1,048 matches
-
meciul, bă tată, asta era, da? Asta e, într-adevăr suntem cea mai mare națiune din lume. Bă, ca înecatul de funie s-a agățat, bă! I-a salvat copilei ăleia cinci mingi de meci, aproape că începuse să plângă săraca aia", a comentat Radu Banciu, joi seară, conform reportervirtual.ro. "Țărăncuță venită de nicăieri" Radu Banciu a vorbit în termeni duri despre Simona Halep și după finala jucată de româncă la Roland Garros. "Simona Halep este o țărăncuță venită de
RADU BANCIU, despre SIMONA HALEP: "Când am văzut-o pe nenorocita asta a noastră..." by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/79167_a_80492]
-
ale misiunii lui prin ușa Întredeschisă a băii. — Tipii ăștia sînt niște super-șmecheri. Nu văd decît software În fața ochilor, de aceea am considerat că ar fi o idee bună să le vorbești despre artă, poate și despre filantropie. Ia uite! Săraca Monica! Guvernul cheltuiește șase milioane de dolari pentru a o forța să descrie o muie! — Nu e chiar așa de simplu, ironizează Wakefield. Simte ceva născut de excitanta expresie „muie“. E murdară, e nerușinată, bravo ție, Maggie. — Voiau un conferențiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
întrucật alde Constantinescu “fugiseră” din țară, iar pentru dậnsa asta echivala cu o crimă. Cea dintậi reacție a ei, cậnd a aflat de la Vocea Americii - de isprava lor, a fost:Aneta, oare, de unde o să mănậnce urzici, acolo, în America? Știa, săraca, ce va pătimi acolo Aneta ei, printre străini și, deși “pămậntul făgăduinței” i se înfățișase drept ideal pentru niște transfugi, îi compătimea zilnic pentru neputința lor de a-și culege urzici de pe la poalele zgậrậienorilor. La polul opus, bunicul era un
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
de pus și le dăm înapoi.” Vin ăia cu o canistră de vin, vine cu tava cu paharele... „ - Măi, voi stați la grămadă, acolo, că eu vin la fiecare grămadă !” Vinul era cum e via toamna. Ce ? Mai ales femeile, săracele, cine bea vin că sărea căciula din cap ?! Ș-au băut ș-o mai rămas vin. Erau doi bătrânei, săracii, care luaseră cu loturile, ălea să culeagă porumbul, acolo, vin la noi: „- Domnu’ inginer, dom’le, dăm și noi o
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
la el, în Nicolina, cum îi spune, pe Nicolina C. H.: - În Frumoasa, încolo ? Ș. B.: - Cum îi spune, ea era șefă la Plan..., blonduța aia cu ochi albaștri, era, așa. Și aia - stați să termin -, și ea voia, ea, săraca, voia și ea să facă schimb de apartament. Ș-am schimbat ș-apartamente, unii săracii stăteau, i-am spus: măi, tu te duci - că ăla care răspundea de apartamente, repartiții apartamente, lucra numai cu mine - ș-apoi oamenii veneau înadins
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
noștri,... oameni străini nouă, nu cu legea (religia), ci cu neamul, cu limba și cu năravurile cele rele. Iată o deosebire clară între lege și rasă; între confesiune și naționalitate! Apoi urmează zicînd: Întorcându - se Dumnezeu cu milă la această săracă de țară, adusu-și-au aminte de noi, Matei Basarab, și ne-au adus din țări străine, de unde eram goniți de străini și pribegi de răul lor și ne alease la domnia țării și ne ridică în Scaunul strămoșilor noștri
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
coloniza țara cu nemți, deși aceasta nu se poate întîmpla decât în socoteala poporului autohton. De acolo în fine demagogia descreierată și teoria de "om și om". Dacă - ceea ce nu se mai poate spera - Dumnezeu ar avea milă de această săracă de țară, cum zice Matei Basarab, și ar voi s-o înzestreze din nou cu oameni purtători ai tradiției și harnici a-i păstra caracterul, el ar trebui să-i aleagă din familii cari ar dovedi o vechime și o
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
tată, eu și Mitică, frate-meu, ne pârpâleam ca pe plită și tot priveam spre Gura Humorului, în depărtare, pe șoseaua mare... Când, ce să vezi? Aproape de-amiază, când ni se lungiseră ochii de-atâta uitat și când fetele, săracele, luându-se cu joaca, uitaseră să ne tot toace la cap cu întrebările: "da, când vine tata?, da, cum e îmbrăcat?, da, rămâne, de-acum acasă, ori tot pleacă la oaste?" numai ce-am zărit, mai întâi un nor de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
să fie judecat el însuși". Și, dincolo de toate lucrurile acestea esențiale, ca la orice evenimente de acest fel, unii și alții care s-au aflat în preajma Corinei au discutat și comentat în fel și chip. Ba că ea, Corina, voia săraca, să plece și ea în RFG. Și de aceea s-a întristat și s-a îmbătat. Ba că în ultimul timp s-ar fi încurcat cu un inginer mai tinerel și mai frumușel din subordinea lui Bițu, Iustin Negrin căruia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
-i scoată pe unii, să-i pregătească pentru plecat... Cum a fost momentul plecării de acolo? O venit și rândul meu și mi-au dat bagajul, ne-au dat fier de călcat să ne călcăm hainele... că alea au umblat, săracele, prin magaziile din pușcării, și să fim puțin mai adunați așa, să nu fim chiar zdrențuroși... Unii chiar că era’ bine zdrențuroși, că toate hainele lor au fost rupte... Și, pe-ormă ne-am eliberat. A venit Securitatea acolo și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
-său, și la un moment dat vede că vine cu cineva. Intră-n curte... și vine iar să se uite, că, totuși, i s-o părut ei ceva deosebit, c-aveam o traistă În spate. Și când m-am apropiat, săraca sora mea, când m-a văzut, să pice jos, nu altceva... Mă rog, vă dați seama că nu se poate descrie așa ceva... A fost o bucurie nemaipomenită. Și am stat câtva timp la ea și p-ormă o venit cumnată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să stea jos și să restituie banii părinților pentru că nu are ce să apere din două motive: nu poate să apere pentru că nu are voie și, În principal, nu poate să apere o faptă care n-a fost săvârșită. Mama, săraca, mi-aduc aminte... când i-am zis la avocat să stea jos că nu are ce să apere, mama atunci a zis: „Mamăăă, ce-ai făcut!?”. Părinții, săracii, erau convinși că m-ajută, dar n-aveau cu ce... Avocatul era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
e o Întrebare... să spun așa, cu deschidere. Regrete... După o viață categoric Începi să ai regrete. Da’ niciodată nu știi ce regreți mai mult, când n-ai făcut pasul bun sau când... Mă rog... Regrete am În sensul că săraca mama a suferit foarte mult... În primul rând, nu mi-e de suferința lu’ tata și-a mea..., dar io cred că mama a fost cea care a suferit cel mai mult de pe urma noastră... Ăsta e Într-adevăr un regret
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
intrat Înăuntru toți, cu puști mitraliere, o mulțime... Au căutat pe sub paturi, prin dulap, prin camere, În magazii, peste tot. L-o dus pe soțul meu și În pod... Eu eram ca moartă, fetița cea mare, care deja pricepea ceva săraca, stătea și ea Îngrozită și se uita ce se-ntâmplă, ce-i cu oamenii ăștia străini... Și vine la mine și zice: „Îmbrăcați-vă!”. N-am zis nimic, m-am dat jos din pat, am Îmbrăcat fetițele, m-am Îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pe toți. Pe soțul meu nu l-au arestat până a doua zi. Și-au făcut inventarul și au aranjat ca fetițele să fie duse la nașa noastră care ne cununase. Până atunci, o adus cu sila pe o vecină, săraca, să stea cu fetițele peste noapte și ziua cealaltă... Pe mine m-au dus la Satu Mare și Încă Weiss m-a dus cu mașina lui. Pe ceilalți, săracii, i-o dus cu camioanele și cu cătușe la mâini. Mie nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Dumnezeu să mor, nu mai suportam durerea, mă gândeam la fetițe, la soțul meu, la toți... Și acolo, la Uranus, am ajuns cu două doamne, una mai În vârstă, de 60 de ani. Fusese prietena unui diplomat francez și era, săraca, Învinovățită de spionaj. Era o bătrână nenorocită, bolnavă, o modistă... Nu știu cum au putut să o condamne. De fapt, au condamnat-o numai la un an și pe urmă a plecat acasă... Cealaltă era o doamnă englezoaică, londoneză, care era căsătorită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
să ia legătura cu Vaticanul... Și ea, prin valiza diplomatică, le ducea scrisorile... A fost descoperită ea și cu mai multe persoane, care, tot așa, ajutau pe preoții fugari, și au făcut un lot așa-zis „lotul Vaticanului”. Și ea, săraca, era În anchetă la Securitate de nouă luni, pentru că, fiind la ambasada americană, cunoștea foarte multe persoane pe care Securitatea le urmărea... Și de la ea tot voiau să afle câteva lucruri... Ea mi-a ridicat moralul, că altfel nu știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
acuma, toate cât au intrat au intrat plângând”. N-am să uit asta niciodată. Și vă spun că jos erau numai scândurile goale și-atunci șefa s-a adresat la cele de sus: „Dați repede o saltea jos”. Că ele, săracele, au cules toate saltelele și de jos și le-o pus să le fie mai cald. Atunci careva mi-o aruncat o saltea jos și-o pătură. Dar eu atuncea, naivă cum eram, am zis: „Nu vă deranjați, că eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
un an de Închisoare, fiindcă nu o denunțat pe soră-sa, no! Dintre fetele astea, care erau din lotul francez, două făcuseră tuberculoză la Securitate. Erau mai sensibile, așa, și de-alea spusese șefa de celulă că erau bolnave, că săracele tușeau și erau În ultimul hal de bolnave... Și abia după mai multe cereri pe care le-am făcut să le ducă la Îngrijire la spitalul deținuților la Văcărești... Și abia le-o putut duce... Și una o murit, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
muncim. Celelalte erau la regim Închis, așa se zicea. Deci primeau și o hrană mai slabă... Noi primeam o hrană mai bună, fiindcă aveam de la câștigul produselor pe care le făceam și ni se adăuga la hrana de-nchisoare. Și săracele, cele cu 20 de ani, cu 25 de ani condamnare sau care erau pe viață, alea erau separat Închise, În altă cameră... Pe-ale nu le vedeam, numa’ de la geamuri... Câteodată, când mâncam, În timpul pauzei de masă, la sufragerie, ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În timpul pauzei de masă, la sufragerie, ne dădea voie să ne plimbăm printre castani și, care voiam, mergeam să ne rugăm În fața mănăstirii... O jumătate de oră aveai voie. Apăi mâncam repede și ne plimbam, ș-atunci le vedeam, că săracele apăreau la geamuri, că nu erau obloane... La Mislea nu existau obloane, numai erau văruite geamurile, dar le puteai deschide, că aveai voie... Și vedeai numai câmp și dealuri. Atunci am văzut-o pe doamna Chehata la geam, săraca, ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
că săracele apăreau la geamuri, că nu erau obloane... La Mislea nu existau obloane, numai erau văruite geamurile, dar le puteai deschide, că aveai voie... Și vedeai numai câmp și dealuri. Atunci am văzut-o pe doamna Chehata la geam, săraca, ne făcea semne..., și pe soția mareșalului Ion Antonescu, pe doamna Antonescu... Și-am văzut-o și când o eliberat-o, că lucram, că pe urmă am ajuns de-am lucrat la spălătorie, cu toate că aveam zece ani, da’ aveau nevoie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
mai eram așa de tinere, dar nici bătrâne... la 32-33 de ani. Și așa am putut sta cele șapte zile câte ne-o dat. Și În cele șapte zile n-am mâncat numa’ o dată mâncare caldă. Da’ fetele de sus, săracele, ne-o așteptat și-or reținut rația lor de marmeladă care ne-o dădeau dimineața, cât un cub de zahăr... Și le-o reținut pe toate, și cele o sută de grame de pâine care o primeau dimineața... Că În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
reținut rația lor de marmeladă care ne-o dădeau dimineața, cât un cub de zahăr... Și le-o reținut pe toate, și cele o sută de grame de pâine care o primeau dimineața... Că În rest era doar mămăligă. Și săracele n-o mâncat pâinea și ne-o ținut-o nouă pe când am ieșit, că am fost lihnite de foame... Vă puteți Închipui? Asta a fost prima mea pedeapsă... Și celelalte pentru ce le-ați primit? A doua a fost pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
o adevărată mișcare... Acolo am cunoscut fete din Satu Mare și din Împrejurimi. Voiau să facă revoluție ca-n Ungaria... Deci, cum să zic, organizații subversive, contra... Și erau pedepsite pentru asta..., că vroiau să submineze siguranța României, na. Ele primiseră, săracele, 12 ani de Închisoare. M-am Împrietenit cu ele, că erau chiar Învățătoare Între ele și ne cunoșteam și familiile. Deci așa de multe veniseră, că trebuia să dormim două-ntr-un pat... Nu mai aveau loc În Închisoare pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]