614 matches
-
o după-amiază caniculară din decembrie 1997, în timpul primei mele vizite în Africa în calitate de secretar de stat. Băiețelul părea să aibă aproximativ cinci ani și vorbea încet, cu vocea golită de emoție. Mi-a spus că în urmă cu două săptămâni sătucul în care trăia familia lui fusese atacat. Mama sa l-a aruncat la pământ, protejându-l cu propriul corp. Când s-a așternut liniștea, s-a strecurat de sub ea și a privit în jur. Mama sa era moartă. În apropiere
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
de credință compusă pentru tribul Masai sună în felul următor: "Credem că Dumnezeu și-a îndeplinit promisiunea trimițându-l pe Fiul Său, Iisus Hristos, un om în carne și oase, din tribul evreilor, care s-a născut sărac într-un sătuc, care și-a părăsit casa, și care se afla mereu în expediții, făcând fapte bune, vindecând oamenii prin puterea lui Dumnezeu și a omului, demonstrând că religia înseamnă dragoste. Respins de poporul său, el a fost torturat și țintuit de
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
nordică, la sud-est de monarhia austriacă, la 22 de kilometri de Dunăre și la 15 kilometri de frontiera valahă. Intrarea văii Cernei nu e mai mare de 1 000 de metri; se văd aici câteva podgorii, câmpuri de porumb, pajiști, sătucul Petineska și, ici și colo, pe coasta munților, câteva stâne. Strunga se strâmtează curând, poalele munților se reunesc și nu lasă loc de trecere decât râului; Cerna sare peste blocurile care îi îngreunează cursul; drumul ce șerpuiește cu greu pe
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
pentru ca cei plecați la oraș să poată construi fabrici, asta-i altceva și nu intră în preocupările autorului. El doar cartografiază istoria. Marele merit al scriitorului este acela de a imagina niște scene extraordinare, pline de valențe literare, într-un sătuc, departe și de centrul comunei, unde, de fapt, nu prea se întâmpla nimic. Nimic deosebit, deși acolo trăiau oarneni și unde trăiesc oameni... trebuie doar să știi cum să-i privești și romanu-i gata! Autorul știe și glosează pe acest
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93041]
-
întindea, în amurgul galben, un peisaj industrial: un castel de apă, o hală de fabrică, un atelier mecanic cu câteva jigodii în față, trântite de-a dreptul în bălțile de motorină. Am intrat pe strada școlii. Era un fel de sătuc sau o mahala cu trecători rari, prost îmbrăcați, cu înfățișarea necăjită a omului mărunt. In firele de telegraf erau încurcate zmee cu cozi de cârpă. Am găsit până la urmă și școala, o clădire veche de peste o sută de ani, îngălbenită
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
lucrare a lui Dumnezeu și a Satanei deopotrivă. Există nenumărate povești despre toleranța proverbială a acestui spațiu utopic. Aleg două, una arătând toleranță religioasă (e drept, exagerată pentru necesități narative), alta toleranță etnică. Se spune în prima că într-un sătuc sârbesc biserica ortodoxă și moscheea se aflau față-n față, așa încît preotul și imamul ieșeau în fiecare după-amiază să joace table împreună. Cu ocazia aceasta se lăuda fiecare cu virtuțile credinței lui. "Isus a înviat din morți", spunea preotul
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
ei trebuie să se împlinească după cum este scris. Câțiva copii, care au început să colinde la fereastră le întrerupse dialogul. Toți trei ascultau în tăcere. Colindătorii se auzeau pretutindeni, desigur copii. Cei mari încă nu porniseră, așteptau miezul nopții. întregul sătuc înconjurat de dealuri și păduri, acum părea un sat în miniatură. înainte cu o zi, peste el de așternuse zăpada, o adevărată lume de basm. Colindele și veselia copiilor îi făceau pe cei mai în vârstă să se întoarcă undeva
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
Dar trebuie să te iert. Îți cunosc povestea. Cum te-aș putea ierta Însă trebuie să te iert. Chiar trebuie? Cum te-aș putea ierta? Trebuie să te iert. Chiar trebuie? Povestea ta. Pentru tine totul a Început Într-un sătuc de mineri care se chema Nittin, tocmai la marginea mândrului oraș Edina. Tu te-ai născut În circumstanțe tulburi, fiind primul dintre fiii lui Ian Robertson și ai lui Molly Hanlon. Trăiau Într-o comunitate de mineri. Tu ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
și bucurăm de viață. Să ne întoarcem în Galway, să ne luăm o casă și să ne continuăm viețile acolo. Ce naiba, Aidan, doar tu ai vrut să plecăm, protestă ea. Tu singur ai zis că Galway nu e decât un sătuc înapoiat. De ce naiba vrei să te întorci acolo? Pentru că uneori viața aici e prea descreierată. Atâta sete de bani și lipsă de scrupule. Muncă până noaptea târziu. Faptul că nu ne pasă decât să avem mai multe și mai bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
adevărat acolo, șocul a lovit-o cu o forță neașteptată. Cum de era posibil ca viața ei să se fi schimbat atât de mult în rău? Ar trebui să se plimbe pe Fifth Avenue în momentul ăsta și nu în sătucul ăla ud. Ghidul preciza că nu durează decât o jumătate de zi să te plimbi prin Dublin pentru a vedea cele mai importante puncte turistice - de parcă ăsta era un lucru bun! Cert era că două ore erau de ajuns pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
unui tun automat era montat la prova joncii. Fără avertizare, tunarii deschiseră focul asupra orașului. Proiectilele zburau deasupra capetelor orășenilor care fugeau și explodau pe acoperișurile caselor. La un semnal de pe podul vasului, tunarii răsuciră tunul, fixîndu-și tirul asupra unui sătuc, la cîteva sute de metri de oraș. Primele obuze de la canoniere aterizau deja pe șoseaua prăfuită, lîngă cocioabele cu un singur etaj. Compania de soldați naționaliști, care debarcaseră de pe vas, alergau acum peste orezării, vînÎndu-i pe orășenii care fugeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
prima ghiulea a următoarei salve declanșă o uriașă explozie. Grupul de căsuțe din chirpici dispăruse, ridicat În aer de norul propriilor sfărîmături. Ascunzătoarea de muniții care explodă continua să erupă, aruncînd În aer coloane de fum. Pe drum, În apropierea sătucului, zeci de orășeni zăceau printre boccele și saltele, de parcă locuitorii acestui oraș hotărîseră să-și petreacă noaptea dormind În cîmp. Jim Își puse mîinile la nas și la gură, Încercînd să se oprească să strige. Privea cîmpia de foc de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
satisfăcută a unei mulțimi de străini, până când un violonist care cântase într-un cvartet din Budapesta decidea că locul de origine al orchestrei din Philadelphia nu era un loc chiar atât de rău, iar o femeie care nu părăsise niciodată sătucul ei din România îl credea în sfârșit pe asistentul social care îi promitea că nu erau indieni la Indianapolis. Am știut că trebuie să scap de acolo, și nu prin tangou. Am găsit o cameră, i-am zis doctorului. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
un drum de țară când pășise prima oară pe el, În tinerețe, dar care, de atunci Încoace, devenise mărginit de vile hidoase din cărămidă de un roșu crud. Era Întotdeauna o plăcere să ajungi pe străduțele fermecătoare și strâmbe ale sătucului Hampstead și să Îți croiești drum pe ele către ultimele sute de metri abrupți din apropiere de New Grove House căreia, ca atâtor altor lucruri În Anglia, i se spunea „new“ deși În realitate era destul de veche, având În jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
doar un amator În domeniul literaturii. Henry făcu apel la Fenimore pentru sprijin moral și Îi scrise, cerându-i ajutorul În găsirea unei locuințe la Florența. Întâmplător, aceasta Închiriase, dar nu ocupase Încă un apartament În Casa Brichieri din pitorescul sătuc Bellosguardo, aflat pe un deal de la marginea orașului, pe care i-l oferi, În timp ce ea rămânea pe loc, la Villa Castellani de alături, până la Anul Nou. Vila aparținea unor prieteni comuni, familia Boott, care se mutaseră la Florența pe timpul iernii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cererea mea domnul Baralt (nota lui H.B.D.). Sancho Panza. În original, de cuyo nombre no quiero acordarme, „de al cărui nume nu vreau să-mi amintesc“, reluare a celebrei expresii a lui Cervantes, care se preface că nu știe numele sătucului din La Mancha unde locuia Don Quijote. * Într-un impromptu care ni-l revelează de sus până jos, Paladión a ales, după câte se pare, traducerea lui Scio de San Miguel (n.a.). În spaniola argentiniană, oriental are și sensul de „uruguayan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Nici o problemă. Uite ce e, acum pentru mine nu e un momentul potrivit. Pot să te sun eu mâine? Vocea Îi suna oarecum distrat, ca de departe, ca a unuia care sună de la un telefon public aflat pe plaja unui sătuc În partea cealaltă a lumii. — Ăă, da, sigur. Dar totul e OK? Nu vrei să‑mi spui repede ce voiai să discuți cu mine? Am fost Îngrijorată, am crezut că e ceva În neregulă. A tăcut o clipă, după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
parcurgînd două străzi secundare, pînă ajunseră la Regent’s Canal. Pe o Întindere de o sută de metri de-a lungul potecii edecului erau Înșiruite ambarcațiuni locuite și barje. Mickey stătea aici de dinainte de Începerea războiului. Era un fel de sătuc. Acolo se aflau depozite, șoproane pentru bărci, dar rezidenții erau artiști și scriitori, dar și barcagii autentici - toți destul de conștienți că sînt „interesanți“ și „pitorești“, credea Kay; toți supermulțumiți de imaginea pe care și-o fabricau În ochii celor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
decât să cazi într-o prăpastie. Trebuie să le trimit fetelor din New York o carte poștală, m-a fulgerat un gând. Vreau să spun, trebuie să afle prin ce mi-e dat să trec. Ne-am plimbat pe jos până în sătucul din apropiere, să cumpărăm câte ceva. Când am ieșit din casă, au apărut doi italieni bronzați înfricoșător. Erau îmbrăcați la fel, cu jachete de aviatori bleumarin, pantaloni închiși la culoare și ochelari de soare. Amândoi aveau în urechi căști miniaturale. Păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
plin de tufișuri de hasmațuchi și muri sălbatici care se frecau de ferestrele laterale ale mașinii. Britanicilor nu le place nimic tăiat scurt, îngrijit, nici arbuștii, nici unghiile. Am trecut pe lângă ferme cu zidurile gata să se prăbușească și prin sătucuri cu case cu acoperiș de paie, cu garduri vii care mai de care mai frumoase. Englezii sunt obsedați de gardurile vii. Le dedică secțiuni întregi în ziarele de duminică, pe cuvânt. Singurele lucruri deloc pitorești în timpul drumului erau indicatoarele ocazionale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
el face să ajungem să nu-l mai vedem. Evident, asta nu-l face mai puțin oribil. Adevărat, dar numai războiul îi permite să intre în cotidian. Într-o seară, ocupasem poziție cu plutonul într-un grajd, la marginea unui sătuc minuscul. Nu știu de unde, apăruse printre noi o tânără rusoaică. Spre surpriza mea, vorbea foarte bine românește și așa am aflat că era româncă din Herța, ocupată de Armata Roșie în 1940, când cu Ultimatumul 29. O chema Ana și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nu dea de bănuit. Cât despre Maria, o rugasem să aștepte afară în mașină. O lăsasem cu muzica pusă și motorul încălzit. Oricum, dacă lucrurile se complicau, trebuia să fim pregătiți s-o întindem. Nu poți să stai într-un sătuc la infinit, și să nu observe nimeni. Nici în cărți nu merge așa. „Totuși,“ am remarcat, „Cutia e la el.“ „Și știm și ce poate face. Am strâns suficiente date.“ „Degeaba, dacă nu ne spune ăsta cum a folosit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
la televizor zeci de cazuri despre persoane care și-au dat viața pe droguri.Într-o seară liniștită,mă uitam împreunăcu părinții mei la un caz tragic despre un copil ce pierise din cauza drogurilor. Părinții lui îl născuse într-un sătuc mic și sărac. Copilul avea un talent unic de a cânta la vioară și își dorea să ajungă un mare musician,să cânte într-o sală mare plină de oameni ce îl admiră. Pe zi ce trecea devenea tot mai
Fii conṣtient, drogurile ȋṭi opresc zborul!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Doroftei Andreea, Vlădeanu Dobriţa () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1963]
-
Toțki, dar dintr-altă gubernie, foarte îndepărtată, care o luă pe fetiță cu ea, având instrucțiuni și împuterniciri din partea lui Afanasi Ivanovici. La această mică moșie, proprietarul avea o căsuță din bârne, de-abia construită; casa era elegant mobilată, iar sătucul, ca un făcut, se numea Otradnoe 14. Moșiereasa o duse pe Nastia direct în această casă tihnită și, întrucât era văduvă, n-avea copii și locuia doar la o verstă de-acolo, se instală și ea împreună cu Nastia; li se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se găseau instrumente muzicale, o foarte bună bibliotecă, potrivită pentru o domnișoară, tablouri, stampe, creioane, pensule, vopsele, un cățeluș extraordinar de rasa levrette; iar peste două săptămâni sosi și Afanasi Ivanovici în persoană... De atunci îndrăgi în mod special acest sătuc pierdut în imensitatea stepei, venea aici în fiecare vară, zăbovea câte două sau chiar trei luni și așa se scurse destul de mult timp, patru ani, trăiți în tihnă și fericire, cu bun-gust și eleganță. Odată s-a întâmplat că la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]