460 matches
-
basmele noastre populare), este de natură impresionistă (pictural, vorbind). Numai că maestrul Sadoveanu, nu numai cel din Pădurea Petrișorului, ci și din alte scene de vânătoare ori de pescuit i-a fost model tutelar. Mărturisit direct, în scris (vezi ciclul Sadoveniene), dar și indirect, în alte creații labișiene. Ca să nu mai itinerăm, discuțiile, sfaturile date la cursurile Școlii de Literatură. 10. Am pornit micul meu excurs (cumva critic) despre minunata Opera Magna, la care Nicolae Cârlan trudește de la 1975, când a
Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
cele două trăsături semnificative care apropie proza fantastică a lui Mircea Eliade de cea a argentinianului Jorge Luis Borges, observație care invită la dialoguri teoretice serioase. Critic și istoric literar cunoscut, Constantin Ciopraga a închinat un studiu monografic notabil Baltagului sadovenian, pe care îl definește ca fiind nici mai mult nici mai puțin decât o elegie disimulată. Sunete de infratext, patetice, traduc admirația lui Sadoveanu pentru anumite permanențe, notează criticul, adevăr valabil în cazul tuturor creatorilor de capodopere prezente sau nu
Critica și capodopera by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14743_a_16068]
-
Rusan, Nicolae Prelipceanu, primită de rectorul Constantin Daicoviciu, însă nu s-a obținut nimic concret. „Nu era momentul”... Exista, la Facultatea de Filologie, doar un fel de modestă gazetă literară de perete, a cenaclului studențesc, pe care am intitulat-o sadovenian „Anii de ucenicie”, la care publicau Ion Alexandru, Gheorghe Pituț, Matei Gavril, Prelipceanu... „Echinox”-ul a apărut, așadar, în acest nou context mai favorabil, pornind de la un cenaclu astfel botezat de Marian Papahagi, care își desfășura reuniunile în astăzi aproape
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
idealului de unitate națională. Ajuns la vârsta nonagenară, Ionel Pop, prietenul lui Mihail Sadoveanu - , pe care l-a găzduit în anii grei pentru autorul Fraților Jderi, 1940-1941, în cabana sa de pe valea Frumoasei din Munții Sebeșului, a scris după model sadovenian povestiri de vânătoare, dar și interesante pagini de memorialistică. Cunoscând Blajul ca puțini alții - aici a făcut liceul între 1904-1907 - lui îi datorăm una din cele mai frumoase evocări a acestor instituții de învățământ, supranumite „fântâni ale darurilor” (Desculți la
Aniversări by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5599_a_6924]
-
lui Luci și Emil se vădește astfel ca o adevărată punere în abis a romanului - un spațiu semiînchis, în care apariția „veneticilor” bucureșteni generează dezechilibre și frustrări. În ceea ce are mai caracteristic și mai rezistent, Toate bufnițele e un roman „sadovenian”, prin care se exprimă o sensibilitate evazionistă, retractilă, vag „tradiționalistă” și nițel mizantropă, atrasă de nălucirile diafane ale trecutului familial, de stabilitatea naturii primordiale și - după cum am arătat deja - de aerul rarefiat al înălțimilor. Cine a spus că Sadoveanu n-
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]
-
1953). 25 ani „Premiere cinematografice românești. Regizorul Constantin Vaeni lucrează în prezent la două filme: «Teatrul cel Mare», o succesiune de secvențe din istoria Teatrului Național, film rezervat începuturilor artei scenice românești, și «Vacanța tragică», ecranizare a cunoscutei narațiuni lirice sadoveniene «Nada florișor»“. (Drapelul Roșu din 27 septembrie 1978). „Trei artiști fotografi timișoreni au dobândit distincții internaționale pentru calitatea lucrărilor realizate de-a lungul anilor: calificativul de «Excelența AFIAP» i-a revenit ing. Helmut Schneider, iar cel de «AFIAP» creatorilor de
Agenda2003-39-03-16 () [Corola-journal/Journalistic/281512_a_282841]
-
mai înainte, C. Rădulescu-Motru și M. Ralea, nu ocolește defectele psihicului și mentalității românului, îi recunoaște calitățile, dar nu o dată se contrazice, mai ales conjunctural. Românul are o propensiune spre arhaitate, revelând un străvechi fond etnic. Atitudinea este eminesciană și sadoveniană. Împotrivirea față de civilizație ar fi ca o pavăză contra noilor veniți, a străinilor. Lui G. Călinescu, înainte de război, i se pare că orășanul cu deosebire, nu are spirit constructiv, nu este edil, ba din contra, este indolent. Nu aruncă zăpada
G. Călinescu despre cultură și națiune by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13662_a_14987]
-
României, introdus de anul acesta, poeta debutantă Anna Kaliankova, pentru volumul în limba slovacă Kristal’ova reika slov („Fluviul cuvintelor de cristal”). Premiul acordat celui mai bun traducător a fost anunțat de Elisabeta Lăsconi, cu o scurtă poveste, cu iz sadovenian, despre condiția celui care transpune un scriitor în altă limbă. Câștigătorul a fost Cristian Bejan, pentru traducerea din Marcus Aurelius. De asemenea, la categoria Traduceri s-a acordat și Premiul „Andrei Bantaș”, pentru spațiul anglo-saxon. Competiția, a subliniat Irina Horea
Gala Premiilor Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2013 by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2481_a_3806]
-
clădirea de vis-à-vis: se afla acolo, atîrnată la loc vizibil, o pereche de indispensabili uriași, pusă la uscat. Căpătînd astfel o anecdotică ilustrare, contrastul izbitor dintre cele două destine scriitoricești nu poate a nu persista în conștiința noastră. Neîntreruptei glorii sadoveniene i-a corespuns o existență umilită, prigonită, prescurtată, cu toate că purtătoare a unor valori literare și morale de prim ordin. Dacă autorul Crengii de aur dar și al lui Mitrea Cocor n-a ezitat a merge, îndată după instaurarea regimului communist
Marele Radu Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5004_a_6329]
-
trecerea ilegală a frontierei. Ar fi greșit să punem gestul lui Nelu pe seama intenției regizorului de a ne oferi o formulă de disidență tardivă, un model de eroism, dar există similarități semnificative care te îndreptățesc să privești personajul, inițial un sadovenian „om de prisos”, într-un context mai larg decât cel anecdotic pe care povestea îl evocă. La începutul filmului, Nelu este oprit la graniță pentru un control și în ciuda atitudinii împăciuitorist-asiguratoare a vameș ului român care declară că-l cunoaște
Turcul si Fata Morgana by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5975_a_7300]
-
negustor care ridicase odăi de zid și deschisese cârciumă la rampă, un frizer, un croitor cu atelier mecanic și ucenic; semăna a așezare, nu-i mai era frică iarna când cădeau viscolele" (fragment tot din capitolul introductiv). Grigore are filosofia sadoveniană a trecerii timpului, materializat în anotimpuri, dar ceea ce vede el nu e o natură somptuoasă, cu fenomene ritualice, ci o lume pestriță, decăzută și tristă: "Trecuseră zile după zile, unii muriseră, el văzuse nunți și petreceri, copiii mahalagiilor crescuseră sub
Viața ca o panoramă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9253_a_10578]
-
text datând din același an 1945, " Răspuns unor cetățeni neliniștiți" exorcizează demonii îndoielii care bântuie o comunitate încă nepregătită să se deschidă către promisiunile libertății sovietice. Un termen revine obsesiv, "progresul", desemnând elementul în jurul căruia se articulează un imaginar politic sadovenian: comunismul potențează energiile care se cer puse în serviciul ridicării națiunii. Progresismul actualizează vocabularul unei stângi generoase, ai cărei exponenți se raliază unei cauze dedicate binelui public. Progres, libertate, egalitate în drepturi, efort de emancipare culturală: inventarul de clișee de
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
cenușie. Din contră. Deci exploatarea omului de către om e nimicită, ura dintre popoare pe cale de a fi strânsă; alegerea valorilor nestânjenită. Ce și-ar mai putea dori un cărturar al zilei de mâne?"3 Republica Populară Română corespunde, dialectic, visului sadovenian de la 1945. Și, dacă primul ei act fundamental de la 1948 sancționează juridic un regim de tranziție, în care vestigiile vechii lumi pot avea iluzia supraviețuirii, cel de la 1952 are calitatea, sesizată în epocă, de a fi fidel, în cel mai
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
într-un pasaj antologabil în orice florilegiu al abjecției intelectuale autohtone. În acest punct, clasicul se intersectează cu tânărul corifeu al noii literaturi, Petru Dumitriu, cel din "Drum fără pulbere". Mandarinatul cedează unui cinism cauționând crima politică: acel nenumit ministru sadovenian, Ion Mihalache, avea să dispară în închisoarea de la Râmnicul Sărat, după un deceniu și jumătate de detenție: "Un ministru al agriculturii, fost învățător și personalitate proeminentă în partidul național țărănesc al lui Iuliu Maniu, a recurs la un mijloc ciudat
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
ridicarea culturală a poporului, două milioane de neștiutori de carte trecuseră la știința de carte și se îndrumau, în mare parte, către învățământul special, spre a răspunde nevoilor ce se creaseră în toate sectoarele de activitate ale țării înnoite."9 Satul sadovenian, ca și cel al lui Cezar Petrescu, din "Vino și vezi", are aparența unui construct de sinteză în care butaforia se aglomerează, sufocând peisajul și fragilizând arhitectura comunității tradiționale. Agitația dă dimensiunea acestui efort de naștere al umanității rurale informe
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
săptămână, fără să știe nimeni vreodată cum, epuizat, dar vesel, dând mare larmă la poartă. Firește că toți ochii se scăldau în lacrimi la evocarea bătrânului pointer. Urmașul lui, aceeași rasă, a fost Billy. Cu el și cu „căpăuca“ (termen sadovenian) Dolly, o setteriță zglobie cât zece, aveam să trăiesc fiorii primelor vânători. Mai presus de toate, fascinația „aretului“, acele lungi secunde de tăcere încordată, fără suflare, când se presimte prada, iar nările ogarului freamătă superb. Capul tremurător al câinelui, oprit
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
sugestiv ("Stăpîne, stăpîne, / Îți cheamă ș-un cîne"), același pe care-l alege și Mihail Sadoveanu în romanul său din 1930, Baltagul. Înclin să cred că prin motto, filmul lui Ciulei este mai legat de drama de familie din romanul sadovenian, unde unul dintre soți dispare, iar celălalt trebuie să-i răscumpere absența, decît de balada propriu-zisă. Fără să fie bruscați, copiii suplinesc în gospodărie absența mamei, iar tatăl recunoaște cu tristețe că timpul copilăriei este deturnat de la cursul lui, dar
Podul de flori al lui Thomas Ciulei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8001_a_9326]
-
pentru că produsele din această categorie erau destinate marelui public și tineretului. Toate scrierile, conferințele și emisiunile radiofonice se caracterizează printr-un limbaj moldovenesc, cu multe cuvinte arhaice, și o expresivitate asemănătoare operelor lui Ion Creangă. Peisajele sunt evocate în stil sadovenian iar conținutul destinat popularizării științei și informării publicului în diverse domenii practice, îl apropie de Ion Simionescu. În stufoasa tematică, ce constituie obiectul lucrărilor din această categorie, se observă preferința autorului pentru subiecte de interes larg în rândul cititorilor (ascultătoriloră
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
ceea ce va să fie. Încleștarea cu pricina este prilejuită de un parastas de un an al unei rude în vârstă. Iacătă electoratul luînd loc în "soba din față", iacătă popa spunând cele de cuviință, tămâind, cuvântând, invocând și, iacătă, bucuria sadoveniană cu care electoratul apucă paharele cu țuică: "Dumnezeu să-i primească lu' baba cutare", zic, și cu lingurile apucă din coliva frumos împodobită cu efecte de ciocolată din Germania: în liniștea care se lasă în așteptarea supei de găină un
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
cu cârciumăreala, dar vreau să regenerez într-un anume fel spiritul răzeșesc aici, nu departe de Războienii lui Ștefan cel Mare și de Schitul de la Țibucani”, se explică omul de afaceri, care supervizează mai sus de Roman manifestările din ciclul “Sadoveniana” și numeroase lansări de carte. Dar să nu ne eschivăm nici de la cele mai lumești. Drumeții osteniți de volan găsesc aici niște sarmale moldovenești, cum numai la bunica am mâncat. Pentru că Ionică prețuiește bucătăria veche, are grijă să nu lipsească
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
viscolite de arșițe și zăpezi, înecate în ierburi și fum de nouri. E un univers halucinant, o Dacie Felix strămutată într-un ev mediu permanent, o lume a etnografului pur și a psihologiei abisale. Lumea lui Voiculescu e premergătoare lumii sadoveniene, cu mult mai veche decât aceasta, este țara de dedesubt”. N. Manolescu se raporta și el la povestirile lui Voiculescu : « Povestirile lui V. Voiculescu sunt opera unui prozator perfect stăpân pe mijloacele sale și care nu datorează aproape nimic poetului
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
până la criminalitate“, cum a formulat H. Sanielevici, cel mai consecvent critic al lui Sadoveanu. Chiar Călinescu vorbește în Istoria sa despre o „monografie a sufletului redus“, tema „durerii înăbușite“ determinând numeroși comentatori să pună accentul pe critica socială a scrierilor sadoveniene. Începând cu volumul din 1904, Povestiri, și până prin 1928, o dată cu Hanu Ancuței, proza lui Sadoveanu afișează un realism sentimental și un naturalism descriptiv estompate însă progresiv. „Rafinarea povestirii merge paralel cu scăderea dramatismului“ - crede Nicolae Manolescu, din naturalismul social de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
resemnarea și scepticismul înlocuiesc totuși tragismul, păstrându-se mai târziu doar simpla surprindere a condițiilor primare ale omului social. Și nu ca un demers militant de accentuare a opoziției între clase, dar între două lumi distincte: „Naturalismul din primele nuvele sadoveniene încetează în clipa în care studiul social, moral, psihologic este înlocuit cu studiul unei lumi eterne și al îndeletnicirilor ei esențiale: ceea ce povestește acum Sadoveanu, în nesfârșite variante, e revelația sufletului lui inocent în atingere cu o lume simplă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
apoi, Sadoveanu, o încearcă prin construirea societății arhaice perfecte (care n-a existat astfel niciodată) este pasul decisiv înspre abandonarea oricărei iluzii de realism și instalarea în livresc, în imaginarul afirmat fără rest, al cărții, și nu al vieții*. Cadrul sadovenian devine astfel abstract, filozofic, un univers guvernat rațional cu o înțelepciune de sorginte orientală. Așa cum încă de la începutul secolului presimțea degradarea civilizației moderne, Sadoveanu are de timpuriu intuiția spiritualității orientale. Pe urmele lui Montesquieu și Voltaire, și alături de Hesse, Malraux
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
trecerii timpului, mai târziu personajele își trec timpul așteptând să povestească. De aceea - cum G. Călinescu remarcase că, la un moment dat, limba devine „chiar conținutul operei“ -, Nicolae Manolescu a putut spune că însuși povestitorul este prototipul principal al personajelor sadoveniene. Tot autorul Utopiei cărții a identificat și cele patru formule narative la care apelează Sadoveanu de-a lungul operei sale. În primele nuvele, cele realiste, obiective și minuțios descriptive, nu există un narator propriu-zis, el este absent ca persoană. Vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]