530 matches
-
dulce și mă alintam la sânu-i gângurind și uitându-mă în ochii ei cu drag". Trăind la granița fabulosului, universul Smarandei e un univers cu datini și obiceiuri. Ea este o ființă aleasă, care înțelege că omul învățat este superior: " Sărmane omule! Dacă nu știi boabă de carte, cum ai să mă înțelegi?" Smaranda voia să-și vadă băiatul popă și își sancționa soțul, inferior cultural, reticent la schimbări. Este diplomată în relație cu Mătușa Mărioara, care era rea de gură
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
veni, firește, de la un „eliberator“. Nu mai este nevoie să spunem că acesta este unul dintre motivele cu numeroase variații de‑a lungul întregii opere dostoievskiene, unde „înșelatele și abandonatele“ poartă, de regulă, numele Liza, amintind astfel de prototipul galeriei, sărmana Liza din nuvela cu același nume a lui Karamzin. Că Dostoievski se va fi gîndit și la această filiație - dovadă stă titlul complet al nuvelei: Nopți albe. Roman sentimental. Din amintirile unui visător. Atributul de „sentimental“ trimite la Karamzin (principalul
[Corola-publishinghouse/Science/2088_a_3413]
-
ca să nu ia vântul vârful ei. Până la această operație, fânul se făcea porșori, porșorii se adunau și iar se Împrăștiau. De abia pe urmă se adunau În jurul unui prepeleac, după care Începea clădirea căpiței. Și când mă gândesc la mama, sărmana, că era să mă nască pe vârful unei căpițe la Piciorul Ars În 14 august 1937, zic În sinea mea vorba lui Creangă: Ce mai vremi și ce mai oameni! Cositul dura până după cincisprezece august, iar dacă vara era
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
iară cel mic era harnic și cuminte” savurarea vieții începe încă de la vârste fragede, potrivit caracterului fiecărei persoane, potrivit construcției sale interioare; motivul popular, regăsit și în basme , al superiorității mezinului; p. 15, r. 19 20 : „frica-i din raiu, sărmana” de multe ori, în popor, frica nu este luată în calcul drept dovadă de lașitate , ci se are în vedere efectul salvator pe care îl are în unele situații; r. 22 23 : „Fuga-i rușinoasă, da-i sănătoasă !” face parte
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
r. 21 : „păcatele mele m-au adus, măicuță” recunoașterea greșelilor și asumarea consecințelor faptelor proprii; p. 51, r. 37 : „nu te bucura așa degrabă” atragerea atenției asupra grabei cu care un lucru se consideră finalizat; 53 p. 53, r. 11 : „sărmana, s-a chinuit așa până despre ziuă” perseverența cu care fata insistă pe lângă cel iubit să o ierte și să o reaccepte, atitudine alimentată în primul rând de iubire, apoi de încredere și voință; p. 55, r. 17 18 : „acum
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
de bine, ori de rău, De asta habar n-am eu.” atitudinea admirativă sau dezaprobatoare a celorlalți, fundamentată pe argumente concrete sau pe aparențe, nu este luată în considerare de persoana în cauză. POEZII POPULARE p. 172, r. 10 13 : „Sărmana inima mea, Mai bine s-ar fi topit, Decât m-aș fi despărțit De-un puișor ce-am iubit.” suferința din dragoste, din cauza despărțirii de persoana iubită, este dureroasă, greu de suportat; p. 173, r. 13 14 : „Eu nu slăbeam
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
percepeți. Poate că am vrut să beau un pahar de sifon sau poate am vrut să-mi repar greșeala și să-i ofer târzilnica apă spre trezire, fapt este că am mai făcut o gafă, și ultima pentru interlocutoarea mea, sărmana! Sifonul a țâșnit, jetul a izbit în paharul de plastic pe care-l țineam în mâna dreaptă și de acolo a stropit manuscrisul, proiectând-o pe domnia sa, musca, jos, pe parchet, la vreo doi metri. Când am ridicat-o de
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
nostru din curte, pe care tata, înainte de a ieși cu căruța cu bagaje pe poartă, i-a dat drumul din lanț, spunându-i: „Îmi pare rău, băiete, că te las, descurcă-te cum poți, vin vremuri grele și pentru tine, sărmane!” M-am mai uitat odată la casa noastră, la curtea copilăriei noastre, am cuprins cu privirea șoseaua Păcurari și peisajul cimirului evreiesc unde hălăduisem de atâtea ori și am plecat spre gară. Plângeam, noi, copiii. Părinții își ștergeau cu palma
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
la mașină. Cu oarecare frică am intrat pe drumul din pădure. Primele sute de metri a mers, dar la un moment dar, roțile din față a Zambilicăi au intrat periculos de mult în noroi. Patina, scrâșnea, urla, se vedea că, sărmana, făcea totul pentru a ne scoate din bucluc, dar... stăteam pe loc. Eu și cu Gabi ne-am dat jos și am început să împingem mașina din spate. A mers, am ieșit din știoalna aceea și am înaintat câțiva metri
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ițari Și cușma pe-o ureche. Ne dase nume de Curcani Un hâtru bun de glume, Noi am schimbat lângă Balcani Porecla în renume! Din câmp, de-acasă, de la plug Plecat-am astă vară Ca să scăpăm de turci, de jug Sărmana, scumpa țară. Așa ne spuse-n graiul său Sergentul Mătrăgună, Și noi ne-am dus cu Dumnezeu, Ne-am dus cu voie bună.” SERGENTUL (fragmente) Vasile Alecsandri Pe drumul de costișe ce duce la Vaslui Venea un om cu jale
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
mă cutremur, ce-ar fi dacă ar trăi bietul tatăl tău? Cum era el de inimos, vai, Doamne, poate că nici tu n-ai fi unde ești, căci el nu te-ar fi lăsat pentru nimica-n lume. Dar eu, sărmană văduvă, ce să fac? Plâng și mă rog lui Dumnezeu să-ți poarte de grijă și să te apere și să-ți lumineze sufletul și cărările vieții... Acum barem de-ar veni odată pacea, să mai scape oamenii de chinuri
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mă cred foarte român, dar asemenea exagerări sunt bolnăvicioase, hotărât bolnăvicioase, ca să nu zic periculoase... A doua zi toată Parva știa că Apostol Bologa a stricat logodna cu fata avocatului fiindcă a auzit-o vorbind ungurește. Și toată lumea compătimea pe "sărmana Marta", proorocind că Apostol are să-și frângă gâtul dacă a apucat-o, în plin război, pe urmele răposatului Bologa. Seara, la "cazina" românească, unde se adunau azi toți domnii, deoarece în "cazina" ungurească se instalase popota ofițerilor, se vorbi numai
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
coborật atunci de pe piedestalul acela înalt unde îl așezasem odinioară. Tậrziu, aveam să dezleg misterul acelui bilet, al cărui subiect era dr. Meisner, ginerele domnului învățător, care, se plăngea mama, îi indicase greșit tensiunea arterială, obsesia întregii ei vieți. Ea, sărmana, și-a numărat fiecare bătaie a inimii pentru copiii ei rămași orfani, fiind obligată să muncească din greu pentru a-i putea întreține. Cu luciditatea de astăzi lam judecat și atunci pe Domnul, și, deși nu-l mai iubeam ca
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
urmă gelozia sfarmă inima-ți din piept. Căci pe urmă el te lasă, tristă, slabă, văduvită. Cu aripele-ostenite ziua, noaptea stai pe ouă; Mori de sete și de foame, nici un sâmbure de rouă, Nici priviri de-amor n-aruncă la sărmana eremită. Ci mai bine nu mai intre în gândirea ta virgină Visele înșelătoare de iubire și plăcere - Vin să-nveți înțelepciunea, a naturi-adînci mistere Și a stelelor mari drumuri, ce viitorul îl lumină. Cum vorbeau înțelepțește ce s-audă și
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Vau, Vau, Vau, cel șarlatan Era smerit, cucernic. Dar, ah! acum - sărmanul Tit! La Văcărești el e menit, O! jerum, jerum, jerum, O! quae mutatio rerum! Și-atunci când mare Tit era, Slăvita caracudă La Trei-Sfetite conăcea, Lipsită de-orice trudă. Sărmana Caracudă-acum Cu traista calicește-n drum. O! jerum, jerum, jerum, O! quae mutatio rerum! Porunca de surghiun ș-aman Samson nu vra s-asculte, Dar iată vine Petrovan Din Bolgrad cu insulte; Și lui Samson i-a zis: sictir! Căci
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
trotuarul literaturii. Mascota haitei este ciolanul. Secretul viciului : știe să - și aleagă ambalajul. La rădăcina adulterului nu stă calitatea, ci varietatea. Nu plăcerile ne epuizează, ci goana după ele. Plătește un critic să te înjure. Altfel, mori anonim. A ajuns sărmana noastră sensibilitate aproape un handicap. Vulgar înjură toți. Cu talent, numai unii. De când e lumea, scriitorii se înjură prin reviste sau redacții și se sărută la bufet. Și porcul își batjocorește aerul din preajmă. Dar nu cu bună știință. Două
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
A bâlbâit ceva și am fost nevoit să îi arăt pașaportul că eu sânt el. S-a înroșit toată și parcă a devenit și mai bună (pentru că era bună rău de tot) și n-a mai avut ce să facă sărmana, că doar trăia cu mine de câteva luni fără ca eu să mă fi prins și, pe deasupra, mai eram și hotărât să îi arăt că sânt mai bun în pat decât mine (adică el). Și s-a întîmplat și chiar și
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
cuvântul are trei accepții concomitente: "imagine a visului (onar), apariție provocată de un zeu (phasma), fantomă a unui defunct (psyché)". Astfel îi apare nefericitul Patrocle în somn lui Ahile. În Eschil, Io spune: "Ah! iară și iar tăunul mă-mpunge, sărmana! / E năluca [eidôlon] lui Argos..."*. Euripide, în Alcesta, pune cuvântul în gura soțului ei văduv, care-i imploră pe sculptori să-i redea soția vie: În patul nunții așeza-voi trupul tău, / făcut de mâna unor meșteri iscusiți [tektonôn], / și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
de casă. — Nu, nu s-a-ntâmplat nimic. Dumneavoastră sunteți directorul? — Nu, patronul. Ted Carmody, se prezentă el. Sunteți de la poliția din Boston? I-am arătat în silă insigna. — LAPD. Este vorba de Beth Short. Ted Carmody își făcu cruce. — Sărmana Lizzie! Ați prins un fir? De-asta vă aflați aici? Am pus o monedă pe tejghea, m-am servit cu un baton de Snickers și l-am desfăcut. — Hai să zicem că-i sunt dator lui Betty. Am câteva întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
o bătălie navală câștigată cu trei secole în urmă. Era locul sacru al discursurilor istorice: Julius Caesar și Augustus o făcuseră să devină simbolul gloriei Romei. În timp ce urca spre tribună, printr-un bizar joc al memoriei, Împăratul își aminti că sărmana Julia, fiica lui Augustus, fusese acuzată că provocase un scandal public, împreună cu prietenii ei cei veseli, chiar acolo. În acuzații se amestecaseră abil desfrânarea cu profanarea locului sacru, încât Roma se indignase, fără să-și dea seama de ridicol. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
apărare în fața viselor. Sertorius Macro reacționă sălbatic: — Dacă eu ies de-aici și îl văd de Junius Silanus, omul care ți-a dat-o pe fiica lui de soție și care face ca grupul lui să-ți rămână fidel chiar dacă sărmana de ea e moartă, care se simte răspunzător să te îndrume, și dacă-i spun că tu vrei să distrugi majoritatea cu ideea asta... Ochii tânărului Împărat se deschiseseră larg, irisurile limpezi îl fixau pe prefectul cohortelor sale. Sertorius Macro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Woosung. N-am putea să ne Întoarcem la centrul de detenție, doctore Ransome? Întrebă unul dintre misionari. SÎntem foarte obosiți. Medicul se uită la orezăriile abandonate și la femeia bătrînă Întinsă la picioarele lui. — Ar fi cel mai bun lucru. Sărmana, nu mai poate suporta mult. Camionul porni din nou Înainte, hurducîndu-se, pe drumul pustiu. Jim se Întoarse la postul său de lîngă cabina șoferului și privea cîmpurile, Încercînd să găsească ceva ce ar fi putut semăna cît de cît cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
plimbării de întoarcere spre casă. Dar, sprijinit cu cotul de tejghea ținând zece mii de lire în mână, mă gândesc că aș renunța bucuros la locul meu în tabăra celor sănătoși pentru a fi privit, cel puțin o dată în viață, așa cum sărmana handicapată îl privește pe spastic. Atunci, fetițo, Italia își făcu o scurtă intrare în vintrele mele, traversându-le ca un submarin. Era din nou seară, eram din nou singur în oraș. Am răsturnat pe birou un sertar plin cu fotografii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
două ori pe săptămână nu trec pe la el să-i iau tensiunea, se supără. Întinsă pe o parte, cu fața ascunsă între brațe, Elsa vorbea cu mama ei. Nu era foarte apropiată de ea, pentru că nu reușea să-i ierte sărmanei Nora frivolitatea. Elsa, ca și tatăl ei, nu fusese niciodată indulgentă, aceasta este adevărata ei slăbiciune. „Mama este atât de bună“, spunea, „și atât de cretină“. Când a murit, Nora a încetat ca prin minune să mai fie o cretină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
să-mi pierd nopțile... Sau să le câștigi, Víctore. În sfârșit, nu știu ce se-ntâmplă cu mine și nici ce se-ntâmplă cu noi. Și eu, în ce mă privește, cred c-aș reuși să mă resemnez; dar biata mea Elena, sărmana mea Elena... Sărăcuța de ea! — Vezi? Ai și-nceput s-o compătimești. — În sfârșit, Augusto, gândește-te bine înainte de a te însura. Și se despărțiră. Augusto se întoarse acasă cu capul doldora de câte auzise de la don Avito și Víctor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]