877 matches
-
scaune părintele Velasco și părintele Valente. „Așadar... acesta este părintele Valente.” Cuprins de o umbră de uimire, Velasco îl iscodea pe bătrânelul așezat pe scaun cu mâinile împreunate pe genunchi, la câțiva pași de el. Bătrânul acesta cu haine călugărești sărăcăcioase, cu ochii închiși și chip istovit era părintele Valente. De când primise scrisoarea unchiului său la Veracruz, Velasco se tot străduise să-și închipuie cum arăta părintele cu care avea să fie în curând nevoit să se înfrunte. În închipuirea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Dinadins m-am înfățișat înaintea lui îmbrăcat în straiele de călugăr care se decoloraseră în lunga noastră călătorie. De ce să-mi fie rușine? Așa cum hainele de luptă satu mărturie bătăilor glorioase purtate de un ostaș, la fel și straiele mele sărăcăcioase dovedesc greutățile muncii de propovăduire din Japonia pe care înaltele fețe bisericești de la Roma nu le-au cunoscut niciodată. Stăpânit de aceste gânduri am îngenuncheat în fața cardinalului, i-am sărutat supus inelul, dar mi-am ridicat capul cu semeție. — Ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îngâmfare împrejur: Uitați-vă la diamantul meu, zice celor din odaie. Dar raza se furișează, și ochii tuturor privesc răutacioși. Mai departe. Un colț curat, senin și liniștit mai e pe lumea aceasta? Într-un alt târg, într-o mahala sărăcăcioasă, iată o colibă. Fereastra mică e deschisă; lângă fereastră, mama, cu fața suptă de neodihnă, își leagănă copilașul bolnav pe genunchi. Micuțul stă cu ochișorii verzi deschiși, pieptul mai nu i se ridică, buzele albe nu se pot mișca. Se
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
le folosească pentru a le trimite spiritele În Împărăția greșită sau În trupul unei persoane slabe. Prietenii mei au privit cum toate bunurile tribului erau aruncate În foc: rogojinile uzate și bețele cioplite, Împletiturile de ratan care le acoperiseră verandele sărăcăcioase atunci când ploua. Lui Bennie i-a părut rău să vadă sacrificat un vas de lemn cu gravuri. Vâlvătaia creștea din ce În ce mai Înaltă. —Doamne-Doamne, strigă Bootie În engleză acoperind vacarmul, venim curând. Don Isus, venim curând. Tatal din cer, venim curând. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dorea să lase o urmă. Într-o bună zi va fi suficient de matură pentru a face asta la scară mică sau chiar la scară mare. Deja o convinsese pe mama ei să devină cel mai mare contribuitor la tezaurul sărăcăcios al organizației Free to Speak. Wendy era Încântată că o făcuse pe mama ei să fie mai conștientă de situația politică. Ba chiar a rugat-o să finanțeze o nouă excursie În Birmania În care ea și Phil să meargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
întorci acasă.» Chiar și după ceva timp, pupilele nu-și reveniseră la mărimea normală. Au hotărât să mă mai țină în spital, pentru orice eventualitate. Câtă vreme am stat în spital, mi-au pus nu știu câte perfuzii. Patul era simplu, tare, sărăcăcios și nu prea am dormit. Adormeam pe la miezul nopții. Nu era un salon de spital obișnuit. Au aranjat o sală de sedințe mare și au pus niște paturi, să fi fost vreo douăzeci. Nu că m-aș plânge, dar a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cazon, al numărării cu înfrigurare a zilelor, se încheia pe data de 18 septembrie, în dreptul căreia fusese scris cu majuscule: LIBERARE. Încadrat de pereții casetei următoare și prins într-o piuneză, te privea blajin și parcă surprins gornistul. Uniforma era sărăcăcioasă, dar îngrijită și-i venea bine. Purta ghete, moletiere bine înfășurate peste gambe, pantaloni de pufoaică, tunică petrecută cu centură și bandulieră, chipiu. De centură îi atârna o ploscă de metal, îmbrăcată în postav care putea fi umezit pentru a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
doamnei Axente au devenit de-a dreptul plictisitoare, iar tonul dezmierdat al domnului mă torturează. Am plecat cu Ioana și cu Roza în orășel și, ca să găsesc un mijloc de distracție, am intrat în cafenele, m-am amuzat la vitrinele sărăcăcioase. Am cumpărat tot ce mi s-a părut bun de mâncare, ca să avem provizii la mare. Am regretat lipsa oricărui mijloc de distracție, a vreunei petreceri populare sau măcar a unui cinematograf. La urmă ne-am dus în grădina publică
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Nimeni nu vorbea. în vreme ce afară ploaia biciuia valea, în căsuță singurele zgomote erau pașii târșâiți ai femeii și clinchetul vaselor de sticlă din care Malaberga turna în oală substanțe misterioase; iar din fiertură ieșeau mirosuri înțepătoare și aburi unduitori. Sălașul sărăcăcios părea stăpânit de o atmosferă apăsătoare și aproape paralizantă, pe care cu siguranță o răspândea descântătoarea. La un moment dat, toți se porniră să urmărească năuci mișcările unui gândac de bucătărie, care, după ce zăbovise o vreme îndelungată pe marginea mesei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cenobiu, îi constrângeau pe frați să lase la o parte orice ambiție de martiriu. Ei, cu puțina lor credință; ei, care invadau acea lume a păcii - cucerită printr-o luptă atât de dură - purtând cu ei, printre atâtea alte lucruri sărăcăcioase, ca un invizibil bagaj, balele lipicioase ale păcatelor lor! Totul risca să fie murdărit. Făcând astfel de considerații, abatele însuși se simțea invadat de un sentiment de repulsie. Când ajunse în mijlocul curții, se opri și nu putu să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
adeseori povârnișurile lungi, în fundul cărora curgeau pâraie leneșe sau bălteau ape putrede înconjurate de păpuriș. Cu toate acestea, începură să zărească mici turme ieșite la păscut pe pajiște, case de păstori și chiar câte un burg cu aspect trist și sărăcăcios, pe care, de altfel, Divicone, le ocolea cu grijă. întâlniră puțini drumeți, iar aceștia, în general, la vederea săbiilor pe care ei le purtau la șold, măreau pasul și răspundeau înspăimântați, cu jumătate de voce, la salutul amabil al bagaudului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
câteva persane - diaconi, poate, ori voluntari - se mișcau repede și în liniște, părând să se dedice unor însărcinări precise. în portic, câteva femei, unele dintre ele doar niște copile, îi mângâiau răbdătoare pe infirmii ce zăceau, acoperiți în niște pături sărăcăcioase, rezemați de coloane. Sebastianus simți toată durerea și epuizarea ce-i măcina pe oamenii aceia, dar și solidaritatea lor, voința lor de a rezista. Și în primul rând, în spatele a tot ceea ce văzuse până în acel moment - cu tot dramatismul situației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fusese o victorie, dar care, cu siguranță, nu era menită să fie învăluită în aureola gloriei, căci despre acel triumf al dezmoșteniților Galiilor istoricii și cântăreții veacurilor viitoare nu aveau să scoată în mod sigur nici o vorbă. Ajuns printre corturile sărăcăcioase ale bagauzilor, constată, cu surprindere și cu dezamăgire, că mulți dintre ei părăseau tabăra. Luându-și rămas bun de la cei care rămâneau, se îndepărtau peste câmp în grupuri mici, ducându-și atârnate de sulițe legăturile cu bruma de lucruri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cazon, al numărării cu înfrigurare a zilelor, se încheia pe data de 18 septembrie, în dreptul căreia fusese scris cu majuscule: LIBERARE. Încadrat de pereții casetei următoare și prins într-o piuneză, te privea blajin și parcă surprins gornistul. Uniforma era sărăcăcioasă, dar îngrijită și-i venea bine. Purta ghete, moletiere bine înfășurate peste gambe, pantaloni de pufoaică, tunică petrecută cu centură și bandulieră, chipiu. De centură îi atârna o ploscă de metal, îmbrăcată în postav care putea fi umezit pentru a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
tot se Întorceau să-l viziteze pe Sammler. „E ca un guru pentru ei“, spunea Shula-Slawa. Cititorii mai recenți erau studenți activiști. Domnul Sammler chiar era interesat de mișcarea radicală. Judecând după capacitatea lor de citire, tinerii avuseseră o educație sărăcăcioasă. Prezența lor câteodată inducea (sau adâncea) un zâmbet lung, nemișcat, ce dădea senzația mai mult ca orice de orbire. Pletoși, murdari, lipsiți de stil, otova, ignoranți. Afla după ce-i citiseră câteva ore că trebuia el să Îi Învețe acea materie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
batista din buzunarul de la piept, o despături și reîmpături, Își atinse fața, Își șterse palmele cu delicatețe subțire, vârstnică. Fără plăcere În a da spectacolul, fără Încurajarea atenției primite (era mult zgomot), puțina satisfacție pe care o simțea era o sărăcăcioasă stafie a mândriei ce o simțise cu nevasta lui În fața succeselor lor britanice. În fața succesului său, un evreu polonez atât de bine cunoscut, atât de frumos apreciat de către nobilime, de H.G. Wells. Inclus, de exemplu, cu Gerald Heard și Olaf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
București o zi mai târziu. În 20 eram cu Andrei în Brașov, căutând manifestanți (patternul ’87: umblam prin fața Prefecturii, doar de vor apărea muncitorii de la „Steagul roșu”). De unde! Cozi la portocale, oameni cu brazi sub braț, o atmosferă de sărbătoare sărăcăcioasă și tristă, fără miros de risc. Mi-am luat copilul și m-am întors la Gura Râului. A doua zi, fiindcă am chiulit, a trebuit să mă țin de promisiune și s-o iau de nebună cu 70 de adolescenți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
vis, sau în vis și trezie - e greu de precizat - îmbrăcată într-o crinolină albă, dansând pe scena unei opere, luminată de reflectoare puternice în aplauzele unei asistențe elegante, în moda secolului XIX, apoi în fața oglinzii dreptunghiulare de pe ușa șifonierului sărăcăcios așezat la picioarele patului de acasă, unde dormeam cu mama, dar eu cred totuși, că era în vis, căci niciodată ea nu mi-a spus că arăt superb, în malacoful acela alb. Sau poate mama era obosită de munca de peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în urmă, la Fès, de înverșunarea lui Zeruali, de cruzimea fără chip a șeicului leproșilor. Chiar în ziua plecării noastre, am străbătut orașul Sefru, situat la poalele Atlasului, la cincisprezece mile de Fès. Locuitorii sunt oameni bogați, dar se îmbracă sărăcăcios, cu straie pătate de ulei, din pricina unui principe din familia regală care a pus să i se clădească acolo o reședință și care covârșește sub biruri orice persoană ce pare să se bucure de oarecare prosperitate. Trecând pe strada principală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
populația împotriva evreilor; aceștia au fost aproape toți măcelăriți, iar avutul lor a fost prădat. În ținutul acela erau multe terenuri cultivate, dar ele sunt aride, căci nu pot fi irigate decât cu apă din puțuri; în plus, sunt destul de sărăcăcioase, iar pentru a le face mai rodnice, locuitorii se folosesc de o metodă puțin obișnuită. Când vine câte un vizitator, îl poftesc să stea la ei acasă fără nici o plată, dar în schimb adună bălegarul animalelor, iar pe oameni îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
plece în altă parte. Își aminti cuvintele lui Proculus, maestrul său: numai cine știe să împartă cu bolnavul energiile sale vitale și știe să se dăruiască într-atât încât să simtă suferința celuilalt poate vindeca. Orele treceau încet în coliba sărăcăcioasă, curată, făcută din trunchiuri de copaci ale căror găuri erau astupate cu catran. Se cunoștea mâna femeii în mănunchiurile de flori uscate de lângă cămin și în cele de ierburi în care Valerius recunoscu câteva plante medicinale și vâscul. Aruncă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
strălucire și viață și cea albastră pentru nesfârșit și calm și eliberare atunci când mi-o doresc. Viață într-o sticlă galbenă, moarte albastră ca cerul, albastru rece ca oțelul, a spus el. Era teribil de prost îmbrăcat, cu o mantie sărăcăcioasă, de neguțător ambulant, și o uriașă desagă peticită, cu desene pe ea, și s-a întors, dând să plece. I-am zis că am un frate pe nume Născut-din-Moarte iar astăzi este ziua când devine bărbat, ai ceva secrete pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de mine, zdrobitor calificat de lentile! Bărbatul turnă ceaiul de rădăcini într-un castron și-l aduse, gata să alunece pe piesele de puzzle împrăștiate, apoi se așeză din nou lângă Vultur-în-Zbor. Ce ciudat, se gândi Vultur-în-Zbor, ca o încăpere sărăcăcioasă ca aceasta să creeze o atmosferă atât de confortabilă, de prietenoasă. Camera în care stătea era un pic mai arătoasă decât interiorul unei cocioabe. Două rogojini de papură plasate la o oarecare distanță, dintre care una purta în prezent povara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
la tăcere. Vultur-în-Zbor dormea, dar femeia cea urâtă, plină de griji, stătea întinsă pe rogojina de pe podea și era trează. Virgil Jones zăcea în balansoarul său, ca un morman imens de carne, ascuns parțial sub o pătură mai mult decât sărăcăcioasă. Mișcările sale neregulate trădau faptul că și el era departe de a visa. Ochii i s-au închis pentru un moment. Când, inevitabil, i s-au întredeschis iar, a văzut-o pe Dolores stând în fața lui - un trup îndoit, îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în care a intrat în oraș, a înțeles că amenințările lui Peckenpaw nu fuseseră vorbe goale. Oamenii se opreau și se uitau lung în urma lui, parcă înfricoșați de cutezanța sa. Senzația din filmele acelea vechi, văzute în cinematograful murdar și sărăcăcios din Phoenix, umplea străzile. K devenise teritoriul lui Peckenpaw, un orășel al bătrânului Vest, iar Vultur-în-Zbor era, la urma urmei, un Indian Roșu. Aproape că se aștepta ca un șerif să iasă prin niște uși batante și să-l împuște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]