395 matches
-
cruciformis") este o eminența în formă de cruce ce se află pe fața endocraniană a solzului osului occipital formată lateral de șanțurile sinusurilor transverse ("Sulcus sinus transversi"), inferior de creasta occipitală internă ("Crista occipitalis interna") și superior de șanțul sinusului sagital superior ("Sulcus sinus sagittalis superioris"), în centrul acestei eminențe se află protuberanța occipitală internă ("Protuberantia occipitalis interna"). Victor Papilian. Anatomia omului. Ediția a XII-a. 2006
Eminența cruciformă () [Corola-website/Science/325393_a_326722]
-
sinusului sigmoidian ("Sulcus sinus sigmoidei"). În aceste șanțuri se află sinusul transvers ("Sinus transversus"). Pe marginile acestor șanțuri se fixează cortul cerebelului ("Tentorium cerebelli"). Șanțul din dreapta este de obicei mai larg față de cel din stânga, și se continue cu șanțul sinusului sagital superior. Victor Papilian. Anatomia omului. Ediția a XII-a. 2006
Șanțul sinusului transvers () [Corola-website/Science/325395_a_326724]
-
osoasă a mentonului (bărbiei). Pe protuberanța mentonieră se află două puncte craniometrice: gnation ("Gnathion") care reprezintă punctul cel mai inferior al liniei mediane a mandibulei și pogonion ("Pogonion") care este punctul median cel mai anterior a protuberanței mentale în plan sagital. Lateral de protuberanța mentonieră la jumătatea înălțimii corpului mandibulei, sub premolarul al doilea, se află un orificiu rotund - gaura mentonieră ("Foramen mentale") - prin care trece mănunchiul vasculo-nervos mentonier: ramura mentonieră a arterei alveolare inferioare ("Ramus mentalis arteriae alveolaris inferioris"), vena
Mandibulă () [Corola-website/Science/325604_a_326933]
-
cele trei tipuri de ordinul doi (involuții), prin urmare, algebric C2. Domeniul fundamental este de o jumătate de plan sau de o jumătate de spațiu. Bilateria (animale bilaterale, inclusiv la om) sunt mai mult sau mai puțin simetrice cu privire la plan sagital. În anumite contexte există simetrie de rotație oricum. Apoi, imagine în oglindă simetria este echivalent cu simetrie inversiune, în astfel de contexte, în fizicii moderne, pe termen P-simetria este folosit atât pentru (P vine de la paritate). Pentru mai multe
Simetrie () [Corola-website/Science/325681_a_327010]
-
de culoare închisă. Pe spate sau pe partea anterioară a corpului pot fi pete de culoare închisă și deschisă. Forma craniului este foarte variabilă. Arcurile zigomatice sunt de obicei mici, uniform rotunjite. Procesele postorbitale ale oaselor frontale sunt absente. Creasta sagitală se întâlnește rar. Foramenul infraorbital are partea superioară rotunjită, prin care trece mușchiul maseter, și partea inferioară îngustă prin care nervul. Bulele timpanice osoase de dimensiuni diferite; ele sunt adesea foarte mari. Formula dentară: 1•0•0•3/1•0
Cricetide () [Corola-website/Science/329744_a_331073]
-
prezintă o suprafață articulară pentru fibulă și medial se prelungește cu maleola medială sau tibială. Extremitatea superioară a tibiei, numită și extremitatea proximală, epifiza superioară sau epifiza proximală a tibiei este o masă osoasă voluminoasă patrulateră, ușor curbată înapoi, lățită sagital și frontal și turtită dinainte înapoi și prin urmare alungită în sens transversal. Fiind curbată înapoi ea atârnă posterior ca o consolă peste corpul tibiei. Ea este este formată din doi condili tibiali proeminenți, curbați înapoi: condilul medial ("Condylus medialis
Tibia () [Corola-website/Science/330619_a_331948]
-
anterior de retinaculul flexorilor. Prin canalul carpian se face comunicarea între antebraț și regiunea profundă a palmei și permite propagarea unor colecții patologice între cele două compartimente. De pe fața posterioară a retinaculului se desprinde o lamă despărțitoare (sau sept fibros) sagital, care se inseră pe oasele carpiene (scafoid, trapezoid și capitat), și împarte canalul carpian în doua loje (canale sau culise) osteofibroase: medială și laterală. Loja medială (canalul radiocarpian), cu mult mai mare decât cea laterală, conține: nervul median ("Nervus medianus
Retinaculul flexorilor () [Corola-website/Science/331726_a_333055]
-
și superior pe linia trapezoidă aflată în treimea laterală a feței inferioare a claviculei. este un ligament la distanță a articulației acromioclaviculare. Ligamentul coracoclavicular este format din două porțiuni: ligamentul trapezoid și ligamentul conoid. Ligamentul trapezoid este situat în plan sagital (adică vertical antero-posterior), având astfel o față laterală și alta medială, o margine anterioară și alta posterioară, iar ligamentul conoid este așezat în plan frontal (adică transversal și perpendicular pe planul sagital), prezentând o față anterioară și alta posterioară, o
Ligamentul trapezoid () [Corola-website/Science/335832_a_337161]
-
ligamentul conoid. Ligamentul trapezoid este situat în plan sagital (adică vertical antero-posterior), având astfel o față laterală și alta medială, o margine anterioară și alta posterioară, iar ligamentul conoid este așezat în plan frontal (adică transversal și perpendicular pe planul sagital), prezentând o față anterioară și alta posterioară, o margine medială și alta laterală. Prin urmare, ligamentul trapezoid este așezat înaintea și în afara ligamentului conoid, iar marginea posterioară a ligamentului trapezoid vine în contact cu marginea laterală a ligamentului conoid, între
Ligamentul trapezoid () [Corola-website/Science/335832_a_337161]
-
galben-deschisă, uneori ocru-brună. Culoarea dominantă este brună-cenușie, mai uniformă pe partea ventrală și cu nuanțe de galben-roșcat pe partea superioară a corpului. Craniul cuneiform este lat, turtit dorso-ventral, cu creste proeminente la adult. Crestele supraorbitale ale oaselor frontale absente. Creasta sagitală mare. Creasta lambdoidă prezentă. Regiune occipitală a craniului mult mărită în dimensiuni și vizibil înclinată înainte. Arcadele zigomatice sunt slab dezvoltate, subțiri, larg separate și orientate aproape orizontal. Bulele timpanice osoase de dimensiuni mici, aplatizate. Canalul infraorbital este larg și
Orbete () [Corola-website/Science/333784_a_335113]
-
anumite poziții de fond se va respecta obligatoriu tratarea următoarelor probleme : - Descrierea poziției diferitelor segmente. Fiecare stare posturală impune o descriere a poziției segmentelor implicate și a raporturilor dintre ele, unghiurile unui segment fata de celalalt, precum și planurile (orizontal, frontal, sagital) în care se găsesc acestea în pozițiile de flexie, extensie, rotație, abducție sau adductie, suspinație sau pronație etc. - Baza de susținere (poligonul de sustentație). Este suprafața geometrică variabilă delimitată fie de marginile exterioare, fie de punctele prin care segmentele corpului
Locomoție () [Corola-website/Science/333056_a_334385]
-
Tragulus javanicus" pe bărbie există o glandă cutanată specifică. Vezica biliară prezentă. Cecul este simplu. Placenta difuză. Femelele au două perechi de mamelele. Craniul cerebral și cel facial au lungimi aproximativ egale. Orbitele mari, marginile lor nu proeminează lateral. Creasta sagitală absentă. Oasele lacrimale cu un singur orificiu al canalului lacrimal. Palatul osos lat. Mandibula cu o apofiza coronoidă slab dezvoltată. Sunt animale fricoase și de aceea tot timpul sunt precaute, ieșind în căutarea hranei numai noaptea. Din acest motiv au
Tragulide () [Corola-website/Science/333175_a_334504]
-
tibiae") de pe epifiza distală a tibiei, cu care se articulează, formând articulația talocrurală ("Articulatio talocruralis") de tip ginglim. Fața superioară a trohleei talusului are forma unui scripete patrulater cu axul transversal, convex dinainte înapoi (în sens antero-posterior), cu o rază sagitală a convexității de 20 mm în mediu, dar ușor concav în sens transversal, mai mult lung decât lat, care se strâmtează dinainte-înapoi, având marginea anterioară mai lungă. Aceste curburi talare au structuri omoloage de îmbucare pe epifiza distală a tibiei
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
în contur: aceasta poate fi dreaptă, ușor concavă, convexă în întregime sau are forma unui "S" alungit. Marginea medială și marginea laterală sunt semicirculare și au aspectul unor segmente de cerc. Marginea medială a suprafeței trohleară are aproximativ o direcție sagitală (cu sens antero-posterior), este dreaptă, puțin mai joasă decât cea laterală și netedă în contur. Marginea laterală este îndreptată oblic anterior și lateral și este puțin mai înaltă decât cea medială, acesta este, de asemenea, mai ascuțită în segmentul mijlociu
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
fața articulară calcaneană posterioară ("Facies articularis calcanea posterior tali"), situată înapoia șanțului talusului. Ea este mult mai mare și mai alungită ca fața articulară calcaneană mijlocie. Această fașă este plană sau ușor concavă transversal, dar foarte concavă în sens anteroposterior (sagital) cu axul mare (lung) orientat oblic anterolateral. Unghiul format de acest ax cu axul anteroposterior al talusului este în medie de 45ș, maxim 50ș și minim 26ș. Fața articulară calcaneană posterioară are o formă ovală (ovalară) sau patrulateră (dreptunghiulară medial
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
și unghiul de declinație, unghiuri ce se formează prin faptul că, la talus, colul nu continuă direcția corpului, ci este înclinat în jos și medial. Aceste două unghiuri se modifică în unele deformări ale piciorului. "Unghiul de înclinație." În plan sagital, axul corpului formează cu axul colului un unghi de înclinație deschis în jos, care are în medie 115°. Unghiul de înclinație este mai mare de (mai deschis) în piciorul plat și, dimpotrivă, mai mic (mai închis) în piciorul boltit. "Unghiul
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
Acest ax trece oblic spre inferior, posterior și lateral prin colul talusului, sinus tarsi și străbate calcaneul ieșind pe fața lui laterală în apropierea trohleei peroniere. Înafară de acest ax, mai există și unul transversal al articulației talo-crurale și unul sagital al articulației medio-tarsiene - în jurul căruia se produc mișcări de pronație (eversiune) și supinație (inversiune). Tripla oblicitate a axului de compromis determină asocierea supinației cu adducția și cu un grad de flexie dorsală, iar pronația cu anducție și flexie plantară. În
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
Pentru fragmentele mici în stadiile 3, 4 la adulți și la copii în stadiul 4 se poate face o debridare artroscopică și foraje cu microfracturi. Fracturile-separare prin forfecare (tip 2) (în engleză "shear fractures") după linia de fractură pot fi sagitale, orizontale, coronale. Ele reprezintă 2% din leziunile talusului. Fracturile cu deplasare mai mică de 2 mm se tratează prin imobilizare în aparat gipsat gambiero-podal pentru 6-8 săptămâni, iar în cazul în care deplasarea este mai mare de 2 mm se
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
fi considerate ca reprezentând un segment de circumferință. Dar ele sunt inegale: suprafața gambieră reprezintă a patra sau a cincea parte dintr-o circumferință; suprafața talară reprezintă a treia parte dintr-o circumferință. În consecință scoaba tibiofibulară este mai redusă sagital decât scripetele talusului și, prin urmare, totdeauna va rămâne o parte a acestui scripete în afara contactului cu tibia. Cele două segmente de circumferință nu sunt reprezentate de câte un arc de cerc regulat, ci se formează fiecare prin reunirea mai
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]
-
întinderea sa de un strat de cartilaj hialin gros de 1,5-2 mm. În scoabă pătrunde trohleea talusului, care dă articulației o mai mare soliditate. "Față articulară inferioară a tibiei" ("Facies articularis inferior tibiae") este dreptunghiulară și prezintă o concavitate sagitală, care descrie un arc de circa 80° și o convexitate transversală ușoară, cu o creasta antero-posterioară cu vârful rotunjit. "Față articulară a maleolei mediale a tibiei" ("Facies articularis malleoli medialis tibiae") se află în continuitate cu față articulară inferioară a
Articulația talocrurală () [Corola-website/Science/335947_a_337276]