888 matches
-
către propria persoană au pulsiuni agresive anormal dezvoltate, negăsind decât un astfel de mijloc pentru a le stăvili? Hesnard (1949) refuză această explicație. În opinia lui, nu este vorba despre niște monștri, ci despre „inocenți, deformați de o etică personală sadică. Asupra lor, mai mult decât asupra altora, s-a exercitat în mod primejdios presiunea interdicției”. Aceasta este „frâna lor morală”, anormal de puternică. Ei prezintă o „hipermorală morbidă”, o „etică absurdă” opusă moralei normale, adică unei morale compatibile cu igiena
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
lor morală”, anormal de puternică. Ei prezintă o „hipermorală morbidă”, o „etică absurdă” opusă moralei normale, adică unei morale compatibile cu igiena mentală și sănătatea. Explicația dată de Freud are un punct comun cu precedenta. Ceea ce Hesnard numește „etică personală sadică”, Freud (1924b/1974) descrisese deja, calificând conștiința morală a masochiștilor morali ca „deosebit de sensibilă” și precizând câteva dintre caracteristicile supraeului lor: dur, crud, implacabil, ostil, de o rigoare excesivă. Aceste caracteristici, menționează Freud, sunt legate atât de o educație severă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
psihanalistul explică „floarea prin îngrășământul ei”! Dar și aici există o divergență în interpretare, pentru că nu se știe exact despre ce energie sexuală este vorba. Freud distinge într-adevăr pulsiunile pregenitale sau parțiale, etape ale dezvoltării - pulsiuni orale, anale și sadice, pulsiuni falice, voyeurism, exhibiționism - care precedă instaurarea fazei genitale a libidoului și a libidoului însuși, formă definitivă a vieții sexuale după pubertate, aflată în slujba reproducerii. Este limpede că, pentru Freud, aceste pulsiuni pregenitale care nu ajung să se integreze
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cultura televizuală este predominant un show cvasipermanent al violenței. Chiar și prezentarea suferinței și a intimității (ca în reality-show-uri, specifice neoteleviziunii), fantasma abolirii distanței (dintre micul ecran și viața omului) este o forma de sado-masochism, acest model de prezentare este sadic pentru că se arată și chiar se provoacă suferința altora, iar masochist pentru că se propune telespectatorilor identificarea cu persoanele aflate în suferința, exploatându-se astfel în mod pervers emoțiile telespectatorilor. Televiziunea este „nocivă” (R. Silvestone) deoarece produce dependența în cazul copiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
despre Jilava, care a rămas ca o rană pe suflet cicatrizată urât, pentru fiecare din cei care au trecut și au zăbovit cu lunile sau chiar cu anii între zidurile umede și ucigașe, animate doar de urletele paznicilor orchestrați de sadicul Moromet sau de al său „alter ego” Ivănică. Toate aceste imagini ca dintr-un film de groază păreau a fi atins limita superioară a barbariei, umilinței și suportabilității fizice și psihice, depășind de la distanță chiar inchiziția Evului Mediu. Era un
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
fără voință proprie, ascultând numai de vocea torționarului șef Țurcanu, iar acesta de ordinul Ministrului de Interne. La Cazimcă tortura de fiecare clipă era administrată de Securitate prin intermediul gardienilor, unelte oarbe alese pe sprânceană, dintre cei cu înclinare spre crimă sadică, recrutați și instruiți în școala ei. Aceștia, în acțiunea lor criminală erau ajutați de niște elemente dezumanizate introduse în celule, este vorba de condamnații la moarte din primul proces al reeducării și neexecutați. Diferența este că în timp ce la Pitești regimul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
venea alături de Naidim. Doi sfinți ai închisorilor comuniste, unul călugăr preot, celălalt frate de cruce. Virgil Maxim împreună cu frații lui de cruce Aurel Obreja, Ioan Ismană, Constantin Lupoaie, Dumitru Neagu și Marcu Aurelian Stoica înfruntaseră la Gherla torționarii cei mai sadici în frunte cu Eugen Țurcanu și au ieșit biruitori, aici în Aiud înverșunați într-o rezistența pasivă, care exaspera bruta de Crăciun, treceau senini prin toate încercările. Poetul Fane Vlădoianu aproape orb, care compunea poeziile fără creion fără hârtie, scrise
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
întreagă de semne de întrebare insolubile, de natură să-i zdruncine veridicitatea și planul realității probabile, construit din informații sigure, puse cap la cap într-o succesiune și o interpretare logică a bunului simț, care conduce la ideea unei asasinări sadice de o cruzime diabolică, sub semnul unei precipitări obsedante. Vom începe prin a reda mărturisirile directe în legătură cu cele întâmplate, din care se vor putea deduce convingerile martorilor, care au trăit în preajma evenimentului. începem cu mărturia lui Dumitru Banea, cumnatul și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
s-ar fi jucat cu moartea sau nu a mai avut puterea s-o facă. Nu cumva „cei doi domni”, care l-au vizitat, cum spune inginerul Brahonschi, au făcut, din nu se știe ce motive, un astfel de joc sadic. în același studiu de comportament, de mai sus, în cazul suicidului, mai ales la persoanele în vârstă, se remarcă ordinea, uneori chiar exagerată a vestimentației, în contrast cu dezordinea constatată când este vorba de crimă, datorită luptei victimei cu agresorii. în cazul
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
de caracter, putea să alunece pe scara păcatelor și să săvârșească ceea ce condamnase chiar el și dogmatic era condamnat de Biserică? Desigur nu era posibil! Concluzia de nezdruncinat este foarte clară, avem de a face cu o crimă oribilă și sadică, pe care nu avea cine s-o săvârșească decât omnipotenta Securitate, din acel timp, prin criminalii ei de profesie. Se spune că securitatea avea în structura ei o grupă ultrasecretă, care trebuia să realizeze suprimarea opozanților periculoși, prin manifestările lor
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
ales cu regimul sever de subnutriție, de frecvente pedepse (lanțurile la picioare, izolarea îndelungată, care îi duce pe unii la demență). Pe sub ochii cititorului trec anchetatori mai brutali sau mai „stilați”, așadar mai vicleni, directori și ofițeri politici cu porniri sadice, gardieni proști și răi, dar și unii omenoși, în stare să fraternizeze cu deținuții. Tratamentul dezumanizant e înfățișat sub multiple aspecte, de la percheziția corporală umilitoare, ce nu ocolește gesturile și cuvintele obscene, sau baia sub ciomegele gardienilor până la transportul în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287573_a_288902]
-
exclusiv o participare concretă, imediată, instinctuală, partenerii păstrând o îndărătnică tăcere asupra eventualelor lor emoții intime, secunde. Textul oferă informații directe doar despre întâmplarea erotică, fie că ea se consumă grăbit și incomod (Aventura), fie că îmbracă forma unei răzbunări sadice (Dăscălița) sau a unui straniu impuls, generator de crimă (Un fapt divers). Crima poate fi și rezultatul egoismului exacerbat, care alunecă spre demență (Înainte de proces). În zona interferenței dintre realitate și delirul morbid se plasează și Maria Boul, narațiune dezvoltată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285423_a_286752]
-
campaniei antiotomane în care se angajase. Portretul lui Dracula din versiunea germană, în care se accentuează cruzimea, demonismul și inumanitatea eroului, prin descrierea unor suplicii și atrocități, corespunde și mentalității medievale occidentale, unde predomină ideea morții asociată cu imaginea tiranului sadic. Larga difuzare a povestirii germane în Europa Centrală și Apuseană s-a datorat atât legăturilor ecleziastice din mediul catolic, cât și celor comerciale întreținute de sași cu centrul Europei, dar și relațiilor politice ale Curții de la Buda. Popularitatea textului german
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288993_a_290322]
-
cu anturajul sau echipa de îngrijire, reprezintă un element prognostic defavorabil. - anumite elemente caracteriale, cum ar fi hiperactivitatea procesivă, temperamentul activ, bătăios și pasional, orgoliul sau neîncrederea, susceptibilitatea, iritabilitatea coleroasă, impulsivitatea, hiperemotivitatea, sentimentele de frustrare și de inferioritate, tendințele perverse sadice, cu manifestări de cruzime față de semeni sau animale, reprezintă elemente de o importanță particulară. - apariția episoadelor de agitație psihomotorie, de excitație, depresie, de întunecare a câmpului conștiinței, însoțite de amenințări de suicid și/sau omucidere, cât și oscilația dintre aceste
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
în lună și în stele și bem sănătos. Dar încet, încet devin mai ursuz. La plecare, urc în mașină, condus familiar de Pașcu. Dom' primar, nu mi-ați spus cum facem... Îi întind o cutie de chibrituri și îi zîmbesc sadic. Păi... dă-ți foc, Pașcule! Mașina pleacă și Pașcu simte cum îi cresc urechi de măgar. O faptă... bună Eu, unul, cred că absolut toți oamenii sînt deștepți. Nu fac afirmații de dragul de a mă trezi vorbind. De mic copil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
era rece și tihna desăvîrșită. Priveam golful acela numit și "Capcana piraților" și gîndul mă ducea la vremurile dure, trăite de asasini și asasinați, de-avalma. Ochii mei semiînchiși încep să vadă cu secole în urmă. Un uragan înspăimîntător se joacă sadic cu o coajă de nucă. O urcă pe înălțimile valurilor și apoi o trîntește cu furie în hăul apelor care fierb. Oamenii clădiți din piatră luptă cu moartea care este sigură de victorie. Se rup parîme, pînze, catargul central, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
ne lingeam buzele. Le umezeam. Era frig, undeva prin februarie, iar buzele noastre erau aspre de ger. Trebuiau umezite, mai ales că, din cauza emoției, ți se usca repede gura. Gestul era aproape insesizabil pe derularea firească a imaginii, doar, oprind sadic firul acțiunii pe un singur cadru, gestul apărea dintr-o dată oribil. Ca o fotografie instantaneu, în care prezentatorii care ar fi trebuit noi să fim se strâmbau ca inconștienții la public, îi arătau limba, îl disprețuiau. Gesturi minore și firești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
paznici), care au omorât, cu poftă, cu sadism, un nefericit vagabond surprins că a furat o sticlă de votcă dintr-un supermarket ieșean. Crimă "de plăcere", de paznic, victima lovită, măcelărită sistematic, într-o încăpere rezervată acestui gen de descărcări sadice. Nici o diferență între această crimă, într-un fel ordonată de un patron, și exercițiile similare din nu știu ce lagăr. Lume urâtă, rău alcătuită, o "lume nebună, nebună", fără nici o perspectivă, lume închisă, sufocată în labirintul fără ieșire al lașității. Nu sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
corect pe Părintele Vania. Dar, ca și sărăcia, care provoacă un rău social, și avariția trece dincolo de un singur ins, rob al acestei obsesii; un avar devine un rău social. Părintele, întru totul masochist cu propria sa făptură, era totodată sadic cu alții. Avea paisprezece căsoaie în oraș, cu o mulțime de chiriași săraci, pe care îi vizita tot la două săptămâni..., făcea o mică slujbă, număra "la ban" chiria, mânca zdravăn cu această ocazie și cerea, fără rușine, pentru acasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o întâlnea în holul de marmură al facultății, intra în febre, pălea și roșea în același timp, bâiguia câteva vorbe și o ștergea imediat, pretextând că era așteptat de cineva, că întârziase nu știu unde. Câțiva îi știam secretul și-l persecutam sadic: „Îi spunem noi c-o iubești, îi ziceam, dacă nu ai curaj, îți facem acest serviciu.“ Ne implora să nu ne amestecăm, îi va spune el când va fi momentul, îi va spune cu siguranță, la urma urmei, ce ne
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
etajul al patrulea și intro dus într-o cameră. După intrarea în temă, unul din cei doi milițieni care veniseră să mă aresteze și care era, după cum am aflat mai târziu, însuși Radu Marin - șeful Serviciului de Moravuri, un bădăran sadic și viclean, dar prost în fond - mă lăsă cu câteva foi de hârtie albă în față și ieși, lăsându-mă singur, să scriu o declarație... Am scris-o destul de repede, după principiul înțelept al lui Giglio: il faut toujours nier
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
adevăr, fără un cuvânt, cu pași hotărâți, dar pe măsură ce se îndepărtează și se pierde în pusta imensă, fără repere, din care nu pare să fie nici o ieșire, începem să bănuim că totul nu este decât o înscenare perfidă, o comedie sadică. „Celălalt” rămâne cu spatele la noi, înveșmântat într-o mantie amplă care-i maschează mișcările mâinilor. Va trage sau nu? Secundele se preling cu o infernală încetineală, într-un suspans sufocant: încă puțin și prizonierul va ieși din bătaia presupusei arme... Împușcătura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și râdea cu inconștiență la trecători, dintre care prea puțini se Încumetau să meargă cu vreuna din ele spre odăile chioare și Înăbușitoare de pe Strada Regală, cu un trafic amoros de un sfert de oră; clienți de o calitate dubioasă, sadici, anormali sau numai bolnavi de curiozitate și amatori de prospecțiuni psi hologice, cum eram eu - dar pe potriva calității tot atât de du bi oase a acestor fete, la care groaznicele maladii venerice se Încuibă, se manifestă și se propagă mai departe cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bea o cantitate mare de lichid. Într-o zi Carlina observă ceva deosebit pe obrăjorii lui Alin. Îl văzuse sfios, înghețându-i parcă sufletul pe loc. Nu bănuise nici o clipă că Nicky avea o latură ascunsă în comportament, atât de sadică și la o vârstă așa de fragedă, avea aproape zece ani. Era ca o oglindă cu două fețe. Prima măsură care trebuia să o ia Carlina era să îl ducă la un medic. Îl internă într-un spital iar diagnosticul
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
au ridicat deasupra suferinței, au rămas solidari întru Hristos și și-au învins torționarii prin puterea miraculoasă a Credinței. În bolgiile Securității din Bacău (unde erau aduși de oriunde s-ar fi aflat), în iadul Penitenciarului Galați (unde dădeau de sadicul criminal Goiciu), pe șantierele Canalului Dunăre-Marea Neagră (la Peninsula mai ales, unde fioroasa „brigadă disciplinară”, formată exclusiv din preoți, îi trecea prin caznele muncii silnice), mai târziu în minele de plumb din Maramureș, sau în Zarca de la Aiud și Gherla
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]