513 matches
-
la crudele dispute politice și făceau război cu însăși Biserica, cu învățăturile sale și cu disciplina sa. Au devenit ticăloși informatori, uneori de dragul răzbunării împotriva fraților lor din episcopat, uneori pentru a-i încuraja pe nelegiuiții care trădau și comiteau sacrilegii împotriva papei, părintele și învățătorul lor. Nefericitele lor suflete se bucurau că le zîmbeau conducătorii pe care îi adulau, ale căror infame plăceri le împărtășeau și ale căror războaie crude le încurajau prostește. Au mers atît de departe încît au
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
cu Biserica și cu Religia creștină. Clerul însuși, din păcate, a alimentat această prejudecată. Fiindcă neavînd alt mijloc de a-și apăra bunurile trecătoare de agresori îi priva pe aceștia de bunurile spirituale; înaintea spoliatorilor Bisericii, Clerul a considerat delictul sacrilegiului de furt inseparabil de renunțarea la religie. Cu siguranță, pedeapsa era dreaptă: a fost chiar eficientă în vremurile mai pline de credință. Așadar, acei principi, care au spoliat în mod deliberat Clerul, s-au sfătuit între ei cum să se
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
acestea au pierit din cauza corupției cauzate de putere atunci cînd numea Episcopii, fie pentru că Episcopii își vînduseră voința și independența, fie că au ignorat poate pînă unde pot ajunge oamenii liberi și credincioși cu rezistența împotriva unei voințe care comitea sacrilegii. Acum este rîndul vostru, oh, voi cei care ați mai rămas dintre sfinții noștri Episcopi, a venit rîndul vostru să țineți piept acestui atac surd al autorității. Au observat deja părul vostru albit de nenorocirile dinainte; v-au numărat anii
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
administrate de ea cu toată vigilența și grija". Biserica a insistat întotdeauna asupra acestui lucru în privința celor cărora le încredința administrarea; posesiunile sale aparțin lui Dumnezeu și săracilor și orice pierdere din cauza neglijenței sau inerției din partea administratorilor ar fi un sacrilegiu. Încălcarea acestui principiu a încurajat guvernele să preia administrația Bisericilor și să perpetueze restricțiile impuse acesteia și bunurilor sale temporare. 164. Este adevărat că Biserica, persecutată și oprimată, s-a luptat întotdeauna cu autoritatea temporară, fie prietenește, fie altfel; a
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
a excomunicat pe sus-numitul rege, în principal pentru vina de simonie". Scriitorii contemporani sînt de acord cu descrierea lui Henric ca fiind desfrînat din toate punctele de vedere, în viața sa particulară și un despot față de supușii săi, care comitea sacrilegii față de Biserică. Totuși, scriitorii din secolul trecut l-au susținut, căci pentru ei Grigore este ticălos Grigore cel drept, care cu atîta mărinimie și-a lăsat viața sa liniștită pentru a se lupta cu tiranii, a apăra poporul oprimat și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
sînt decît praf și pulbere. Recunosc că am acționat greșit, iar voi toți înălțați rugăciuni pentru mine înaintea lui Dumnezeu, să mă ierte. Și acel nefericit înscris, care a fost făcut într-o tabără militară și care a fost un sacrilegiu, îl condamn anatemei, așa încît nimeni să nu-și mai amintească de el și vă rog pe voi toți să faceți același lucru." Ș toți au aclamat: "Așa să fie, așa să fie". Aceste circumstanțe atît de triste au putut
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
poporului muncitor. A doua zi, se răspândi vestea că au venit oaspeți din rândul muncitorilor petroliști, care-i vor ajuta pe goldăneșteni să-și croiască o viață nouă. Găzarii, având creier îngust sub șepcile tuflite strâmb și pasiunea evidentă pentru sacrilegiu, porniră, în cohorte, pe ulițele colbăite, chicotind ca hienele și dând buzna prin curțile celor mai refractari din Goldana (numiții înapoiați și reacționari), fiindcă nu se încumetau să procedeze, precum vestitul moș Mardare din baladă. Oaspeții, după ce dădeau pe gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
higrometre. Prin aerul de acvariu verzui al pădurii luxuriante, se zări stupoarea omului cu musculatura ilustră, care rămase perplex, auzind considerația aceasta de alchimist insensibil, emanată la adresa încântătoarei blondine. Protestă la fel de slobod și de afectat, ca de obicei: Uf, ce sacrilegiu! exclamă el, dorind ca frumoasa ființă să-i remarce atitudinea lui, încărcată de gentilețe. Domnul cu ochelari demodați și păr vâlvoi nici nu-l auzi. Luându-i perplexitatea drept o vocație certă spre audieri de considerații științifice, profită de buimăceala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
poate. Retragă-se toate elementele curate și neatârnate dimprejurul bufniței, ca să rămâie singur între creaturile sale, să rămâie între Flevi, Fundești, Pătărlăgeni, Serurie, Pseudo-Ureche și // între toți cei afurisiți de-a nu avea odihnă nici în mormânt ca să îndeplinească slujba sacrilegiului. Nu răsturnarea lor de la guvern voim. Din contra. În fața lui Dumnezeu, a țării, a Domnitorului declarăm solemn că nu se va găsi un singur membru al partidului conservator, unul singur, care să-și deie mâna de ajutor pentru a consfinți
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
nu e amantul, ci Maria, țăranca devotată, responsabilă cu treburile gospodăriei. Postelnicul se retrage “înjurând cu furie“, împreună cu toată suita; și noi, laolaltă cu el. Să nu-l uităm nici pe Hasdeu, cu duduca lui din 1863; ar fi un sacrilegiu! Naratorul (un pasionat de biliard și fete nevinovate, dar și de mămicile lor răscoapte și ceva mai puțin inocente) pare dependent de leșinuri; un abonat la prăbușirile fizice ale victimelor sale, pe care le cerșește cu vorba și, când nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aveau unde mă aflam. În realitate, viața mea pulsa liberă, ferită de-atingerea lor. Îmi găsisem spațiul potrivit, refugiul prin care nu se putea tropăi. Să torni apă în sanctuarul ăsta părea o grozăvie, dacă nu de-a dreptul un sacrilegiu. Și totuși, acum gândeam altfel. Simțeam nevoia de puțină liniște, care să aducă ordinea, dacă nu și disciplina. Un sfert de cadă de apă călduță, cu dopul la îndemână, era exact ce-mi trebuia. Moștenisem de la bunicu’ Vitalian un dop
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu-al meu, despărțiți de câteva neînțelegeri fine, dar esențiale: nu agream sandalele, nu-mi plăcea hip-hop-ul și nu suportam să-mi găsesc perna încălzită înainte de culcare. Cu pernele, chiar nu era de glumă: și-astăzi consider că e-un sacrilegiu să dormi pe ele calde și moi. Parcă te-ai așeza pe-un pepene fleșcăit, cu jumătățile plescăindu-ți pe tâmple. Îmi pedepseam puiulețul, sucindu-l tacticos pe partea cealaltă. Nu mă culcam până nu-l băteam bine cu pumnii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fi făcut-o doar pentru variație gastronomică, cifra șase ar fi prea neînsemnată: de ce numai șase subiecți și nu treizeci? Iau jumătate la jumătate.) Dar dacă n-a fost decât sub formă de probă, numai din disperare față de frica de sacrilegiu și insultă a bisericii, atunci cifra șase devine prea ușor de înțeles; căci șase probe, pentru a da satisfacție remușcărilor, sunt prea suficiente, întrucât probele nu puteau fi reușite. Și, în primul rând, după părerea mea, pruncul este prea mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
monument, care are pe o parte inscripția: „Aici zace piciorul secretarului de colegiu Lebedev“, iar pe cealaltă parte: „Dormiți, dragi oseminte, până-n dimineața bucuriei“65, și că, în sfârșit, îi face în fiecare an câte un parastas (asta-i deja sacrilegiu), mergând pentru asta an de an la Moscova. Ca să-mi demonstreze, mă cheamă la Moscova să-mi arate și mormântul, și tunul respectiv, care a fost capturat și este expus la Kremlin; susține că e al unsprezecelea de la poartă, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și a pune măsura egalității {EminescuOpXII 45} moderne, măsura prezentului, în care temeiul inegalității nu este nici inteligența, nici vitejia, nici caracterul, ci banul, banul cosmopolit pe oricare cale ar fi el câștigat, a măsura trecutul cu banul e un sacrilegiu față cu istoria națională. E evident că Mihai Vodă nu putea vorbi în edictul său despre răzăși, despre elemente statornice. El a fixat pe proprietăți elementele bântuite, flotante, ale unei țări căzute în dezordine deplină prin invaziunea tătarilor și turcilor
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
enervat pe Kőváry, un naționalist mândru de calitățile fizice și morale ale poporului căruia Îi aparținea. În acest caz, explicația sa antiromantică și „științifică” poate fi considerată și o perdea de fum retorică, destinată să mascheze replica ofuscată la adresa micului sacrilegiu antinațional comis de naivul său predecesor romantic. Un alt jurnalist, care semnează „Békásy”, autor al unor Peisaje ardelene publicate În anul 1848, simte și el nevoia, la fel ca Nagy Ferenc XE "Ferenc" , să Îmbine referința livrescă de sorginte clasicistă
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
într-un muzeu vid, doar [noi doi], urmărindu-ne printre sarcofage (Mircea Cărtărescu, De ce iubim femeile) Ceea ce nu s-a știut însă niciodată, ceea ce am aflat doar [eu], printr-o întâmplare, este cine a fost cel care a comis acest sacrilegiu (Mircea Cărtărescu, De ce iubim femeile). * grup adjectival: Deriziunea sau ferocitatea sunt termenii unei alternative doar [aparente] (Al. Paleologu, Despre lucrurile cu adevărat importante) Din păcate, însă, nu vor putea fi trași la răspundere penală, ci doar [morală] (22) Oficiali europeni
[Corola-publishinghouse/Science/85006_a_85792]
-
Manethon egipteanul de Sebenytos - circa 260 î.e.n., au divulgat secretul strigând întregii lumi taina păzită de milenii. Ambii au fost sperjuri și trădători; au furat pentru a vinde; au abuzat de încrederea căpătată și de funcțiile încredințate pentru a îndeplini sacrilegiul; amândoi fiind preoțiși arhivari ai templelor sacre astrologice - Bel din Babilon și Amon din Heliopolis, unul a scris cartea pentru a o răspândi, iar celălalt a deschis o școală pentru a divulga oricui taina încredințată. Berose, după ce scrisese una dintre
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
ceea ce este important În plan privat, oricât ar fi de respectabil, nu trebuie să oprească munca istoricului sau a sociologului. „Comparația este un instrument de neocolit al cunoașterii; bineînțeles, ea produce similarități și diferențe. Cunoașterea impersonală are, desigur, aspect de sacrilegiu În ochii indivizilor care sunt obiectul ei: pentru aceștia, experiența este unică, În vreme ce istoricii refuză să izoleze evenimentul singular, căutând, dimpotrivă, În mod sistematic raporturile care Îl leagă de celelalte. În ceea ce privește judecata morală, presupunând că și-ar avea locul aici
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
războaiele, furtunile puternice, iar pe de altă parte, un mod de a fi exprimând ideile de putere și de forță (din latinescul vis, forța vieții, din care provine și cuvântul „viril”) În transgresarea unui ordin normativ: prejudicieri resimțite ca niște sacrilegii În raport cu credințele sau cu obiceiurile, intimidări repetate, persecuție morală sau psihologică. ν Chiar dacă, metaforic, apare ca o descătușare, iar abstract, ca o dispariție a previzibilității care duce la haos, violența nu reprezintă esențialmente destrămarea ordinii lucrurilor În domeniul umanului (multe
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
scos un număr mare de cărți din bibliotecă, în special cele scrise în limba germană, unele fiind unicat, la care li s-a dat foc. Atunci, eram în clasele mici iar elevii mari, care erau obligați să ajute la acest sacrilegiu, ne strecurau pe furiș diferite cărți pe care trebuia să le ascundem, reușind astfel că o parte din ele să fie recuperate și așezate mai târziu în rafturi. A doua mare epurare, a fost în anul când noi care eram
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
povesti. Mai abitir căci există și un sens ascuns În orice se află În această lume. Să Încercăm a pătrunde În spatele aparenței, chiar dacă asta e ceva aproape drăcesc, dacă mă gândesc de pildă la interdicția - medievală dar explicată religios ca sacrilegiu comis asupra „chipului și asemănării“ divinității - disecțiilor; motiv pentru care abia secolul al XVII-lea avea să lămurească circulația sanguină, deși aceasta era de două milenii o preocupare constantă a medicinii... Deh! Era bine de cunoscut căci, spre deosebire de animal, omul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mai treacă-meargă. Dar să-i spui Mihail Sebastian și să inventezi cu voluptate pe seama lui scene melodramatice derulate complet altfel decât le consemnează istoria literară și le prezintă însuși dramaturgul, e nu numai bizarerie, ci și copilăreală cu iz de sacrilegiu. Crudu imaginează exact pe dos împrejurările premierei cu "Steaua fără nume": cică bietul Sebastian, recte evreul Iosef Hechter, era obligat să măture zăpada din stradă taman când se derula reprezentația la care, evident, nu i s-a permis să asiste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
un mijloc oarecare prin intermediul căruia să treacă probele imposibile și să se salveze de la moarte, pe sine și pe însoțitorii săi. Fetei neștiutoare care-a fost atunci când l-a văzut și i-a căzut pradă ușoară, i se pare un sacrilegiu ca el doar să se fi prefăcut, infam, că este îndrăgostit de ea. Medeea are dreptate, fiindcă Erosul se conduce după legi nescrise ce nu cruță niciodată pe nimeni. De aceea, repetă obsesiv scenariul desfășurării evenimentelor și scormonește amănuntele terifiante
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
nostru de a gîndi prin noi înșine, de a judeca prin noi înșine, de a lua propriile noastre decizii, de a ne trăi viețile așa cum credem de cuviință nu este doar greșit din punct de vedere moral, ci este un sacrilegiu. Aspirațiile noastre cele mai înalte și nobile [...] se leagă strîns de individualismul nostru". Acest individualism american întreține însă o ambivalență care creează tensiuni. Autorii care au redactat poate cea mai fidelă biografie culturală a propriei națiuni mărturisesc, de altfel, în
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]