KorAP: Find »[drukola/base=sake & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...15 16 17 ...26 >

633 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572

asta n-o să scape niciodată de sărăcie, se plângea el. Sunt prea mulți paraziți și impozitul pe pământ tot crește. Dacă nu erau plozii ăștia, acum aș fi ajuns un samurai fără senior - un ronin! Și aș fi băut un sake delicios. Ah, lanțurile astea de la mâini și de la picioare! După câte o asemenea criză agresivă, Își punea soția să numere puținii bani pe care-i mai aveau, după care Îi trimitea pe Otsumi sau pe Hiyoshi să cumpere sake, chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
un sake delicios. Ah, lanțurile astea de la mâini și de la picioare! După câte o asemenea criză agresivă, Își punea soția să numere puținii bani pe care-i mai aveau, după care Îi trimitea pe Otsumi sau pe Hiyoshi să cumpere sake, chiar și În toiul nopții. Când tatăl său vitreg nu era prin preajmă, Hiyoshi Își descărca uneori sufletul. Onaka Îl Îmbrățișa strâns, alinându-l. — Mamă, vreau să plec din nou la muncă, spuse el Într-o zi. — Te rog, rămâi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Gojo, Încă se mai simțea grandoarea În declin a vechiului shogunat Ashikaga, iar prosperitatea care dăinuia acolo, chiar și În toiul numeroaselor tulburări ce se petreceau În lume, dovedea că orașul Kiyosu la cel mai Înfloritor din toate provinciile. Pentru sake, du-te la bodega de sake. Pentr-un ceai bun, du-te la ceainărie. Dar, pentru curtezane, du-te În Sugaguchi din Kiyosu. În cartierul plăcerilor, Sugaguchi, streșinile bordelurilor și ale ceainăriilor se Înșirau pe toate străzile. Pe timp de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
În declin a vechiului shogunat Ashikaga, iar prosperitatea care dăinuia acolo, chiar și În toiul numeroaselor tulburări ce se petreceau În lume, dovedea că orașul Kiyosu la cel mai Înfloritor din toate provinciile. Pentru sake, du-te la bodega de sake. Pentr-un ceai bun, du-te la ceainărie. Dar, pentru curtezane, du-te În Sugaguchi din Kiyosu. În cartierul plăcerilor, Sugaguchi, streșinile bordelurilor și ale ceainăriilor se Înșirau pe toate străzile. Pe timp de zi, tinerele fete care lucrau În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
vorbă, fură chemați În sufragerie la cină. Soția lui Sutejiro se ridică prima și trecură Împreună În sală. Scaunele fuseseră aranjate În cerc. Sutejiro, În calitate de gazdă, stătea În centru, salutându-și oaspeții. Când soția și servitoarele sale sfârșiră se servit sake-ul, Sutejiro se mută la o masă. Luă ceașca și Începu să spună povești despre Ming-i, printre care petrecuse mulți ani. Ca să aibă cui povesti aventurile lui din China, o țară pe care o cunoștea bine, dar aproape necunoscută Încă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
din casă chiar În clipa asta și să știi că nu te mint. După paloarea feței lui Tenzo, Hiyoshi Își dădu seama că banditul Îl credea. — Chiar așa? Întrebă el. Și unde-s? Ce fac? — Stăteau așezați În cerc, bând sake și așteptând. Apoi, au hotărât că probabil nu veți mai ataca atât de târziu și s-au culcat. M-au pus să stau de strajă, În frig. Tenzo Îl Înhăță, spunându-i: — Dacă strigi, s-a zis cu tine. Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
mai ales tu - nu l-ai sărbătorit nici cu o singură plăcintă de mei. Și tot timpul trebuie să lucrăm așa, În frig. — Ei, bărbații au și ei distracțiile lor. — Deși continuăm să-l numim stăpân, nu muncește. Doar bea sake. Când mai dă pe-acasă, mereu se poartă urât cu tine. Mă scoate din minți. Otsumi se afla la vârsta când, o femeie, de obicei, se mărită, dar nu voia să plece de lângă mama ei. Știa despre problemele financiare și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
rămase ca lovită În piept. — Banii te vor ține În viață, spuse ea. Te rog, nu-mi cere sabia aceea. — N-o mai ai? se alarmă Hiyoshi. — ăă... nu. Onaka recunoscu, amărâtă, că fusese vândută de mult, pentru a plăti sake-ul lui Chikuami. — Ei, n-are importanță. Dar sabia aceea ruginită din magazie mai e, nu-i așa? — Da... Dacă o vrei pe aceea. — Pot s-o iau? Deși ținea la sentimentele mamei sale, Hiyoshi insista. Își amintea cât de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
ibovnice și transformaseră altarul Într-un depozit de arme. Ce-a mai făcut banda lui Tenzo În seara asta? Întrebă Shinshichi. Sătenii Începură să vorbească toți odată. Reieși că bandiții Încerpuseră prin a lua lăncile și halebardele din altar. Beau sake și urlau că vor lupta până la moarte, după care, dintr-o dată, Începură să prade casele și să le dea foc. În sfârșit, se regrupaseră și fugiseră cu armele, mîncarea și cu tot ce găsiseră de valoare. Probabil că, făcând cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
vedea. — Cine-i acolo? Oprindu-se din măturat, Hiyoshi privi În jur. — A, e negustorul de ace. Hiyoshi văzu, În sfârșit, că glasul venea dinspre spălătorul din colțul verandei casei principale. Ghici Înăuntru chipul lui Kahei. — Dumneavoastră erați, stăpâne. Bând sake cu mesagerul, care ținea la băutură, Kahei Întrecuse măsura. Acum, aproape trezit din beție, Întrebă cu glas obosit: — Se-apropie zorile? Dispăru de la fereastră, deschise obloanele de ploaie ale verandei și privi luna care era În descreștere. — Cocoșul Încă n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
nu avusese timp să se gândească la vârsta lui. Închise capacul oglinzii și-și chemă valetul, Amemiya Kageyu. — Kageyu, a plecat mesagerul? — Da, i-am dat drumul acum câtva timp. — Vor veni, probabil, nu crezi? — Cred că vor veni Împreună. — Sake-ul e gata? — Da, domnule. Și am pregătit și masa. Era o iarnă târzie, dar mugurii prunilor stăteau Încă Închiși. În anul acela fusese un ger cumplit, iar gheața groasă de pe iaz nu se topise nici măcar o zi. Oamenii pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Vă mulțumim că ați făcut atâta drum. — Nu avem cine știe ce, dar vă rugăm să vă simțiți ca acasă. — Sperăm să ne Învredniciți cu bunăvoința dumneavoastră și pe viitor. Unul după altul, Îl flatau pe Tokichiro. Firește, niște tinere atrăgătoare serveau sake. Apăreau Încontinuu lângă el, clătindu-i ceașca, umplându-i-o din nou și oferindu-i delicatese, unele după altele. Nu trebuia decât să-și exprime o dorință și-i era Îndeplinită. Foarte bun sake, comentă Tokichiro. Era bine dispus; nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Tokichiro. Firește, niște tinere atrăgătoare serveau sake. Apăreau Încontinuu lângă el, clătindu-i ceașca, umplându-i-o din nou și oferindu-i delicatese, unele după altele. Nu trebuia decât să-și exprime o dorință și-i era Îndeplinită. Foarte bun sake, comentă Tokichiro. Era bine dispus; nu avea nici un motiv să fie altfel. Parfumul fetelor care-l serveau Îi vrăjea simțurile. Toate sunt frumoase, spuse el. Fiecare În parte. — Înălțimii dumneavoastră Îi plac femeile? Întrebă vesel unui dintre furnizori. Tokichiro răspunse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
motiv să fie altfel. Parfumul fetelor care-l serveau Îi vrăjea simțurile. Toate sunt frumoase, spuse el. Fiecare În parte. — Înălțimii dumneavoastră Îi plac femeile? Întrebă vesel unui dintre furnizori. Tokichiro răspunse cu toată seriozitatea: — Îmi plac și femeile, și sake-ul. Tot ce se găsește În lume este bun. Dar, dacă nu ești atent, chiar și lucrurile bune se pot Întoarce Împotriva ta. — Vă rugăm, simțiți-vă liber să savurați atât sake-ul, cât și tinerele flori. — Așa voi face

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
cu toată seriozitatea: — Îmi plac și femeile, și sake-ul. Tot ce se găsește În lume este bun. Dar, dacă nu ești atent, chiar și lucrurile bune se pot Întoarce Împotriva ta. — Vă rugăm, simțiți-vă liber să savurați atât sake-ul, cât și tinerele flori. — Așa voi face. Că tot veni vorba, Îmi pare că ezitați să vorbiți despre afaceri, așa că voi sparge eu gheața. Vreți să-mi arătați cartea cea mare a copacilor muntelui pe care am fost azi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
prelung pe chipul lui Tokichiro. Aproape primul lucru pe care-l făcu fu să-l viziteze pe fostul său coleg, Ganmaku. — Ești liber acum? Îl Întrebă el. — De ce? — Vreau să ne ducem În oraș și să te cinstesc cu un sake. Păi, nu știu... — De ce? Acum ești șef peste bucătării. Eu Încă sunt un biet purtător de sandale. Nu se cade să fii văzut bând cu mine. — Nu privi denatura lucrurile. Dacă și eu judecam așa, n-aș fi venit să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Tokichiro TAKIGAWA KAZUMASU, vasal superior al clanului Oda SUMPU, capitala provinciei Suruga OKAZAKI, capitala provinciei Mikawa KYOTO, capitala Japoniei imperiale UN BĂRBAT CHIPEȘ — Okoi! strigă Mataemon de cum ajunse acasă. Soția sa se grăbi să-i iasă În Întâmpinare. — Pregătește niște sake, spuse el dintr-odată. Am adus un musafir. — Ei, dar cine e? — Un prieten al fiicei noastre. Tokichiro intră În urma lui. — Domnul Kinoshita? — Okoi, până azi nu mi-ai spus nimic. E un comportament de neiertat pentru soția unui samurai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
lui Îi oferi lui Tokichiro puțină apă. — De ce nu vine să salute oaspetele? Când sunt eu aici, mereu fuge și se ascunde. — Probabil se schimbă și se piaptănă. — Nu va fi necesar. Spune-i să vină și să ajute cu sake-ul. E suficient să Îl servim pe Tokichiro cu niște mîncare obișnuită. — Pe toți zeii! Nu spune asemenea lucruri. Tokichiro se foi, stânjenit. Cu scorțoșii vasali de la castel, era Îndrăzneț și deschis, dar aici nu mai era decât un tânăr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
decât un tânăr sfios. În sfârșit, Nene ieși să-l primească așa cum se cuvenea. Se fardase ușor. — Nu avem mare lucru, dar te rog să te simți ca acasă, spuse ea, aducând o tavă cu mâncare și o sticlă de sake. Tokichiro răspunse la Întrebările lui Mataemon ca În transă, admirând tot timpul silueta și purtarea lui Nene. „Are un profil Încântător,“ Își spuse el. Era fermecat mai cu seamă de grația ei neafectată, simplă ca o haină de bumbac. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
putut-o găsi cam slăbuță, dar era Învăluită În parfumul florilor de câmp Într-o noapte cu lună. Simțurile agere ale lui Tokichiro fură Învinse; căzuse În extaz. — Mai dorești o ceașcă? Îi oferi Mataemon. — Mulțumec. — Spuneai că-ți place sake-ul. Îmi place. — Te simți bine? N-ai prea băut, nu? Îl beau câte puțin, mulțumesc. Așezat pe marginea pernei, cu sticla lăcuită de sake În fața lui, Tokichiro privea fix chipul lui Nene, atât de albă În lumina pâlpâitoare a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
căzuse În extaz. — Mai dorești o ceașcă? Îi oferi Mataemon. — Mulțumec. — Spuneai că-ți place sake-ul. Îmi place. — Te simți bine? N-ai prea băut, nu? Îl beau câte puțin, mulțumesc. Așezat pe marginea pernei, cu sticla lăcuită de sake În fața lui, Tokichiro privea fix chipul lui Nene, atât de albă În lumina pâlpâitoare a lămpii. Când ochii ei se Îndreptară, pe neașteptate, În direcția lui, Își trecu o mână peste chip și spuse, zăpăcit: — Ei, am cam băut În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
norocosul stăpân al casei era plecat, măturaseră, instalaseră mobila și, În sfârșit, se apucaseră să spele poarta. — Vă mulțumesc. Sunteți prea buni. Jenat, Tokichiro se grăbi să-i ajute cu ce putea. Nu mai rămăsese decât să umple sticlele cu sake și să le pună pe tăvi. — Domnule Kinoshita, Îl chemă unul dintre furnizorii castelului, care se simțea Îndatorat de pe vremea când Tokichiro lucrase ca supraveghetor al consumului și al achiziției de lemne și de cărbuni. Privind În bucătărie, Tokichiro găsi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
de Îmbrăcăminte. Mai avea și câțiva servitori, așa că mâinile ei, care se Înăspriseră după ani de zile la munca pământului, n-aveau să mai spele și să curețe. Urma să găsească și un soț pentru Otsumi. Și să cumpere niște sake bun pentru tatăl său vitreg. Și lui Îi plăcea să bea din când În când și nimic nu l-ar fi bucurat mai mult decât ca toată familia să poată locui Împreună, vorbind despre sărăcia de altă dată la masa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
mea a ținut minte. Uitase complet de Nene și continuă să se gândească la mama lui, În timp ce mânca singur masă de seară. „Ce-o fi mâncând Mama? Chiar dacă Îi trimit bani, ea Îi folosește ca să cumpere dulciuri pentru copil sau sake pentru soțul ei, rămânându-i să mănânce doar legume fade. Dacă mama mea nu va trăi o viață lungă, nu știu cum am să merg mai departe.“ Când se duse la culcare, Încă era pierdut În gânduri. „Cum să mă pot căsători

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
să ne descurcăm cum putem. Deci, nu sunt bani? — Și nici nu e vreun motiv ca să fie. — Ei, și-atunci eu ce mă fac? — Aveți nevoie de ceva? — Aș dori să invit câțiva musafiri diseară. Dacă e vorba numai de sake și de mâncare, dau o fugă pe la prăvălii și cumpăr pe datorie. Tokichiro Își plesni coapsa: — Gonzo, contez pe tine. Luă un evantai și Începu să-și facă vânt, cu mișcări ample. Sufla o briză de toamnă, iar frunzele de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]