1,542 matches
-
gestului, că în scrisorile care le soseau de la firma providențial, s.a., asigurări&reasigurări, era vorba de chestiuni importante și demne de toată atenția informativă. Acum comisarul va ieși din nou. Puse cele două scrisori într-unul dintre buzunarele interioare ale sacoului, îmbrăcă pardesiul, deși vremea era dintre cele mai blânde care se puteau dori în acea perioadă a anului, după cum, de altfel, s-a putut dovedi de visu deschizând fereastra și privind norii albi, răzleți și lenți, care treceau acolo sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
diafragmă. Încă mai era timp să dea înapoi, o scuză oarecare, ce enervant, am uitat un document extrem de important fără de care nu pot vorbi cu domnul șef al redacției, dar nu era adevărat, documentul era acolo, în buzunarul interior al sacoului, vinul a fost servit, comisare, acum nu ai altă soluție decât să-l bei. Secretara îl conduse într-o mică încăpere mobilată modest, niște fotolii uzate care sosiseră aici cu scopul de a-și termina în rezonabilă pace lunga lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
reasigurări, al cărui calm făcea onoare numelui și atributelor care îi fuseseră conferite, comisarul dormi un ceas bun, la capătul căruia se deșteptă, cel puțin așa i se păru, cu energii noi. Pe când se întindea, simți în buzunarul interior al sacoului cel de-al doilea plic, acela care nu ajunsese să fie înmânat, Poate că am comis o greșeală pariind totul pe un singur cal, gândi el, dar înțelese rapid că i-ar fi fost imposibil să întrețină de două ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
deja. Forță are Hans cât să dea și la alții. Pentru ce s‑a antrenat el ore în șir? Pentru nimic, fiindcă faptul nu e apreciat. Sophie tace. Anna se supără. Gânditoare, Anna culege un fir de păr de pe mâneca sacoului lui Hans. E o încercare de apropiere, pe care Anna o întreprinde fiindcă se simte atrasă de Hans. Când Hans face un lucru, stabilește o altă relație cu obiectele decât fratele ei sau Sophie. Oare ce sentiment ai acum, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Și purtați la dumneavoastră toate încasările? E cam periculos pe străzile unui oraș așa de mare, unde mișună infractorii. Dar știu că aveți curaj. Din principiu nu port niciodată bani la mine, spune subomul și‑și duce mâna involuntar la sacou, în dreptul inimii, iar apoi o atinge pe Anna acolo unde, în mod normal, alte femei au sâni, dar Anna nu posedă așa ceva. O să te minunezi de ce sunt în stare, salivează reprezentantul firmei de confecții și‑și îndreaptă acum mâna spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
din alabastru, iar studioul lui Poliza se afla într-un subsol din apropiere. Am coborât niște trepte și apoi am luat-o pe o alee lungă. În fața ușii studioului lui Poliza am fost întâmpinați de un bărbat îmbrăcat într-un sacou de culoare crem, pantaloni verzi, cravată din mătase în diferite nuanțe de verde și cu o garoafă roșie la butonieră. Nici un efort sau bănuț nu fusese cruțat pentru înfățișarea lui, dar efectul general o lipsă atât de mare de bun-gust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
trase ca pe un pinten, scrijelind podeua camerei de interogatoriu. M-am ridicat, slăbindu-mi gulerul de la cămașă, și m-am îndepărtat de pata de lumină solară care strălucea prin fereastră. Era o zi caniculară. Mult prea cald ca să porți sacou, darămite uniforma unui ofițer din vechea cavalerie prusacă. Gottfried Bautz, arestat mai devreme în aceeași dimineață, nu părea să bage de seamă căldura, deși mustața lui cerată începea să dea semne că vrea să se pleoștească. Dar despre femei ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să fii, dar mă tem că nu pot să tai o bucată de lemn fără să sară niște așchii. Așa că, nevinovat sau nu, trebuie să te țin aici un timp, cel puțin până când pot să te verific. Mi-am luat sacoul și m-am îndreptat spre ușă: — O ultimă întrebare, deocamdată, i-am zis. Bănuiesc că n-ai o mașină proprie, nu-i așa? — La salariul meu? Glumiți, nu-i așa? — Și, atunci, furgoneta pentru mobilă... tu ești șoferul? — Da, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
este plecată în America. A durut-o sufletul, ar fi dorit să strige, să ceară ajutor, însă realiza că și maică-sa era la fel de înrobită precum era ea. - Ne vom odihni puțin, apoi vom lua masa, propuse bărbatul. Își dezbrăcă sacoul și rămase într-o cămașă bej, cu butoni aurii. Se descheie calin și la cămașă, privind-o insistent. Femeia îl urmărea cu privirea piezișă, prefăcându-se că își caută în frigider o băutură răcoritoare. Îi simțea ardoarea hulpavă din ochi
PROMISIUNEA DE JOI (XIX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363875_a_365204]
-
Prodea. Adela făcu ochii mari. Nu auzise niciodată acest nume. - Eu zic să insiști, totuși. Dacă nu, o vom face noi! E imposibil să călătorești fără acte, mai ales că ești om de afaceri. Arion căută prin buzunarul dinăuntru al sacoului. Încerca să prezinte doar cartea sa de identitate adevărată. - Scoate tot ce ai acolo! Neavând încotro, se conformă. Spre surpriza polițiștilor, a urmat o descoperire fantastică: aveau în față un infractor cu identități multiple, pe care Adela li-l serviseră
PROMISIUNEA DE JOI (XIX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363875_a_365204]
-
ce-i ajunge până la nas. Ochii bulbucați, chelia de pe creștet și pletele de la ceafă, îl dau un aer comic. Pe un scaun, la stânga, Laurențiu Directorul, președintele Uniunii Scriitorilor din România. Tânăr și cu șarm masculin. În picioare ,poetul Florin în sacou alb, fără cravată. Mai gras, dar îmbrăcat, stă în dreapta prozatorului. O voce bate cărțile, fumând excesiv. A patra mână lipsește. Reporterul stă la ușa dinspre balcon. Poetul Horia Zilieru balansează când pe un pat când în picioare. Ziaristul e tolănit
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
ce-i ajunge până la nas. Ochii bulbucați, chelia de pe creștet și pletele de la ceafă, îl dau un aer comic. Pe un scaun, la stânga, Laurențiu Directorul, președintele Uniunii Scriitorilor din România. Tânăr și cu șarm masculin. În picioare ,poetul Florin în sacou alb, fără cravată. Mai gras, dar îmbrăcat, stă în dreapta prozatorului. O voce bate cărțile, fumând excesiv. A patra mână lipsește. Reporterul stă la ușa dinspre balcon. Poetul Horia Zilieru balansează când pe un pat când în picioare. Ziaristul e tolănit
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
ce-i ajunge până la nas. Ochii bulbucați, chelia de pe creștet și pletele de la ceafă, îl dau un aer comic. Pe un scaun, la stânga, Laurențiu Directorul, președintele Uniunii Scriitorilor din România. Tânăr și cu șarm masculin. În picioare ,poetul Florin în sacou alb, fără cravată. Mai gras, dar îmbrăcat, stă în dreapta prozatorului. O voce bate cărțile, fumând excesiv. A patra mână lipsește. Reporterul stă la ușa dinspre balcon. Poetul Horia Zilieru balansează când pe un pat când în picioare. Ziaristul e tolănit
PARTIDA DE POKER (PIESĂ DE TEATRU ÎNTR-UN ACT) de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362832_a_364161]
-
port am găsit unul care știa să citească. Interlocutor: Hamal? Caragiale: Hamal, însă nu căra grâu. M-am uitat la el. Ți-era mai mare mila. În picioare avea numai niște pantaloni de dril albaștri, iar pe corp numai un sacou scurt de materie ordinară. Nici cămașe, nici ciorapi. Acela era Mihai Eminescu. Iorgu Caragiale l-a tocmit sufleor. Era băiat foarte deștept Eminescu. Poate prea deștept. După ce s-au terminat reprezentațiile de la Giurgiu am plecat la București, unde Eminescu a
EMIESCU-STĂRI DE UMILINŢĂ TRĂITE CU DEMNITATE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363061_a_364390]
-
egal. Începuse rumoarea, atmosfera era degajată, specială, distinsă. De asemenea, dintre invitați făceau parte atât soții Davidescu - părinții lui Bogdan, precum și mulți colegi ai acestuia, unii dintre ei proaspăt angajați ai clinicii. Doctorul ceru permisiunea să deschidă ceremonia. Își așeză sacoul și cravata, apoi începu să vorbească. Avea un ton plăcut, cursiv, elevat. Anunță, printre altele, pe noul manager al spitalului - Mihai Romanescu. Începură aplauzele, ceea ce îi dădură curaj fostului pilot. Povestea sa fusese plimbată prin multe suflete și toți îl
PROMISIUNEA DE JOI (XX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 925 din 13 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364153_a_365482]
-
mine așa ușor... Spune! Nu te mai juca. Cara era o femeie destul de tânără, nu părea să aibă mai mult de patruzeci de ani, avea un păr roșcat lăsat pe spate și era îmbrăcată cu un costum negru de stofă, sacou și pantaloni. Sacoul scurt până în talie îl ținea desfăcut, iar pe dedesubt se putea observa o bluză extravagantă neagră, plină cu catarame mari care se întindeau transversal, pe tot pieptul, coborând inegal în jos, până la curea. Purta pantofi din lac
DRUMUL CĂTRE SUCCES de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363654_a_364983]
-
Spune! Nu te mai juca. Cara era o femeie destul de tânără, nu părea să aibă mai mult de patruzeci de ani, avea un păr roșcat lăsat pe spate și era îmbrăcată cu un costum negru de stofă, sacou și pantaloni. Sacoul scurt până în talie îl ținea desfăcut, iar pe dedesubt se putea observa o bluză extravagantă neagră, plină cu catarame mari care se întindeau transversal, pe tot pieptul, coborând inegal în jos, până la curea. Purta pantofi din lac cu tocuri imense
DRUMUL CĂTRE SUCCES de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363654_a_364983]
-
e acum pustie; Trenurile sunt pe drum. Cine oare-ar vrea să știe La ce te gândești acum? Pleci pe jos, încet spre casă; Pașii sună cu ecou. Spui în gând: „Ce frig se lasă! S-a dus vremea de sacou...” Referință Bibliografică: Tristă pe-un peron de gară / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 240, Anul I, 28 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Safir : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
TRISTĂ PE-UN PERON DE GARĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 240 din 28 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364656_a_365985]
-
Era un plic de la Orange, care ”îmi reamintea că...”. Furios, m-am întors acasă, am luat din sufragerie un pumnal arab, extrem de ascuțit, care servea drept obiect de decor, dar putea lesne deveni o armă letală, l-am băgat sub sacou și m-am îndreptat către sediul firmei de telefonie mobilă. Acolo am recunoscut-o pe strania doamnă în portocaliu și, neținând seama de consecințe, i-am pus cuțitul la gât și i-am spus, furios: Mi se întâmplă lucruri absolut
UN TRIO DE NEUITAT de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350226_a_351555]
-
ura și teama!... Atunci Klesch n-a mai întrebat nimic. Pe poarta înaltă a bisericii începuseră să iasă oamenii de la slujbă. Erau toți îmbrăcați sărbătorește, cu cele mai bune haine, multe femei purtau pălărioare negre iar bărbații erau trași la sacou cu cravată până la unul. - Uite-o și pe Tantebrau, arătase Culiță cu degetul. Zer gut! Zer gut! i-a strigat el cu gura până la urechi. Tante Braun i-a răspuns, făcându-i cu mâna. - Poate nu vă vine să credeți
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]
-
fustă neagră conica așa cum mi se părea că ar fi mai potrivit pentru a mă pune în valoare, nici prea mult pentru un profesor la curs dar nici prea puțin pentru a da libertate vârstei să-și dea cu părerea. Sacoul simplu îmi dădea un aer ușor de profesoară ceea ce în acest caz concret mă și avantajă. Întotdeauna am avut însă o problemă cu încălțările, cât de înalte să fie ele. O femeie serioasă nu trece de 5 cm la birou
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE IV de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348623_a_349952]
-
se naște un copil. În ziua a șaptea, Maria își târî trupul slab la biserică. De o lună îi murise mama. Vântul bătea ușor. Rude sărmane se găsesc peste tot. Dar de Watteau ce ziceți? Spaima era ca o nimfă. Sacou gris, pantaloni gris. Dar Igoriuncik? Aista, da, nume. Un copil. Luna e și ea un copil. Întors din război cauți femeia. Călătorii imaginare pentru copii. O adevărată nomadosofie. Brăila cu mila, Buzău cu Dumnezeu. Acordeon, tu ești unealtă divină. Din
ASTERISC de BORIS MEHR în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349323_a_350652]
-
s-a mai întâmplat. In aplauzele participanților a trecut pe lângă coloană, pe un velociped, Hidvegi Ustos Pal, practicant al sporturilor extreme. Tânărul a parcurs traseul dintre Brețcu și Chichiș optând pentru un vehicul vechi de 120 de ani, purtând un sacou de postav vechi de 20 de ani, o cămașă secuiască veche de 40 de ani și o pereche de cizme vechi de 70 de ani. A fost aplaudat și grupul de motocicliști care au fluturat drapele secuiești și ungare. Analizând
ACŢIUNI ALE UNOR ORGANIZAŢII MAGHIARE EXTREMISTE, REVIZIONISTE ŞI ANTIROMÂNEŞTI (2) de CES COVASNA HARGHITA în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349312_a_350641]
-
sictir, că-mi faci neamul dă râs! Furios aruncă șervetul pe masă și porni demn dar cam clătinat spre ieșire. Doi agenți îl însoțiră iar ceilalți doi executară un splendid număr de blocare infractor. Unul trase peste umerii lui Marinel sacoul de firmă iar celălalt extrase dintr-o singură mișcare portofelul din buzunarul interior. Apoi scoase, la fel de îndemânatic, câteva mii de euro din închisoarea lor din piele de crocodil. Fură înmânate rapid șefului restaurantului care zâmbi recunoscător. Agenții, la fel! Existau
DEJUNUL.PROTOCOL ZERO de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349768_a_351097]
-
popă sau cum spuneau Eminescu și Creangă: să calc a popă; de tata care era Epitropul Bisericii, de cântăreț și de consilierii parohiali. Când am mai crescut și-mi mijea mustața, purtam costum de stofă bine croit, alb, „bleomaren” ori sacou alb la pantalon negru sau albastru, cu cravată din mătase și batistă din același material în buzunarul pieptului de la haină. Mă așezam lângă strană în așa fel încât să fiu văzut de toți ceilelalți, dar mai ales de domnișoarele mai
TRADIŢII ALE SFINTELOR PAŞTI PĂSTRATE ÎN SUFLETUL VÂLCEANULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347927_a_349256]