484 matches
-
era un tip orgolios și îndepărtarea unui rival ar putea constitui o explicație valabilă, pare mai credibilă varianta conform căreia acesta îl considera pe Bogdanovici vinovat pentru arestarea sa. Doar o astfel de ură cu implicații personale ar putea explica sadismul cu care l-a condamnat la o moarte lentă și chinuitoare (Bogdanovici a murit fără a mai avea dinți în gură, după ce îi fuseseră scoși, unul câte unul, cu lovituri de picior), deși nu excludem posibilitatea unei alte motivații. Ion
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
și Constanța, însă a fost caterisit din cauza arestării, pe motive politice. Condamnat la 7 ani de detenție pentru că înlesnise fuga unui armean în Turcia și pentru că i s-au găsit la percheziție cocoșei de aur, a fost schingiuit cu un sadism ieșit din comun. La începutul lui 1951 a fost bătut în camera 104 din Gherla, iar Cornel Popovici enumeră torturile la care l-a supus el: lovituri cu bâta la fund și la palmă, lovituri cu palma peste față și
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
la Pitești. Închis la Suceava, după arestarea din iunie 1948, a stat împreună cu Nicolae Cobîlaș, dar și cu Dumitru Bordeianu, care a intrat în conflict deschis cu 'Țanu', pe care îl descrie ca fiind 'de un orgoliu și de un sadism feroce'. Bordeianu spune că Popa era ateu convins, asculta cu atenție ce se discuta în cameră, îi plăcea să polemizeze și fusese anchetat doar câteva zile, fără să aibă urme de bătaie, ceea ce ar sugera că a ajuns la un
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
slujind, ulterior, chiar Biserica (cazurile părintelui Gheorghe Calciu, al preotului reformat Nagy GØza, al lui Justin Ștefan Paven ori al lui Tudor Stănescu). Eugen Țurcanu a fost instrumentul perfect în mâinile comuniștilor, care au știut să îi speculeze la maximum sadismul și dorința de parvenire. Lui Țurcanu i se promisese în schimbul colaborării eliberarea înainte de termen și un post în Securitate, adică exact ceea ce își dorea cel mai mult. Înfuriat de situația fără ieșire în care se găsea după arestare, el a
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
în direct la aplicarea acestor nesfîrșite torturi etc. Se aflau, după spusele sale, într-un imperiu al suspiciunii, al delatorilor, al urii. De remarcat evoluția fenomenului prin rafinarea mijloacelor de tortură motivată de amplificarea stării de alienare a torționarilor, a sadismului lor, dar și de încercarea de a micșora procentul cazurilor mortale. La Gherla celulele de reeducare sînt botezate de către victime: Camera morții, Camera nebunilor, Camera chinezească etc. La intrarea în închisoarea Pitești, pe frontispiciu era scris: Pentru dușmanii poporului nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
parcă îmi părăseam casa. Și plîngeam. Ce o să fac eu acum, ce bine o duceam aici! Adică nu stăteam veșnic într-un loc, dar era casa mea, de care mă îndrăgostisem eu acolo..." Îi vine foarte greu să-și mărturisească sadismul de necuprins: "Am fost foarte sadic. Așa trebuia să spună și colonelul Crăciun că a fost sadic. Că n-a dat el cu mîna. N-a dat cu mîna, da' a dat cu cizma, de găsea dracii. El nu dădea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
calitățile „Între ele”. Da, deoarece la copii totul este „calitate”, iar noi mai „târziu” nu facem decât să deosebim anumite „calități” de „altele”. Sau, mai bine zis, Învățăm să „le” folosim adecvat: violența doar contra „dușmanului”, altfel el se numește sadism și e... inutil! Bine, o altă, superioară departajare este aceea de a deosebi adevăratul inamic de cel fals sau, cum ar zice Nietzsche, de a nu-l disprețui pe adevăratul, „bunul inamic”, care cel mai adesea ne Învață mai bine
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
frumoasă ce pășea gingaș pe trotuarul de vis-à-vis, tinerelul zăpăcit și guraliv, cu ochii negri, catifelați și „slabi”, a trebuit „să ridice scutul” și să Învețe pe propria-i piele fața rece a urii, arbitrariului, chiar și a unui anume sadism, individual și de grup. O „izbitură” dură peste orbitele adesea candide ale unui adolescent, dar o bună lecție asupra oamenilor și asupra vieții sociale, de parcă, Într-adevăr, atunci când mă credeam „persecutat” de forțe Înalte, traumatizat de o „neînțelegere dureroasă și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
urmărind distrugerea atât fizică, cât și psihică a celor considerați adversari ai regimului: frig În celule, hrană insuficientă, bătăi, lanțuri la picioare... Erau și oameni de optzeci de ani În această situație. A fost o dezlănțuire de ură și de sadism. A fost și convingerea (după cum proclama teoria comunistă) a unei victorii definitive. Nu se va mai da socoteală nimănui! Adevărul este că nici nu s-a mai dat; spre deosebire de crimele naziste, urmărite În justiție până astăzi, aproape nimeni n-a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
lor nu inspiră nicidecum teamă, lipsa lor de istețime, ba chiar și statutul nefiresc de vulnerabilitate familială (într-un basm din antologia Pop-Reteganul sunt orfani) fiind o caracteristică a imaginarului tradițional românesc. Diavolul este mereu păcălit și ridiculizat chiar cu sadism în poveștile noastre, ceea ce trădează o dominantă psiho-cognitivă puternică, cauzatoare de atitudini neînfricate, ironice și satirice în fața răului vulnerabilizat. Darurile miraculoase definesc cinci tipuri de capacități supranaturale: puterea invincibilă, invizibilitatea ce conferă libertate totală, deplasarea instantanee și prin orice mediu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
muncă fără a fi stăpînit de o continuă neliniște. Elevii, mai ales cei mici, au nevoie de multă securitate pentru a-și putea permite puțină libertate (32, p. 483). Alți autori francezi apreciază nondirectivitatea drept expresia "cea mai crudă a sadismului: a lăsa prea devreme copilul pradă slăbiciunii sale și, sub pretextul de a educa simțul său de responsabilitate, a-l abandona dezordinii" (33, apud 5, p. 229). În astfel de condiții, cum vor putea ajunge elevii să-și cultive conștiința
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
inutilă a mustății. O mustață impozantă e doar un clișeu și pare prea puțin spus. O mustață bibilită, domnule, tăiată la marele fix. Clănțănitoarea despre care pomeneam mai înainte era manevrată extrem de îndemânatic. Abil. Și cu un soi de nedisimulat sadism. Adică omul nu reteza unghia și gata. Îndeplinea un ritual. Dacă ar fi retezat-o și la revedere, ar fi înfăptuit un sacrilegiu. Și-ar fi bătut joc de unghia aia. Așa, el arată că ține cont de personalitatea ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cald; peste tot a fost muncă forțată până la distrugerea persoanei umane și umilire și tratament nu numai inuman ci de-a dreptul bestial. În acest context nu se poate omite așa numita „reeducare” ceea ce nu se poate descrie în cuvinte... sadism sau bestialitate sunt floricele în comparație cu realitatea - crima cea mai odioasă și fizică și morală. Paul Goma, în lucrarea „Patimile după Pitești”, o descrie, dar nu cred că a putut reda toată realitatea. Ce să mai vorbim de foamea chinuitoare și
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
un mariaj de șase decenii înseamnă concesii reciproce, ba chiar compromisuri. Nu te poți regăsi mereu în celălalt. Nu-ți poți identifica identitatea ta cu identitatea lui. Noi doi ne cunoșteam reciproc punctele vulnerabile și în ele ne înțepam cu sadism. Șase decenii înseamnă accese de nervi, accese de independență, de gelozie, de temeri, de frustrări, probleme financiare, cicăleli (soțul meu mi-a scris odată în Statele Unite că-i era dor de „cățăreala“ mea). Înseamnă mici derapaje inevitabile și, până la urmă
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
pedanteria, bat-o vinaț) : bunica moare de un cancer îngrozitor, descris cu seninătate, infarctul unui coleg e expediat într-o frază ironică, un pui de vrabie moare cu totul altfel, mult mai crunt, decît în Brătescu-Voineștiț Firește, cel mai mare sadism, devenit masochism curat, e îndreptat spre sine însuși : se descriu cu mare volup tate tot felul de umilințe suferite în fața celor apro piați, se citează poezii scrise de Daniel în liceu, absolut penibile. Ultima povestire din carte, anexa ei, numită
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
prezent, deseori abuziv. Auzim apoi faimoasele replici care, indiferent de locul în care sunt rostite, sună întotdeauna ca din cavernă (sau din biserică) : grave, metalice, cu neapărat ecou ! Și, ca și cum acestea n-ar fi de ajuns, filmul de față împinge sadismul până la a avea într-o scenă din trei câte un telefon vechi care țârâie strident și exasperant, acoperind până și muzica ubicuă a unui veteran al genului, Adrian Enescu (Cum spunea un coleg la avanpremiera filmului : Eu sunt Adam ! te
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
pană, născut în anul 1902 în orașul Dorohoi, a absolvit clasele primare și gimnaziale la dorohoi, după care a urmat liceul matei Basarab din București, apoi facultatea de Medicină și Institutul medico-militar, a colaborat la revista Unu, a publicat volumul Sadismul adevărului (1936). Ștefan Antim (1879 1944) absolvent al Facultății de Drept din București. A publicat Studii sociologice, Chestiunea socială în România, Chestiunea evreiască. Directorul Școlii de băieți, școală cu drept de publicitate, avea director pe Mayer Herșcovici; școala de fete
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
adevăratele satisfacții ale acestui tip de spectacol : faptul că pînă la urmă își vor primi pedeapsa îi autorizează pe cei răi să fie cît de sadici vor (și pe spectatori să se semiexcite fără procese de conștiință la unele dintre sadismele lor), iar faptul că ei sînt atît de sadici îi autorizează pe cei buni să fie și mai sadici (și pe spectatori să juiseze nedisimulat la fiecare detaliu oribil al răfuielii finale). Adevăratele satisfacții ale acestui tip de spectacol sînt
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
întâlnesc în acest hybris care este motorul spectacolului pe care farsa îl deghizează abil. Fluierarea unui marș face aluzie la ariile de operetă debitate de o întreagă pleiadă de innamorati, dar și la caracterul aven- turos și militar al înfruntării. Sadismul farsei este deliberat, cruzimea constituie sarea și piperul ei, iar consecințele nu sunt asumate decât prin insistența prefăcută a celui care relatează tărășenia de a nu da curs unui act de cruzime gratuită. Însă bătaia de joc e spiritul carnavalului
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
să mă bazez exclusiv pe actori, pe ritm, sunet, mișcare și pe relația cu spațiul gol. Cuvântul „cruzime“, folosit de Artaud, e de obicei foarte prost Înțeles. Nu cred că el l-a gândit cu sensul de baie de sânge, sadism sau violență de dragul violenței. Cruzimea Înseamnă cruzime față de sine Însuși, rigoare, determinare absolută. O violență autoimpusă cu intenția de a depăși o stare confortabilă, pentru a putea atinge adevărul, prin efort și suferință. Un act radical, de care nu mulți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
șotie. Abia într-un târziu, apelurile ușor alarmate ale celor mari (ca și dorința de a-și savura succesul, reușita deplină a șotiei - rămăseseră până la urmă nedescoperiți) i-au înduplecat să iasă din ingenioasa ascunzătoare. Ca fetiță, Doina își avea sadismele ei. Odată, gest memorabil, făcut fără nici o ezitare, l-a pocnit pe fratele ei cu ciocanul (din fericire capul a rezistat). Voinică, înaltă, la primară își domina și bătea camarazii, și avea destulă fantezie pentru a recurge uneori la tortúri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
rămâne invizibilă. O lumină crudă se revarsă asupra întregului păienjeniș de relații care se creează între călăi și victime. Unui grup de prizonieri i se cere pe un ton potolit, lipsit de asprime, aproape prietenos, să-și scoată cămășile, cizmele. Sadism? Poate, dar peste realitate se suprapune aici proiecția unei subiectivități. Glasul călăilor poate suna chiar astfel (din cinism), dar poate că nu e vorba decât de o halucinație auditivă a condamnaților la moarte, de prelucrarea inflexiunilor printr-un filtru al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nu te puteai gândi", iată o mică mostră de capodoperă asupra căreia am meditat, constatând că, necunoscut psihiatriei, simptomul este totuși, caracteristic unor bolnavi...). Și sunt o mulțime de alte perle risipite, ca aforisme, stimulând cercetarea unor mistere simptomatologice ca sadismul, masochismul, autodelațiunea, histrionismul, fantasmele și altele; o mulțime de descoperiri le datorăm acestui bolnav și totodată doctor sublim. Lumea lui Dostoievschi este considerată un imens balamuc unde colcăie personaje ciudate, criminali, fanatici, deliranți. Nu cred că acești oameni constituie un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
conving, încă o dată, înainte de a ajunge acasă, că Pica-pica este emblema cea mai potrivită a timpului nostru de tranziție. Este un Mitică păsăresc. Acasă, la t.v., se prezintă pe larg trei criminali (paznici), care au omorât, cu poftă, cu sadism, un nefericit vagabond surprins că a furat o sticlă de votcă dintr-un supermarket ieșean. Crimă "de plăcere", de paznic, victima lovită, măcelărită sistematic, într-o încăpere rezervată acestui gen de descărcări sadice. Nici o diferență între această crimă, într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
remontezi cu oricare din preparatele la îndemână, dar mai ales trăgând pe gât, direct din sticla de votcă izbăvitoare. Personajul se trezește, cândva, înapoi la Moscova, în fața Kremlinului, poate ca un simbol de emblemă onirică. Niște derbedei îl bat cu sadism, până la agonie, distrându-se cu poftă. Între vis și moarte, pare a simți tărâmul visat, raiul abstract, îngerii cu aripi ocrotitoare. Dar: "Îngerii au izbucnit în râs. Știți cum râd îngerii? Sunt niște făpturi infame, acum știu. Să vă spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]