531 matches
-
flexia gambei față de coapsă dacă acesta a fost începută de alte grupe musculare. Inervația este realizată prin intermediul nervul gluteul superior din plexul sacrat. MUȘCHIUL PIRIFORM (m. piriform) Originea este pe fața anterioară a osului sacrum, în vecinătatea găurilor de conjugare sacrale 2,3,4. Inserția terminală: pe marele trohanter femural. Acțiunea: - rotator în afară al coapsei, abductor al coapsei, - extensor al coapsei pe bazin. Inervația provine din ramura proprie a plexului sacrat. MUȘCHIUL OBTURATOR INTERN (m. obturator internus) Originea este pe
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
Originea este pe: - fata medială a membranei obturatoare, - periferia osoasă a găurii obturatoare. Inserția terminală: pe marele trohanter femural, pe fața medială a acestuia. Acțiunea este de rotator în afară al coapsei. Inervația provine din nervul obturator intern din plexul sacral. MUȘCHIUL GEMEN SUPERIOR {I MUȘCHIUL GEMEN INFERIOR (m. gemellus superior; m. gemellus inferior) Denumirea mușchilor rezultă din poziția anatomică pe care o au în raport de tendonul mușchiului obturator intern. Originea este pe: - spina ischiatică pentru cel superior, - tuberozitatea ischiatică
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
caudal de limita cranială a câmpului. VOLUME ȚINTĂ - Pelvisul: - cranial - discul intervertrebral L4 - L5; - caudal - marginea inferioară a găurilor obturatorii - lateral - o linie pe marginea laterală a găurii obturatorii spre spina iliacă antero superioară; - ventral - marginea anterioară a simfizei; - dorsal - sacral. - Abdomenul: în totalitate: - cranial - de la 1 cm deasupra cupolei diafragmatice drepte superior în expir; - lateral - până la peretele abdominal; - caudal - marginea inferioară a simfizei - Ganglionii - ganglionii lomboaortici și iliaci. Tehnici de iradiere: 1. Tehnica Moving-Strip. Este varianta de telecobaltoterapie inițiată la
Radio-oncologia cancerului genital feminin by Bild E. () [Corola-publishinghouse/Science/91719_a_92366]
-
creștere a presiunii venoase sistemice generează edeme; - caracteristici: simetrice, apar mai întâi la nivelul părților declive ale organismului; la pacienții mobili, la nivelul gleznelor apar la sfâșitul zilei și se remit noaptea; la cei imobilizați la pat apar în regiunea sacrală; tardiv: edeme masive generalizate - anasarcă; - edemele prelungite determină hiperpigmentarea și îngroșarea pielii extremităților inferioare, mai ales pretibial. H. Hidrotorax (revărsatul pleural): - venele pulmonare drenează atât în patul venos sistemic, cât și în cel pulmonar - hidrotoraxul apare cel mai frecvent în
Tratat de chirurgie vol. VII by LAURENŢIU COZLEA () [Corola-publishinghouse/Science/92071_a_92566]
-
înțeles deja că nu putem lăsa o ființă umană în seama capriciului vreunui asupritor numai pentru motivul vă pielea ei este neagră. Tot așa, poate că într-o zi se va recunoaște că numărul picioarelor, pilozitatea pielii sau terminația osului sacral sunt motive total insuficiente pentru a abandona o ființă sensibilă unei astfel de sorți. Dar atunci pe ce alt motiv am putea trasa linia despărțitoare? Să fie oare facultatea de a raționa, sau poate facultatea de a vorbi? Dar un
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
În vasul de toaletă. Cancerul rectului Începe cu constipație și jenă la defecare, scaune moi, cu mucus, sânge și puroi. Defecarea este anevoioasă, supărătoare și cu senzație de evacuare incompletă; durerea se accentuează și este resimțită În pelvis, În osul sacral și În coapse. La toate aceste tipuri de localizare, bolnavul devine palid, fără poftă de mâncare, cu aversiune față de mâncărurile cu carne, grețuri dimineața și pierderi În greutate fără un motiv evident. Treptat, Într-un organism cu capacitate redusă de
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92300]
-
rotitor, rotativă" (cf. lat. rota, -ae s.f. "roată"): med. ro. rotulă, s.f. (cf. fr. rotule, s.f.; en. patella); rubri-/ rubro- "roșu" (cf. lat. ruber, rubra, rubrum adj. "de culoare roșie"): med. ro. rubor (cf. fr. rubor). S sacr(o)- "regiune sacrală" (cf. lat. sacrum,-i s.n. "obiect sfințit"): med. ro. sacrum s.n. (cf. fr. sacrum); sali-/sale- "sare" (cf. lat. sal, salis s.m. "sare"); salping(o)-, -salpingo- "trompă uterină" (cf. gr.σάλπιγξ, -ιγγος s.f. "trompetă, semnal al trompetei"): med. ro. salpinge
Lingvistică și terminologie: hermeneutica metaforei în limbajele specializate by Doina Butiurcă () [Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
din relațiile rituale și ajung să fie considerate o materie literară (sau aproape), ruptă de legăturile sale naturale, memoria trebuie să-și fi pierdut suportul cel mai bun, iar scrierea pesemne că s-a impus ca o necesitate Ș(originea sacrală a scrierii!)Ț. Cred că Mah³bh³rata și poemele homerice trebuie privite ca vaste repertorii ale mitologiei în curs de transformare în „literatură”3. Dar acest lucru trebuie demonstrat în detaliu, ceea ce va cere timp... Am întârziat să vă scriu mai
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
aria Orientului Apropiat Antic, aparține deja bibliografiei de bază a ceea ce s-a numit „Myth and Ritual School” -, cf. Nostalgia originilor, mai ales pp. 57-59, și Carl-Martin Edsman, „Zum sakralen Königtum in der Forschung der letzten hundert Jahre”, în The Sacral Kingship - La regalità sacra, Leiden, 1959 (= Studies in the History of Religions, Supplements to Numen, vol. 4). Alături de Wikander și H.S. Nyberg, Widengren a contribuit la configurarea unei poziții specifice a școlii uppsaliene în materie de iranistică,prin susținerea teoriei
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
și istoric al religiei grecești. Vezi The Mycenian Pottery, 1941; The Chronology of the Mycenian Pottery, 1941; „Ägäische Texte in griechischer Sprache”, Eranos Jahrbücher, 1951-1952, 1953-1954; Linear A und die altkretische Sprache. Entzifferung und Deutung, Berlin, 1956; „Was There a Sacral Kingship in Minoan Crete?”, The Sacral Kingship. Studies in the History of Religions, Leiden, 1959; Gods of Ancient Crete, 1965. Vezi și Bibliographie, p. 226, comentariul lui Wikander la volumul conținând publicarea conferințelor ținute de Furumark la radio, între 1954
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
The Mycenian Pottery, 1941; The Chronology of the Mycenian Pottery, 1941; „Ägäische Texte in griechischer Sprache”, Eranos Jahrbücher, 1951-1952, 1953-1954; Linear A und die altkretische Sprache. Entzifferung und Deutung, Berlin, 1956; „Was There a Sacral Kingship in Minoan Crete?”, The Sacral Kingship. Studies in the History of Religions, Leiden, 1959; Gods of Ancient Crete, 1965. Vezi și Bibliographie, p. 226, comentariul lui Wikander la volumul conținând publicarea conferințelor ținute de Furumark la radio, între 1954 și 1960. XXIVtc "XXIV" 1. Cu
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
întâlnirile de la Eranos, care, împreună cu Jean Servier, Hans Sedlmayr, Karl Kerényi, Margarethe Riemschneider, Elémire Zolla, Pio Filippani Ranconi, Seyyed Hossein Nasr și Armando Plebe, organizează, între 1970 și 1973, seminarii la Lugano. Această grupare postulează supremația unei dimensiuni spirituale și sacrale a umanității - vezi Hans Th. Hakl, Der verborgene Geist der Eranos, 14.4 „Hat Eranos eine Vorbildwirkung gehabt?”, p. 407. Vezi și Jocelyn Godwin (ed.), Cosmic Music - Musical Keys to the Interpretation of Reality, Rochester, 1989. 2. În august 1958
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
rezumate ale acestor articole, vezi Bibliographie, pp. 211-212 și 215-216. 2. Vezi „Germanische und indo-iranische Eschatologie”, Kairos II (1960), pp. 81-88. 3. În Arhiva SW se află ciorna dactilografiată a unui articol destinat pentru Encyclopaedia Britannica, dar având ca titlu „Sacral Kingship”. Foarte probabil, în cele din urmă nu a mai publicat nimic în EncyclopaediaBritannica, iar articolul despre religia indo-europeană a apărut în suedeză - cf. „Indo-europeisk religion”, Religion och Bibel XX (1961), pp. 3-13. LItc "LI" 1. În privința îndoielilor împărtășite cu privire la
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Nu-l deosebeai cu ochiul liber pe cleric de laic, ambii erau preoți. Inventând un cler numai din bărbați hirotonisiți, taine și sutane, separând faptul de a crede de faptul de a trăi, noi am uitat ce putea fi cumsecădenia sacralului, acea nonșalanță prozaică și neaoșă din relația cu divinul. Călugărul dominican Christian Eeckhout, care-mi arată locurile (cu indispensabilul pașaport diplomatic), îmi amintește că rugăciunea musulmanului se poate efectua oricând și în aer liber, fără întreruperea activității, pe stradă sau
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de seamă că stoicismul individual este ca fructul manghierului, ca dulceața de portocale, un produs de lux. Mi-am amintit, în vreme ce discutam cu el, de un cuvânt al lui Jacques Berque, care se tot îndepărtează vertiginos de noi: "Tranziția de la sacral la istoric". El observase cum se efectuează această tranziție în lumea arabă aflată în plin proces de decolonizare, și era fascinat. În sfârșit, Prometeu îl înghesuia pe Profet în corzi. Azi, Prometeu e Profetul. Și nici măcar nu e vorba de
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
fiind starea urmărită de descântece: „Să rămâie curat,/ Luminat,/ Ca argintul strecurat,/ Ca-n ziua maica ce-a fapt,/ Ca steaua din cer,/ Ca roua din pământ”, „El să rămâie curat,/ Luminat/ Ca și roua florilor,/ Ca lacrima ochilor”. Aura sacrală se instituie și datorită ceței, ea anticipând schimbările de statut sau chiar hierofaniile. Și neofitul din colinde trece prin această anticameră a sacrului: „Pe cea luncă mândră-n jos,/ Domnului Domneo!/ Grele neguri s-au slobost./ Dar prin neguri cini
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Puterea lui Dumnezău,/ Ca să-ncurci floricel’le/ Și să-i paști ierbur’le?!”. Reproșul adus lui Bogdan, ca și feciorului din colinde, este de fiecare dată faptul că a „tulburat” ordinea tărâmului, cu alte cuvinte prezența unui muritor întrerupe coerența sacrală sau/și stihială a spațiului violat. Provocarea se face totuși cu grijă, pentru că Bogdan, odată ajuns acolo, își hrănește calul cu iarba locului. Gestul are valoare apotropaică, de neutralizare a forțelor malefice, fiind similar strănutului provocat în colinde bidiviului, cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a spus, pe bună dreptate, "gropi comune". Debutul editorial este un certificat de naștere care nu poate fi decât individual. Chiar și gemenii au certificate diferite. Nu poți boteza o întreagă generație de scriitori la fel. Marile debuturi au ceva sacral: universul se reculege în fața unui nou creator. Este un pariu cu nemurirea ce poate fi cucerită doar cu o singură carte exemplu Eminescu. În ultimul timp a devenit un bilet de intrare, primit contra-cost, în breasla autorilor. Mulți autori, puțini
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
influenței fondului religios autohton", trebuind a fi marcat faptul că "preponderent naturală, credința poetului nu e în totalitate naturală, cum nici nu ar putea fi [...]. Din unghiul contemplației catafatice, poetul pentru care "universul însuși" [...] se propune ca "semn" și figură sacrală, ca "primă hierofanie", ar putea fi considerat cel mai reprezentativ poet român". Eseurile Luciei Cifor propun analize și sugestii de interpretare sitilistică menite a ilumina prin evidența construcțiilor lexicale la Eminescu, elevația unui discurs liric inovator prin excelență. MEȘTEȘUGUL POTRIVIRII
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
lului, scoate din joc nu numai orice resort afectiv și cogni- tiv, dar abandonează personajele excesului. Putem însă recupera un sens al crud-hilarei isprăvi și din analiza resorturilor mitologice ale carnavalescului. Data este cea care permite intrarea într-un regim sacral în care violența se întoarce dinspre regele detronat și linșat, în prada unei terori indescriptibile spre caracterul virtual punitiv al replicii victimei care se transformă tot sub semnul unei posesii sacre în călău. Semnul excesului este dublu și se cuvine
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
o așa-numită stare de excepție, iustitium (Agamben, Starea de excepție 43-53) - aici, ca perioadă de doliu −, pe deplin încredințată că are legitimitatea, garantată de divinitate, de a încununa un destin imperial cu laurii gloriei eterne. Ea pierde acest privilegiu sacral, din cauză că beneficiarul unic al tuturor eforturilor ei de a-l omagia o abandonează. Consecințele din istorie au fost cu neputință de previzionat atunci. Turnura pe care a luat-o destinul imperiului, cu efecte asupra a tot ceea ce s-a petrecut
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
însoțit de un cortegiu simbolic al apostolilor, nu de dublurile unor strămoși "păgâni". Societatea creștină preia din simbolismul greco-roman al dublului doar efigia împăratului, în relație cu semnificațiile corpului său divin, iar imago generează în timp portretul regal cu valoare sacrală (mai întâi, realizat în mozaic, ulterior în pictură murală și în tablou). Masca de ceară va trece în ramă, pe pânză, și nu va mai părăsi spațiile închise, pentru că în preajma autocratului defunct, la procesiunile religioase, vor sta doar figurile personajelor
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
său, o "figură"; la fel, la înmormântare, pentru a se mima coparticiparea cetățenilor imperiului la ceremonia de consecratio care îi era dedicată la Roma. "Corpul" (de ceară) - dacă exista -, un element scenografic spectaculos, era investit cu un simbolism de factură sacrală (la fel, masca mortuară). Interpretări recente, pe baza mărturiilor și a bibliografiilor specializate, nuanțează sau chiar contrazic această lecțiune semantică mai veche, care ar trebui să fie pusă în relație nu cu efigia (manechinul) defunctului nobil, ci cu suita de
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
intervenea din nou legislatorul, tot discursiv, pentru a închide perioada și pentru a decreta divinizarea împăratului). Mausoleul (privat), mărturia indiscutabilă a recunoașterii de către comunitate a meritelor împăratului și a legitimității actului de a-i memora destinul, avea însă propria valoare, sacrală, dar mai curând patrimonială; corelată cu cea eroică, a defunctului, recunoscută triumfal, nu se confunda în niciun fel cu a templului dedicat vieții spirituale a cetății. În schimb, în "a doua Romă", Constantiu II caută să acorde mausoleului familial (închinat
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
În absența unui funus imaginarium (oricum legătura cu Roma nu avea sens, iar cea cu Bizanțul nu avea conținut), a devenit însă posibilă așezarea de plăci comemorative sau de posibile amplasamente funerare simbolice pentru cei 12 apostoli. Prin acest "cortegiu" sacral imobil, non-figural, proiectat totuși cu prudență pentru mausoleu și nu pentru procesiunea publică, înmormântarea împăratului Constantin I a tins către modelul unei apoteoze pseudo-christice. În analiza pe care o face pe baza surselor istorice, Gilbert Dagron înregistrează eșecul acestei tentative
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]