884 matches
-
către propria persoană au pulsiuni agresive anormal dezvoltate, negăsind decât un astfel de mijloc pentru a le stăvili? Hesnard (1949) refuză această explicație. În opinia lui, nu este vorba despre niște monștri, ci despre „inocenți, deformați de o etică personală sadică. Asupra lor, mai mult decât asupra altora, s-a exercitat în mod primejdios presiunea interdicției”. Aceasta este „frâna lor morală”, anormal de puternică. Ei prezintă o „hipermorală morbidă”, o „etică absurdă” opusă moralei normale, adică unei morale compatibile cu igiena
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
lor morală”, anormal de puternică. Ei prezintă o „hipermorală morbidă”, o „etică absurdă” opusă moralei normale, adică unei morale compatibile cu igiena mentală și sănătatea. Explicația dată de Freud are un punct comun cu precedenta. Ceea ce Hesnard numește „etică personală sadică”, Freud (1924b/1974) descrisese deja, calificând conștiința morală a masochiștilor morali ca „deosebit de sensibilă” și precizând câteva dintre caracteristicile supraeului lor: dur, crud, implacabil, ostil, de o rigoare excesivă. Aceste caracteristici, menționează Freud, sunt legate atât de o educație severă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
psihanalistul explică „floarea prin îngrășământul ei”! Dar și aici există o divergență în interpretare, pentru că nu se știe exact despre ce energie sexuală este vorba. Freud distinge într-adevăr pulsiunile pregenitale sau parțiale, etape ale dezvoltării - pulsiuni orale, anale și sadice, pulsiuni falice, voyeurism, exhibiționism - care precedă instaurarea fazei genitale a libidoului și a libidoului însuși, formă definitivă a vieții sexuale după pubertate, aflată în slujba reproducerii. Este limpede că, pentru Freud, aceste pulsiuni pregenitale care nu ajung să se integreze
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
exclusiv o participare concretă, imediată, instinctuală, partenerii păstrând o îndărătnică tăcere asupra eventualelor lor emoții intime, secunde. Textul oferă informații directe doar despre întâmplarea erotică, fie că ea se consumă grăbit și incomod (Aventura), fie că îmbracă forma unei răzbunări sadice (Dăscălița) sau a unui straniu impuls, generator de crimă (Un fapt divers). Crima poate fi și rezultatul egoismului exacerbat, care alunecă spre demență (Înainte de proces). În zona interferenței dintre realitate și delirul morbid se plasează și Maria Boul, narațiune dezvoltată
ARCHIP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285423_a_286752]
-
măselele de minte, care atestă maturitatea, sunt, după cum o indică și numele, expresia rațiunii și a cunoașterii. În studiul psihanalitic al stadiului oral, se ia în calcul un element foarte important: ieșirea dinților. Bebelușul trece de la suptul inofensiv la mușcătura sadică. Apariția dinților, dându-i copilului puterea de a face rău (lui și celorlalți), determină mișcări afective distructive în a doua perioadă a stadiului oral, care este, din acest motiv, calificată drept sadic-orală. Dinții dezvăluie deci agresivitatea potențială sau manifestă a
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
se acordă nici o atenție și dacă Marcu, deși sugerează ceva, nu dă absolut nici un nume, Încercând parcă să pună În umbră lucrurile dezagreabile În această „seară de adio”, Ioan, dimpotrivă, insistă numai asupra acestor lucruri, cu un soi de plăcere sadică (cf. Ioan 13, 1-30). Reamintește că „diavolul pusese deja În inima/mintea (kardia are aici sens de „minte”) lui Iuda, fiul lui Iuda Iscariotul, [gândul] de a-L preda”. În timpul spălării picioarelor, câteva versete mai jos, Isus ține să amintească
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Dumnezeu, care pune la cale un accident Îngrozitor, echivalent cu o execuție publică (tot Ierusalimul află, de unde și denumirea câmpului respectiv). Probabil Matei se află cel mai aproape de adevărul istoric, deși imaginarul creștin a preferat preluarea, perpetuarea și Îmbogățirea versiunii sadice din Faptele apostolilor. Dovadă, un fragment, puțin cunoscut, dintr-o lucrare a lui Papias, Cinci cărți de explicare a cuvintelor Domnului, care ne-a parvenit prin intermediul unei „catene” despre Evanghelia lui Matei. Textul lui Papias e citat de Apolinarie al
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
În episodul neotestamentar, de „duhul” lui Dumnezeu (pentru Luca: „degetul lui Dumnezeu”). Deosebirea majoră constă În „calitatea”, În sensul teologic, al acestor minuni. În Egipt, Dumnezeu aruncă plăgi nimicitoare asupra lui Faraon, Împietrindu-i mereu inima, ca-ntr-un joc sadic de-a „v-ați ascunselea”. Minunile lui Iahve sunt „negative”, „patetic-demonstrative”, de ordin punitiv, realizate Împotriva unei populații străine, și au drept scop eliberarea din jug a lui Israel. În Noul Testament, Isus operează minuni pozitive: vindecă, alungă demoni, trezește la
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
idealist înfrânt, reacții depresive și înverșunări propulsate în sarcasmul congestionat până la vorba crudă. Dascălul persecutat de frustrări își răzbună, zugrăvind în accente virulent caricaturale „vicleimul fără perdea” al școlii, denunțată, cu o grimasă de aversiune, ca un lăcaș al neomeniei. Sadici și obtuzi, haini, tipicari și chilipirgii, zgripțorii satirizați evoluează în ambientul unui grotesc de figurație zoologică. Tapirul, Păianjenul, Pupăza, Limbricul, Caracatița fac parte din ceata acestor creaturi repugnante și caraghioase. Oricât adevăr ar exista în șarjele „belferului” asediat de toxinele
BOTEZ-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
ajuns Într-o astfel de situație, și deci, impas, nu merită să fie ajutate. Este o culpabilizare, o stigmatizare socială, a celor aflați În impas; dă Atitudinea de satisfacție manifestată de unii față de suferința celuilalt ascunde de fapt o trăsătură sadică, din punct de vedere psihologic, și cinică, din punct de vedere moral. A te bucura de răul altuia este mai mult decât o atitudine imorală sau antiumană. Este o monstruozitate; eă Dorința celor aflați În dificultate ca nenorocirile și suferințele
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
n-au fost tipărite. Traduceri: [Pascal, Boileau, Voltaire, Montesquieu], în Biblioteca desfătătoare și plină de învățătură, Sibiu, 1830; Mitologhie pre limba românească, [Sibiu], 1830; Montesquieu, Mărimea românilor sau Băgare de seamă asupra pricinilor înălțării și căderii lor, [Sibiu], 1830; Voltaire, Sadic sau Ursitoarea, f.l. 1831. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. XIX, I, 126-127; Bogdan-Duică, Ist. lit., 217-219; Piru, Ist. lit., ÎI, 30-31; Cornea, Originile, passim; Dicț. lit. 1900, 176. G.D.
CAPAŢINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286080_a_287409]
-
Comuna Topolog se învecina cu localitățile: Atmagea (N), Ciucurova și Slava Rusă (E), Calfa (S) și Urumbei spre vest. În urma alegerilor comunale din anul 1880 au fost desmnați consilieri comunali domnii: Matei Stan, Gheorghe Bucurenciu, Bucur Unguru, Ali Ceauș și Sadic Hagi Mehmet 1149. Cu același prilej au fost numiți mebmrii ai consiliului comunal domnii Ion Dumbravă și Ghiță Rădulescu 1150. Primar al comunei Topolog a fost numit domnul Ion Dumbravă. În câțiva ani de la unirea Dobrogei cu România, în fiecare
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Tudor Mihalcea ca membrii ai consiliului 1466. Primar al comunei Dăieni a fost desemnat domnul Cosma Dascălu. Alegerile desfășurate în comuna Topolog au avut ca rezultat desemnarea ca membrii ai consiliului comunal a domnilor: Petrea Achim, Ion Dumbravă, Ion Ganea, Sadic Hagi Mahmud și Așim Ali1467. Pentru completarea consiliului comunal, prefectul județului Constanța i-a numit consilieri pe domnii Gheorghe Bucurencu și Grigore Păun. Primar al comunei Topolog a fost numit domnul Ion Dumbravă. În ianuarie 1883 prefect al județului Constanța
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
Ioana, obsesia tanatică e un laitmotiv la modul explicit. "Întotdeauna - menționează naratorul - i-am vorbit Ioanei despre moarte", " Ideea morții a devenit la mine un tic". Pentru Sandu întreaga viziune a existenței e, în termeni heideggerieni, un "Sein zum Tode". Sadic, masochist ori sadomasochist, cum a fost caracterizat acest personaj - ca mai toate celelalte, de altfel - e un suflet bântuit de sentimentul morții. Acest sentiment e liantul tuturor stărilor de conștiință și al comportamentelor sale. Gândind și simțind totul din perspectiva
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
unicitatea" ei îți sunt prețioase ca tot atâtea cauze care o fac mai intangibilă, mai inaccesibilă, așadar mai dorită; ca tot atâtea văluri pe care să le arunce de pe ea pentru tine, ori să i le sfâșii tu, cu voluptatea sadică de a o dezbrăca de "civilizație". Dacă aceea care a fost Ana de Austria 1 n-ar fi fost drapată în inaccesibilitatea ei de regină, Georges Villiers de Buckingham 2 n-ar fi decretat blocusul Angliei, numai pentru siguranța unei
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
călătorii dus-Întors prin rău, monstruozitate și orgie, până și cu Dumnezeu abordat prin prisma obscenităților? Cât de terifiat trebuie să fie sufletul În această vehemență, cât de puțin din ceea ce-i este cu adevărat drag poate vedea În aceste exerciții Sadice. Și chiar și În acel caz, Marchizul de Sade În felul lui dement era un filozof iluminist. Intenția Îi era În principal blasfemia. Dar pentru cei ce-i urmează (fără să fie conștienți) practicile recomandate, ideea nu mai e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
rude. În registrul de la Consiliu mai apărea un frate mai mic, cu același nume de familie, dar deocamdată nu aveam nici o dovadă cu care să-l susțin. Totuși, din atmosfera ce reieșea din fotografie, el era fratele adevărat. Fantezia mea sadică, care mă determina să-mi Închipui că acest individ juca doar rolul fratelui, dar de fapt era combinat cu ea și l-a lichidat pe EL, nu a dus la nici un rezultat. — Soțul s-a Înțeles bine cu fratele dumitale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
fără nici o legătură cu membrele răsucite ale fetei, apărea la fel de lipsită de expresie ca o carapace de rac de mare. Fata era forțată să stea Într-o poziție imposibilă... Fotografie greu de Înțeles... Nu se descifra nimic obscen, nici un stimul sadic, ci numai lipsă de naturalețe, ceva straniu... aceeași senzație pe care ți-ar provoca-o niște flori aranjate cu cozile În sus. Dacă trebuia să găsesc și o parte bună a fotografiei, atunci aceasta nu putea fi decît cooperarea ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
seara de 31 octombrie, când copiii merg din casă în casă să amenințe și să sperie. Gazda, ca să scape de micile blestemății deghizate în toate chipurile, le dă bomboane bune, învelite. Bomboanele dezvelite nu mai sunt apreciate fiindcă unii cetățeni sadici au pus în ele ace de gămălie. Ce minte turbată! Probabilitatea să se fi ivit la ușa mea copii era foarte mică și eu nu am fost acasă. De obicei, copiii merg prin vecini, la prieteni sau la rude. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
frâu pe toți. O să-i spun ce-ai zis despre pălăria ei. Nu te osteni. O să-i spun chiar eu. Kate s-a făcut nevăzută. — Asta a pus-o pe domnișorică la locul ei, a zis mama, cu o satisfacție sadică. Unde e tata? am întrebat. Își pudrează nasul. —Iar? Ce-i cu el? I-e rău de la stomac. Are emoții din cauza discursului. —A făcut toxiinfecție! a decretat Helen. Nu-i așa? Nu, n-a făcut! —Ba da, a făcut. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
aici până la Roma. Tu nu mai ești om, ești spectacol. — Am văzut ce se întâmplă aici. Am văzut cum oamenii sunt bătuți și torturați, cum mor de foame în groapa lui Hercules... Am văzut cum sunt umiliți de instructorii tăi sadici, i-am văzut făcând pe ei de frică și târându-se în sânge. Unui băiat din Britannia i s-a scos un ochi în timpul antrenamentului. Termină ce ai de spus, zise Manteus. — Eu am putere aici, la Ludi. În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
e mai jos pe scara socială, cu atât îți poți permite mai multe libertăți cu el. Poți să faci cu el tot ce-ți trece prin cap, zău. Asta naște dorința de a pedepsi. Autorul nu e scutit de impulsuri sadice. Cred că... — Hei, ascultă, trebuie să-mi dai doar termenul limită de predare a scenariului. Nu trebuie să-l respecți cu toată strictețea, dar va trebui să le spun ceva lui Fielding și lui Lorne. Și Cadutei și lui Davis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
am în cap, mușchii mortificării. Fui, sper să-i mai am încă acolo. Sper să nu se fi atrofiat. Sper să nu fie prea beți. Trebuie să-mi antrenez creierul, de asta am eu nevoie. Am nevoie de un halterofil sadic care să-mi stoarcă creierul până îl va aduce la condiția optimă. Am nevoie ca acest creier al meu să simtă ce înseamnă efortul suprem. Mâine va fi prima zi de vizionare. Voi primi un cec mare. Toată lumea va trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cu sora mea. Era destul ca să te facă să crezi că a împlini douăzeci și unu de ani însemna un lucru deosebit. PATRU Șamanul a intrat în cortul lui Vultur-în-Zbor agitându-și toiagul ju-ju pentru descântece, întocmai ca un dascăl trist și sadic, plin de profunde regrete pentru suferința pe care-i plăcea s-o provoace. Șamanul spunea că-i plăcea să le aducă durere celorlalți doar atunci când datoria îl obliga s-o facă, pentru că-și iubea munca. Arăta ca o morsă bărboasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
în foc, iar Iocasta trecu mulțumită mai departe. Bum-Bum era marea favorită a lui Flann O’Toole, pentru că ea-l făcea să-i placă cu adevărat autoflagelarea. Dar nu Flann O’Toole era favoritul Iocastei. Era prea predispus să devină sadic și să deterioreze personalul. Ușa următoare nu lăsa să se audă altceva decât tăcerea. Aici se afla odaia lui mademoiselle Florence Nightingale. Ea emana o sexualitate casnică și confortabilă, extrem de liniștitoare când, întâmplător, își dezgolea un sfărc și extrem de serioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]