731 matches
-
în grămadă, dar căzând deasupra ei, era îndată acoperit de alte trupuri. Sau vreo femeie cu părul vâlvoi, numai într-o cămașă zdrențuită, se cățăra în vârful piramidei de trupuri omenești spre a se prăbuși îndată în mijlocul ei, cu țipete sălbatece". Revenită în mijlocul apelor, luntrea se umple amenințător; în aceste rânduri, narațiunea aduce în prim-plan un peisaj sublim, din specia favorită a lui Burke: "Iarăși pe coamă: linia țărmului drept e frântă și dispare sub talazuri uriașe, care sunt aruncate
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
să se realizeze la nivelul trăirii, al asumării integrale de energii revelate de poem ca expresie a tensiunilor: „Visul flagelat: / Domnița care e poema // Domnița e de jăratec, ia-o în brațe / Domnița e de fum, sărut-o / Domnița e sălbatecă: Mângâi-o / Domnița e de vis: păstrează-i imaginea / Domnița e virgină, fecundeaz-o”- Mărturisiri IV din Cuvântul talisman (1933). Poate mai echilibrat și mai sentimental, oricum mai puțin inventiv decât comilitonii săi, P. scrie versuri din care răzbat pe alocuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288647_a_289976]
-
Blaise Cendrars sau Paul Morand. Debutul poemului anunță deja o atare perspectivă, echivalând cu o schiță de program: Îți închin un imn ție veac al mediocrității nu mai vânăm ursul sur prin munții americii brațele noastre nu mai sângeră păduri sălbatece ne operăm visele ca intestine singuri ne închidem în mucegaiul birourilor... Renunțând la ipostaza eroică tradițională, poetul își îndreaptă în schimb atenția spre „mediocritatea” timpului său, redimensionându-și „inspirația” după tiparele mai modeste, în aparență, ale experiențelor moderne. Însă poemul se
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
un spectacol plin de dinamism și culoare; o nouă „invitație la bal”, dar la unul cu o figurație de eden primitiv, sugerând o vârstă a unității cosmice originare, ca în aceste Bucurii îngăduite: Cum se bucură de eleganța trestiilor rațele sălbatece, păpurișul destramă un cântec pe panglica nemișcării în ierburi alunecă tăciunii din privirea vulpilor bursucii se leagănă în adiere ca arbuștii pitpalacii împletesc un șal din lumina sunetului, caprele negre fac alpinism oglindesc înălțimile, ploaia dăruie scoarțe oltenești pământului; și
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
contrast net cu libera mișcare într-un spațiu elementar, al contactului direct cu lumea frustă a naturii, sau în opoziție cu visele, cu alții agenți eliberatori: „nu mai vânăm ursul sur prin munții americii / brațele noastre nu mai sângeră păduri sălbatece / ne operăm visele ca intestine / singuri ne închidem în mucegaiul birourilor” (subl. n.) Același poem va vorbi mai departe despre „singurătatea” șcareț ca o temniță te izolează”, despre ieșirea din „tunelul nemișcării / absenței”, ori despre zbaterea de a scăpa din
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Spaimele te întâmpină precum în carnaval măștile” (Brățara nopților). Două versuri din Plante și animale rostesc cuvântul esențial pentru calificarea acestei viziuni: sărbătoarea: „și iată că trăsura somnului sărbătorească / intră pe potecile privirii” (Mai târziu); iar un poem precum Cocoșul sălbatec e doar o descriere a unei cosmice pregătiri pentru evenimentul festiv: „zăpezile dăruie brocarte / herghelia cuvintelor flutură coame / se aprind lămpile păsărilor în boschete / ferigile își pun colierele de miresme”... Practic, nimic din recuzita scenei nu scapă fervorii combinatorii, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
primară și plenară vârstă de aur. Un poem precum Bucurii îngăduite, din volumul Plante și animale ar putea fi luat drept text emblematic pentru o astfel de viziune, animată de sentimentul universalei comuniuni: Cum se bucură de eleganța trestiilor rațele sălbatece, păpurișul destramă un cântec pe panglicile nemișcării în ierburi alunecă tăciunii din privirea vulpilor bursucii se leagănă în adiere ca arbuștii pitpalacii împletesc un șal din lumina sunetului, caprele negre fac alpinism, oglindesc înălțimile, ploaia dăruie scoarțe oltenești pământului; și
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
relativă stabilitate a imaginarului lui Voronca. „Privirea e un arcuș, deșteaptă viorile depărtărilor”, „Se dilată ca o pupilă râsul izbește în cremene zorile /.../ Se deșteaptă o pasăre sub frunte”, „Sângele tău e-n trâmbițele vinelor chiotul / Care va deștepta cocoșul sălbatec și pantera”, „tictacul deșteptător al ierbii”, „Piciorul trezește vioara potecii, o încoardă” - sunt exemple culese doar din Brățara nopților. Foarte întinsa „ars poetica” din Zodiac este construită, practic, în întregime tocmai pe ideea puterii transfiguratoare a cuvântului ca bun conducător
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
și nervurele ei sunt coarnele renilor Reni, reni, ca placa negativă a fotografiilor Reni ca niște balamale la porțile piscurilor... Sau, în finalul cunoscutei secvențe (XI) a tipografiilor: „Tipografii, / Cutii pentru bijuteriile visului / Evantalii de ape / Glastre pentru buruiana inimii sălbatecă / Oglinzi în care imaginea sufletului se adună /.../ Cărțile sunt încă umede de sărutul mașinelor /.../ Cărțile vin pe buzele mele ca toate șipotele / Ca toate păsările / Cărțile: câte lacăte la poarta de stejar a solitudinii / Cărțile: câte trepte spre ferestruica deschisă
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
nici el o poezie politică, angajată. O considera necesară, utilă, dar prefera să lase unor scribi o astfel de sarcină subalternă. Spiritul lui nobil se străduia către înălțimi. În ciuda gravitației ce-l trăgea jos. Era o pasăre grea, o gâscă sălbatecă ce vrea să treacă un lanț de munți: se vedea efortul de-a lua înălțime, se auzea fâlfâitul aripilor: o vibrație profundă, ca a corzilor de contrabas. Multe împrejurări îi erau potrivnice. Era temător de multe, chinuit de trupul lui
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]
-
în fața casei și norocul d-sale a fost că la strigătele ei cineva a venit, a sunat la salvare și a fost de îndată internată la spital. Cei doi palestinieni, cum aveau misiunea, n-au făcut decît s-o lovească sălbatec și cu meșteșug, fără a-i zdrobi cutia craniană. La cererea d-sale, medicul a externat-o din spital cu un traumatism cranian, o fractură la nas și brațul drept cu un hematom de la umăr la mînă, medicul declarînd că
Memorii răscolitoare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16115_a_17440]
-
și Leonardo da Vinci, la senectute, părul lui alb, lung, răsfirat într-un vârtej, parcă i-ar fi luat foc, privirea având răceala unei reptile. Un alt personaj vine de dincolo de tine, din filogenia sbuciumată. Unul rapace, cu o sete sălbatecă de a trăi, dacă până atunci scăpă nevătămat... Egoismul atinge cote maxime. Iubirea idealistă de aproapele s-a stins. Homo homini lupus! își redobândește evidența biologică. Lup să fii față de cel de lângă tine și adevărul naturii se restabilește. Istoria umană
Rugăciunea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13438_a_14763]
-
află deznodămînt. Asta vrea să fie Lecția de opium, o divulgare a artificiului unei realități artificiale, o renegare a himerelor stimulate să poftească în spațiul strîmt al unei singurătăți post-ludum, o învățare, duioasă facere de curaj, cu plecarea: "Emil, fumătorule sălbatec, tăcut/ Spune adio tărîmului acestuia." Care dintre fețele lui Emil va spune, de fapt, adio, care obraz se va întoarce spre țara necunoscută, a amintirilor intrate la apa uitării, e-o întrebare la care versul nu răspunde. Cum nu spune
Semnul lunii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6747_a_8072]
-
favorit al celor doi constă într-o manipulare și cosmetizare a bărbatului: băi în uleiuri aromate, masaje, măști faciale, manichiură, pedichiura, farduri, pudre, toate aplicate lui într-un fel de ritual efeminat de invocare și transfigurare. Bărbatul e un teritoriu sălbatec pe care femeia îl defrișează și îl transformă într-o grădină a desfătărilor, dar nu a desfătării ei, ci a lui. Puteți crede sau nu", mărturisește personajul, "aceste ceasuri petrecute în a fi jupuit, zdrobit, malaxat, palpat au devenit voluptatea
În căutarea chipului pierdut by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17923_a_19248]
-
doare capul nedogărit și blând/ din care visul poate să curgă pe pământ.// Nu știu nimic din arta cu care se câștigă/ sufletul care tace și carnea care strigă,/ de vreme ce nu-i nimeni aicea să-i sărut/ pe umbra despărțită sălbatecă de trup/ mireasma puturoasă a sângelui fierbinte./ Durerea-i mult mai mare când moare în cuvinte,/ meșteri! ciocanul vostru bate așa-n pustiu/ parcă cioplește - vouă sau mie? - un sicriu.”//( Vreau toamnă, via...) De altfel, vinul - simbol polivalent, fără îndoială
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]
-
următoarele împrejurări: Eri 17 septembrie a.c., la ora 3 după amiază, pe când eram singur în redacția ziarului „CUVÂNTUL", pândind probabil acest moment, D-l Al. O. Teodoreanu a intrat în redacție și, fără nici o vorbă, m-a lovit în mod sălbatec și m-a amenințat că mă împușcă. În răstimp, venind servitorul ziarului HARALAMBIE NICU, D-l Al. O. Teodoreanu a fugit. Cer respectuos să se facă cercetări și apoi să fie pedepsit acest agresor laș. Mă constitui parte civilă cu
Acum optzeci de ani - Bătaie la „Cuvântul" by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/6762_a_8087]
-
e atît de aproape, și totuși inaccesibilă ca orice himeră: în cele din urmă, Pierre moare rănit într-un accident, urmîndu-și năluca în realitatea care o va ține pentru totdeauna ascunsă. Didacticismul enervant din "Refugiul Muguet", prezent și în "Cocoșul sălbatec", altă capodoperă ratată, constă în felul în care Tournier explică simbolistica intrigii și a personajelor, nici măcar prin comentariu direct, ci parazitînd povestirea prin introducerea unor alte evenimente în povestire. Pentru ca nu cumva să nu pricepem metafora autostrăzii-deșert, autorul introduce un
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
alte evenimente în povestire. Pentru ca nu cumva să nu pricepem metafora autostrăzii-deșert, autorul introduce un detaliu dezvăluitor: Pierre citește o carte despre caravanele de arabi străbătînd deșertul. Acest mise-en-abîme e mult prea evident pentru a nu fi inutil. În "Cocoșul sălbatec", orbirea temporară a unei soții înșelate, ca mod de a refuza să vadă infidelitatea soțului, e explicată prin introducerea unui medic psihiatru care, explicîndu-i soțului necredincios motivele orbirii, explică, de fapt, cititorului, metafora din povestire. E posibil ca Tournier să
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
fost consemnată de Florica Dimitrescu, în Dicționarul de cuvinte recente (ediția a doua, 1997), pornind de la un articol publicat de Nicolae Manolescu în România literară din 28.XII.1992. Articolul se referea la formularea „economie de piață (...) de tip libertin, sălbatec”, apărută în discursul unui politician, la începutul anilor ‘90. Între timp, exemplele de folosire extinsă s-au înmulțit; unele se referă, în mod neașteptat, la copii: „Copii prea libertini?” (treiursuleti.ro); „băiețeii sunt mai ștrengari de mici și îmbrăcămintea le
Libertin by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5186_a_6511]
-
Nu, domnule, am mâncat azi”. Impresia mea e că lumea de azi traversează o criză. Am și un nume pentru această criză: “neobarbarie”. Pentru prima oară, barbaria nu mai vine cu bâta, îmbrăcată în piei de animale și scoțând chiote sălbatece, să atace “cetatea”, civilizația, cum au făcut vizigoții lui Alaric și vandalii la Roma. Neobarbaria e produsul civilizației, nu contrariul ei, și atacă dinlăuntrul cetății. Neobarbarul e, de regulă, îmbrăcat la cel mai bun croitor, merge cu limuzina, nu călare
Octavian Paler by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14335_a_15660]
-
bătrîn și obosit. Își simte sfîrșitul aproape. Își cheamă boierii de sfat și le cere ca succesor pe Bogdan cel orb, fiul său, (porecla îi venea din privirea încrucișata a ochilor) și, în plus, supunerea către turci ("Cercați a îmblînzi sălbateca fiara prin o supunere de bunăvoie: liniștită apă stinge urgia focului. Cereți să vă lase a vă cîrmui după legile voastre, a trăi cu obiceiele voastre, a vorbi în limba voastră... Cereți să nu se atingă de credință și slobozeniile
Opera literară a lui Hasdeu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17799_a_19124]
-
fața de masă e prea galbenă, un omagiu adus cuțitului, vinului. Cu cine vorbim, cu ea, cu noi? Pămînt de flori? Trei linguri? Nu, o zi fără cărți. "Nino č chi si possa gloriare altro che nelle fadighe." începe o sălbatecă dezlegare a enigmelor. Cu un an în urmă și încă o jumătate am fost aici. Zăpada nu scîrțîia sub pantofi, nu exista zăpadă, nu scrîșnea sub pași. Alte culori ale apropierii și vîntului; era încă devreme în an, în viața
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
niște compuneri livrești, și-atît... Cel mai mult însă lui Nego îi plăcuse sonetul Pana de herete pe care i-l închin de asemeni și care nu fusese decît " o tragere de timp". În pana de herete caut harul. De mult, sălbatecă, în slăvi vibra, Pe cînd, semeț, nebiruit, tîlharul Cu àripa haină văzduhul frămînta... (citez prima strofă)
În amintirea lui Nego by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16897_a_18222]
-
Coral în Sol major (Ein Choral): 32 pași metrici - motiv, frază, perioadă, perioadă dublu expusă/dublă perioadă. Coralul conține 32 măsuri (primele 8 repetate) - o perioadă dublu expusă (perioadă repetată) și o dublă perioadă (două perioade distincte prin cadențe). → Călărețul sălbatec în la minor (Wilder Reiter): 32 pași metrici - motiv, frază, perioadă, perioadă dublu expusă/dublă perioad. Piesa conține 32 măsuri (primele 8 repetate) - o perioadă dublu expusă (perioadă repetată) și o dublă perioadă modulantă (două perioade distincte tonal, Fa major
Aspecte ale spectromorfiei muzicale(III) by Teodor ?u?uianu () [Corola-journal/Journalistic/83641_a_84966]
-
aprins cu foc mai mare (Scrisoarea către Zulnia). Ca și iubirea nefericită a Iuliei pentru Ovidiu sau a Heloisei pentru Abélard, și iubirea lui Conachi (travestit în Ikanok) pentru Smărăndița Donici (adică Zulnia) s-a desfășurat într-un cadru natural sălbatec, înfricoșător; comentatorii au văzut aici o sugestie indiscutabil preromantică, cu toate că sursa se afla undeva pe aproape, adică în versurile traduse de poet din Donat și din Collardeau: Călător pe văi, pe dealuri, pe colnice părăsîte,/ Înnoptez pintre prăpăstii, pintre rîpi
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]