677 matches
-
Böcklin, cu o pânză ca Pădurea sacră (1886) înfățișând un cortegiu care se deplasează în direcția unui altar pe care arde focul sacru și în fața căruia sunt deja prosternate două figuri. Acest cortegiu alcătuit din femei înveșmântate în robe lungi, sacerdotale, se deplasează solemn pe o alee străjuită de arbori. Cultul la care participă toate aceste personaje grave, sigilate prin tăcere, rămâne învăluit în mister, nicio emoție nu transpare, nicio notă străină nu impietează ritualul. Kimon Loghi așază acest altar în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sânul. La marginea de jos a tabloului, decupat de rama acestuia, se află un cap de bărbat, pe care se sprijină un fel de tirs, sceptru pe care femeile lui Khnopff îl utilizează adesea pentru a sublinia statutul lor întrucâtva sacerdotal. O serie de detalii sunt diseminate și în acest tablou, precum o coloană cu capitel ionic, care în regia cameristicii pictorului belgian conferă locului recuzita hieratică a unui templu. Capul decupat de marginea tabloului vehiculează tema specific decadentă a lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
oricărei contingențe. Arhitectul Josef Hoffmann transformase spațiul Casei Secesiunii într-un templu al artei, "un altar labirintic" (Carl Schorske), consacrat temporar divinității muzicii, la care s-a adăugat prezentarea simfoniei a IX-a de către Gustav Mahler, și ea adaptată spațiului sacerdotal. Klimt și-a organizat Friza în trei tablouri; primul, intitulat Tânjind după fericire, îi înfățișează pe cei slabi solicitând protecția celui puternic, ilustrat în pictură sub chipul unui cavaler în armură, sprijinit într-o sabie pe măsura lui și ieșind
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
intitulat Vestale, putem observa un Loghi deja mediteraneizat, în culori calde, tot pe un fundal marin, însă cu mestecenii care stilizează verticalitatea accentuând deambulația hieratică a personajelor feminine. În locul grupului insolitat de confidente, avem aici o coregrafie simbolistă a alaiurilor sacerdotale oficiind solemn misterii, doar că Loghi accentuează feminitatea volatilă a personajelor sale îmbrăcate într-un alb fantomatic de care le distinge culoarea intens roșcată a părului. Pictorul realizează și o deschidere inițiatică spre balcanismul estetic încărcat de aburul mitologic al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dansul celor șapte văluri, care prefigurează fiecare o dimensiune sau un moment înscris emblematic în ritualul-coregrafic al dansatoarei, transformată în preoteasă a unui cult păgân. Fiecare văl circumscrie fascinul Salomeii într-un registru cosmologic, așa cum zaimful lui Tanit reprezintă condiția sacerdotală a lui Salammbô, în romanul omonim al lui Gustave Flaubert. Plăcerea și cruzimea se asociază în cocktailul decadent, scenariul erotic își are parcursul sado-masochist. Sărutul post mortem al ochilor sfântului are un sens expiator pentru crima din dragoste, acest sărut
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Alexandru Macedonski este amenajat asemeni unui templu păgân al artei, unde maestrul își ia în serios sacerdoțiul estetic și oficiază cu grandoarea unui preot cultul poeziei. Religiozitatea este proiectată asupra artei, interiorul fiind menit să sublinieze traseul inițiatic și caracterul sacerdotal al obiectului de artă transformat în obiect de cult. O candelă roșie stă permanent aprinsă, așa cum niciodată focul sacru nu se stinge în templul zeiței Hestia. Dacă Khnopff avea o mască a lui Hypnos, iar Félicien Champsaur o tipsie cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
decorațiunile interioare, este recuperabilă o relație aproape simbiotică între interiorul acesteia și interioritatea locatarilor. Artiștii de reflex simbolisto-decadent construiesc sau amenajează adesea spațiul interior în măsură să pună în acord laicul intimității cu o formă superioară de locuire, prin delegație sacerdotală, ca oficianți ai cultului artei. Simbolurile, emblemele, alegoriile etc. constituie mărci ale consacrării unui spațiu privilegiat, ele reflectă, în parte, engrama spirituală a artistului, identitatea sa artistică și devoțiunea sa. Pentru casa Storck, centrul de greutate îl constituie camera centrală
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
său religios. Omul vede în preot un model, iar căderea slujitorului din această treaptă, a unui om cu echilibru sufletesc, demn de model pentru alții, face ca autorul să resimtă nevoia satirizării aspectelor ce nu au a face cu slujirea sacerdotală. Omul a fost mereu supus căderii în greșeală și ridicării din aceasta, însă azi, mai mult ca oricând, tehnica devine principalul motiv pentru care "aleșii Domnului" trebuie să își conștientizeze misiunea și să o abordeze cu responsabilitate, atât pentru sine
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
Curente și tendințe în jurnalismul contemporan, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2003. Stănescu, N. V., "Sensul ortodox al icoanei", în Ortodoxia, an VIII (1956), nr. 2. Stănișoară-Stroescu, Nicolae, "Întâlniri cu Bartolomeu Anania", în Destine Literare, nr. 4/2011. Stephanos, Episcop de Nazians, Slujiri sacerdotale și harisme în Biserica Ortodoxă, traducere Felicia Dumas și Adrian Dinu, Editura Institutul European, Iași, 1998. *** "Sumarul ședinței extraordonare a Sfântului Sinod al BOR din 3-4 ianuarie 1990", în Biserica Ortodoxă Română, nr 11-12, (noiembrie-decembrie 1990). Târziu, Claudiu, "Comunicarea șchioapă
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
exemple, iar spațiul nu permite nici măcar enumerarea lor. 1 Charles, Morris, Signs, Language and Behaviour, Prentice-Hall, New-York, 1946, pp. 146-148. 2 Referitor la prescripție, la aplicarea unor norme. 3 Are caracter de injoncțiune, poruncitor. 4 Stephanos, Episcop de Nazians, Slujiri sacerdotale și harisme în Biserica Ortodoxă, traducere Felicia Dumas și Adrian Dinu, Editura Institutul European, Iași, 1998, p. 45. 5 Vezi anexa 1. 6Apud, Valențele gândirii creștine și identitatea culturii românești, Interviu realizat de Gheorghe-Cristian POPA, cu doamna Sabina ISPAS, director
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
vrerea voastră. Eu sînt ce sînteți voi și voi sînteți ce sînt eu și cu toții credem în tine, Germanie. PECETEA ISTORIEI Indiferent de model, că e vorba de Cincinnatus, de Alexandru, de Solon sau de Moise, chiar dacă întruchipează puterea instituțională, sacerdotală, omul providențial apare întotdeauna ca un luptător, ca un combatant. Fiind întotdeauna amenințat, aflat mereu la marginea prăpastiei, el refuză să se supună destinului. Pe de altă parte, fie că reinstaurează sau bulversează o ordine, fie că pune lucrurile în
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
trăiască, și adaptării fiecăruia, cît mai mult posibil, la finalitatea supremă la care vor să ajungă 75. E de la sine înțeles că proiectul lui Comte de instituire a unei puteri spirituale structurate și organizate de fapt, reconstituire a unei aristocrații sacerdotale se dovedește a fi, prin principiile sale, cu totul diferit de religia civilă a lui Rousseau. Așa cum, de altfel, e de la sine înțeles că, la nivelul conceptelor fundamentale, nici Maistre, nici Lamennais nu pot fi confundați cu Saint-Simon, cu La
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
feminin "de sub dominația puterii și a aurului" ("Fiică a Evei, strigă Enfantin, pentru tine bărbatul nu mai este un stăpîn.") Preoteasă suverană, asociată Pontifului-rege, și ea va avea misiunea de a conduce umanitatea pe calea Progresului și a Iubirii, cuplul sacerdotal întruchipmd astfel "individul social complet", acela în care se întîlnesc și se armonizează harul inteligenței, al voinței și al sensibilității, care este, potrivit lui Saint-Simon, "activ și înțelegător, pe de o parte", "afectiv și productiv", pe de alta... Trecerea de la condamnarea
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
pe care un cuvânt din sfânta sa gură avea să o dea altuia. Reuși totuși să-și recapete calmul îndeajuns pentru a bâlbâi cuvintele sacramentale, și cuplul norocos putu în sfârșit să se retragă sub acoperișul conjugal. Dar în inima sacerdotală continua să mocnească o pasiune dintre cele mai violente; prelatul își pierdea somnul și apetitul din această cauză; în cursul lungilor sale veghi, chibzuia la un mijloc de a se apropia de obiectul adorat. Trimișii săi îi raportară în sfârșit
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
de costisitoare, tot pe-atât de neașteptată. După o convorbire serioasă cu jumătatea sa, doctorul (căci doctor era) îi pretinse să o rupă cu prelatul; ea răspunse că era gata la asta și că nu ar fi răspuns nicicând pasiunii sacerdotale dacă nu i-ar fi cerut-o soțul său. După aceste imputări, tânăra femeie plecă la țară. Cine fu foarte uluit? E vorba de pastorul de nemângâiat, ce își căuta peste tot oița rătăcită. Soțul, prefăcându-se înduioșat, lăsă să
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
său utopic devine, la nivelul textului, printr-o fertilă metamorfoză a Istoriei în istorisire, o ficțiune explicativă, euristică, după inspirata formulă a Monicăi Spiridon. Scrisul jurnalistic se naște, la Eminescu, dintr-un imbold etic și presupune, înainte de toate, o atitudine sacerdotală în fața ideii de Adevăr. Acest Adevăr, legitimat istoric, se cere imperativ reafirmat, în condițiile în care prezentul compromis tinde să-l ignore și să prefigureze un viitor mutilant pentru tânăra națiune română. Gestul polemic pentru Eminescu nu e o poză
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
poate avea locdecât ca un act eclesial și sacramental, pentru că nașterea în Hristoseste și pecetluirea celui născut ca mădular al Bisericii prin DuhulSfânt. Taina Mirungerii este astfel, ca o „Cincizecime personală” înviața fiecărui credincios. Omul devine astfel o făptură harismaticăși sacerdotală, care în numele Sfintei Treimi este chemată să sfințească toată creația devenită părtașă la Botezul său. Lucrarea Sfân tului Duh în Biserică este cea de a ține mereu viu pe Hristos și de aface pe fiecare să guste Slava Sa ca
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
unei suprafețe de pământ și a tot ce se află pe acea întindere”. Pe acest sens s-a putut dezvolta un derivat cu lat. patricius “patrician - membru al clasei dominante din vechea Romă, care deținea pământurile obștești și monopolul funcțiilor sacerdotale și politice, bucurându-se de toate privilegiile” (DN). Când acest sens s-a estompat, valoarea socială și cea religioasă a cuvântului devenind preponderente și chiar unice, a fost nevoie ca ideea de proprietate asupra pământului să fie reintrodusă în denumirea
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și luna. "Al cincilea soare" ar fi strălucit prima oară aici... Soarele care încălzește acum piatra și șopârlele, ca într-o idilă arheologică... Săpăturile sunt departe de a fi terminate. Pe măsură ce avansează, sunt descoperite alte edificii, fundații de temple, palate sacerdotale, coloane sculptate, fragmente de fresce, obiecte de ceramică, de os, măști funerare din piatră. Unii cred că Teotihuacanul a fost abandonat în plină dezvoltare. Arheologii n-au descoperit în ruine nici un semn de decadență. Ce i-a determinat atunci pe
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
casa unde se aflau doar ei doi. Nimeni, în întreaga Romă, nu făcuse nimic pentru nepoata lui Augustus, cel mai nobil sânge al imperiului, văduva lui Germanicus cel preaiubit, speranța poporului. Nimeni, dintre cei șase sute de senatori, din puternicele colegia sacerdotale. Ea îi îndepărtase și pe majoritatea servitorilor, chiar și pe cei mai credincioși, care se opuneau - îi trimisese la o vilă din suburbii. Gajus nu văzuse niciodată casa atât de pustie, cu luminile tremurând departe, câte una stingându-se. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
înfășurat mereu, chiar și vara, într-un pallium de lână cenușie. „Din cauza frigului din timpul nopții, când cercetează stelele“, spuneau ironic unii. Însă le era teamă de el, iar el părea că nu vede pe nimeni, trăia într-o singurătate sacerdotală; era, cu siguranță, omul care știa toate secretele imperiului, înaintea tuturor celorlalți. Dincolo de logică, influența deciziile împăratului pe căile cele mai iraționale ale sufletului, însă atât de tainic, încât nimeni nu putea numi o decizie care să fi fost inspirată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
că era o vrajă. Bijuteriile scoteau clinchete ușoare, iar ea îl săruta așa cum preotesele din Phrygia sărutau statuile zeilor. Împăratul închise ochii. Ritul isiac În ciuda soldaților germani care stăteau de pază și a întunericului nopții, în cele mai puternice confrerii sacerdotale din Roma se răspândi a doua zi zvonul că, pe corabia de aur închinată unei divinități străine malefice, o preoteasă venită din țări îndepărtate făcuse asupra Împăratului niște rituri obscure, de nedescris, care aveau să-l facă invulnerabil. După câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
punct de vedere igienic -, a desființat școala de la Atena, unde predase Platon. A transformat în biserică și templul din insula Philae, trimițând acolo un episcop. Atunci, ultima preoteasă a lui Isis Hathor a fost scoasă cu forța din templu; veșmintele sacerdotale i-au fost sfâșiate, iar ea a fost insultată, violată, târâtă prin curtea imensă; în cele din urmă, a fost dusă, goală, pe stânci, lapidată și îngropată - ultim demon păgân - sub o grămadă de pietre. Optzeci de ani mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lu renviata Pro Bonu Public. La oficiu dă mărci și brevete, care m-am dus acolo să Înregistrez În gura mare mult iubita creație a lu mandea, domnea o atmosferă pă multe chestii ca aia dân Poștă: iera indentică tăcerea sacerdotală, indentic absenteismu În poblic, indentic număru fără cap dă oficianți care să să ocupe dă el, indentice Întârzierili și abuliile. Abia mi-a datară un formolar pă care am scris ce aveam să comunic. Mai bine mă lăsam păgubaș. Puntu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
prin care să se roage, o singură jertfă de făcut, un singur har care se pogoară din cer. De unde acea idee atît de răspîndită că lucrurile bisericii aparțin Preoților. De unde va începe instruirea și formarea unei adevărate și mărețe gîndiri sacerdotale, de la învățăceii care se apropie de școala Bisericii și care sînt atît de deosebiți unii de alții! Lipsindu-le cele mai elementare atribute, care s-ar presupune că există în interiorul lor, și de la care învățătura ecleziastică ar trebui să se
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]