură jivină Totala-ngălbenire ce va să se arate, Adusă-n blăni de șuie sălbăticiuni roșcate. EUGEN JEBELEANU ȘI ALȚI POEȚI Eugen Jebeleanu, care voia în poezie "puritățile din ape și din cer", "incendii" "în diamant", barbiza excesiv, dând indicații de facultate poetică în descrierea parnasiană a unei cești: Văd timp de bătălii. Leat mediu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
îl împarte, potrivit practicii editoriale pentru debutanți în epocă, cu un prozator de o cu totul altă factură, Vasile Caia. În povestirile din 1984, „un debut remarcabil” (Valeriu Cristea), și în cele care i-au urmat, Povestiri cu oameni și sălbăticiuni (1991), G. propune formula unei proze fantastice și parabolice necomplicate, scrisă alert, cu dezinvoltură, într-un stil colocvial, apropiat uneori de atmosfera basmului cult sau popular. Narațiunile sunt construite, în general, pe tehnica mozaicului, a asamblării de fragmente eteroclite, ceea ce
GRADINARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287324_a_288653]
-
implicat direct prin diverse artificii oratorice în acest discurs. Autorul reușește astfel să readucă la viață un gen critic și să reîmprospăteze lectura unui mare clasic. SCRIERI: Patru povestiri (în colaborare cu Vasile Caia), Cluj-Napoca, 1984; Povestiri cu oameni și sălbăticiuni, București, 1991; Spiriduș sau August 1999 sau Sfârșitul lumii, f.l., 2001; Ion Creangă, București, 2002. Repere bibliografice: Daniel Cristea-Enache, Marca lui Creangă, ALA, 2002, 628-630, 631, Lucian Gruia, „Patru povestiri”, ST, 1985, 1 ; Ștefan Ion Ghilimescu, Minunatele „povestiri” ale lui
GRADINARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287324_a_288653]