1,131 matches
-
Nu. Nimic. Nici cel mai mic fior în ovare. Pentru Julia, salopeta cu pricina nu reprezenta nimic altceva decât o piesă de îmbrăcăminte destinată uneia dintre creaturile alea minuscule, care plâng și se cacă din belșug. Oftând, femeia a așezat salopeta în mijlocul hârtiei albastre din cutie, după care a legat întregul pachet cu o fundă albastră splendidă. Indiferent ce-și punea în minte, Julia ducea la bun sfârșit și întotdeauna rezultatul era perfect, dar maternitatea i se părea o chestie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
A, și-am reușit să iau și un cadou pentru copilul lui Deborah, a adăugat Julia indicând, din cap, raftul pe care se odihnea cadoul. James s-a uitat în direcția lui, dar n-a părut deosebit de interesat. —E o salopetă, l-a lămurit ea. Știi, o chestie din aia care îmbracă bebelușul din cap până-n picioare. — Da, știu ce-i aia o salopetă, a remarcat James luând o felie de șuncă cu mâna și aruncând-o în gură. — M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
odihnea cadoul. James s-a uitat în direcția lui, dar n-a părut deosebit de interesat. —E o salopetă, l-a lămurit ea. Știi, o chestie din aia care îmbracă bebelușul din cap până-n picioare. — Da, știu ce-i aia o salopetă, a remarcat James luând o felie de șuncă cu mâna și aruncând-o în gură. — M-am gândit să-i duc cadoul la spital... sau crezi că e un pic cam prea mult? —Să-l duci la spital? Expresia lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
același ticălos 330 Ooo - la - la - auuuuuu 342 Un efort conștient 358 Un gogoloi sau doi? 371 Omul ghețurilor 384 Eu sunt Alison, du-mă-n zbor 397 Cele bune să se-adune, cele rele să se spele 409 Și-nc-o salopetă 421 Iubito, am venit acasă 434 Tati prostovanul 445 Sfârșitul unei dureri de ureche 467
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
secrete, nici unul dintre ei nu se oprește lângă ea, nici unul nu îi alină îngrijorarea. Cu inima grea, plec spre spital, iată din nou, la dreapta mea, cafeneaua distrusă, un fum alb se înalță deasupra ei, dens și șerpuitor, muncitorii în salopete de culoare spălăcită se vântură dintr-o parte în alta ca niște îngeri, cu armele distrugerii în mâini, dispuși să niveleze totul, fără să lase nici o urmă. Trecusem pe aici rușinată ani de zile, căutând tălpile acelea delicate, puloverul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și eu la cursuri, pentru că nu m-a văzut niciodată acolo. Maureen a venit acasă și a sunat-o pe cunoștința respectivă când m-am întors eu de la lucru - întotdeauna trec pe acasă înainte de întâlnirile noastre, să mă schimb de salopetă, știți, ca să arăt mai respectabil - și ea mă aștepta. N-am mai apucat să scot vreun cuvânt, că m-a și pocnit cu tigaia în frunte. Credea că am pe cineva cu care mă întâlnesc pe ascuns. Da, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
trosniră. Închise apoi strungul și desfăcu piesa din universal. Privind-o în fanta de lumină își dădu seama că e bună. Faaiin! râse - cine o să-l scape de conștiinciozitatea asta de liceu? Poate... he-he, are el un gând, o treabă. Salopeta e unsuroasă, grea. O descheie și sare din ea ca un șarpe tânăr. La opt jumătate pedalează încă pe lângă zidul roșu al fabricii. Nici o grabă. Însă la nouă descălecă în fața porții. Poarta scârțâie parola de întâmpinare. Aleea îngustă șerpuie printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
regal, fantoma lui Carol al II-lea scruta mulțimea smulgându-și mustața cu un aer aferat. Cu perseverență și șerpuire insistentă, am reușit să ajung mai aproape de catafalc. De fapt cel mai de folos mi-au fost diverși indivizi în salopete muncitorești, dotați cu serviete jerpelite și șepci proletare tip Gheorghiu-Dej. Ipochimenii ăștia străpungeau talazurile de admiratori cu aerul încruntat al unui spărgător de gheață, șuierând amenințări printre dinți: dați-vă la o parte, mai sunt și oameni care muncesc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
demarăm afacerea chiar mâine. Tocmai când voiam să înhaț de guler borcanul de muștar și să-i propun să-mi vândă jumătate din afacere contra salariului meu de profesor debutant, întrunirea de business a fost spartă de un individ în salopetă muncitorească, dotat cu servietă jerpelită și șapcă proletară, care ne împrăștie ca pe niște popice, mârâind teribil de supărat: ia faceți loc, mai sunt și oameni care vor să muncească în țara asta, nu doar gură-cască! C XXV Deschise mail-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Ilici Piele-Roșie. Cea dintâi mineriadă împrăștiase manifestația-șezătoare din Piața Universitară, devastase biblioteci, laboratoare și ciomăgise zdravăn câteva zeci de studenți. Pe pancartele purtate de valurile de mineri - despre care se spunea că ar fi fost, de fapt, securiști travestiți în salopete și pufoaice - scria: „Noi muncim, noi nu gândim”. În Piața Universității ieșiseră sute de pensionari - stăteau pe trotuare și aplaudau ciomăgeala aplicată studenților și intelectualilor. Curând au sosit la locul faptei și coloane de muncitori care urlau cât puteau: „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
printre șuți, șmenari, bișnițari și jucători profesioniști de alba-neagra, m-am simțit rușinat de îmbrăcămintea mea fandosită. Un burghez constipat, un sclav al sistemului care a pierdut gustul libertății. Săptămânile care au urmat am plecat de acasă îmbrăcat într-o salopetă de lăcătuș unsuroasă, pe cap aveam o bască prevăzută în vârf cu un țumburuc-paratrăsnet. Hainele bune le duceam într-o sacoșă de rafie, din acelea cu pătrățele roșii-albastre. După ce treceam de Piața Reșița, mă ascundeam în spatele unui tufiș, mă schimbam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
la Huși. Se numea Școala profesională metalurgică și pregătea elevi în meseriile de lăcătuș mecanic, forjor și tâmplar. Eu am fost admis la clasa de lăcătuș mecanic. Statul ne oferea gratuit școlarizarea, cu hrană și uniformă pentru cursurile teoretice și salopete pentru instruirea în atelier. Uniforma era frumoasă de un bleomarin închis, iar la guler avea petlițe de un albastru deschis și aveam și o caschetă ca de ofițer la culoarea costumului. Ce, mai, eram foarte mândru. Locuiam la internat, unde
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
pe mine și pe încă un coleg de clasă la brigada de tractoare ce-și avea sediul în localitatea Bivolari, pe malul Prutului, la vreo 50 de kilometri de Iași. De la școală am fost trimiși doar cu un rând de salopete, cu cascheta de elev și cu un rând de schimburi și un prosop. La brigadă locuiam într-un vagon special construit pentru brigăzile de tractoare. Avea opt paturi în care stăteam și câte zece persoane. Eu cu colegul meu împărțeam
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Cîntați gloria țării, azi e sărbătoare..." După numai patru zile, arhitectul primi telefonul atât de așteptat. Se repezi în strada Nicolae Apostol, unde într-unul din atelierele murdare, pline de mașini pe butuci și platforme telescopice, îl aștepta băiatul în salopetă unsuroasă, îi arătă o mașinărie ciudată, un fel de placă de ebonită din care ieșeau, pe-o parte, șase goarne mici de alamă, iar pe cealaltă mai multe cabluri electrice. Pusă la curent, mașinăria emitea cu o repeziciune burlescă măsurile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
patruj-nouă de ani ! ? Stăm. Ursuz, mut, rău de clanță, da, după ce-am închis prăvălia, s-a băgat el la fabrică să avem și noi o pensie la bătrânețe ? Și când îl vedeam la amiază cum vine, ditamai namila, în salopeta aia albastră a lui, și se mai și scărpina pe mâini, făcuse-o urticărie de la chimicalele-alea, dar-ar dracu-n ele : și lapte-a băut, și ce n-a făcut, da de râia aia n-a scăpat ani de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
tras cu urechea sub geamul biroului OS-ului. SÎntem la locul de fumat - se află la intersecția cîtorva alei care leagă closetul de cele două pavilioane și de centrala termică. O burniță fină i se scurge din dimineața nelimpezită pe salopeta neagră, ruptă și murdară În timp ce el ne relatează, hlizindu-se din ce În ce mai tare - probabil observînd efectul pe care cuvintele lui Îl au asupra noastră. În mod normal, s-ar găsi cineva să-i tragă un șut În cur, poate niște palme
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
unde, la piciorul unui brad de mucava, dormeau cei doi copii sărmani. "Fulg-de-Nea" zburătăcea deja pe tot întinsul scenei. Sala nu-i vedea, dar Lucian, ridicându-și privirea către pasarela înaltă de metal de sub tavanul scenei, zări doi lucrători în salopete cenușii, pe care nu-i văzuse niciodată până atunci, aruncând pumni de buline de hârtie albă. Fulgi de zăpadă care se așterneau pe scândura scenei, albind-o. De acum și până către sfârșitul piesei, pentru tot ce avea să se
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ieșea un pic în afara carcasei. Iar lateral, o altă roată dințată, mult mai mică, cu manivelă, angrena cilindrul. O fantă în interiorul circumferinței dințate, închisă cu o ușiță glisantă, se învârtea o dată cu cilindrul. Câțiva lucrători se ocupau de asfaltarea străzii. Cu salopetele lor vechi, zdrențuite și murdare, înnegrite de bitum, devenite de-a dreptul scorțoase, arătau ca ieșiți din iad. Aprindeau gazul metan în focar, focul începea să duduie cu vigoare; un altul venea cu materialele bucăți de bitum, pietriș, nisip și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
și răsturnată acolo. Grămada de asfalt fierbinte o lua în primire meșterul, cel care întindea asfaltul. Pe lângă meșter toți ceilalți lucrători păreau ucenici ucenicii lui, cu toții animați de dorința de a-l servi, fiecare cum putea mai bine. Meșterul, în salopetă și el, dar încins pe deasupra c-un șorț de pânză cauciucată, se lăsa pe brânci și întindea asfaltul descărcat din roabă. Pentru asta se folosea de o unealtă specială de lemn, asemănătoare rindelei, doar că ceva mai mare. Peste genunchi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Încă înainte să se piardă în aer ultimele sunete ale marșului începeau să tureze asurzitor motoarele motocicletelor, dincolo de tușa terenului, în mijlocul unei mulțimi de puști curioși, prin care nu mai vedeai nimic... Călare pe motocicletă venea Datcu, îmbrăcat într-o salopetă neagră, pe cap cu o mască de cauciuc, cu mănuși mari de azbest în mâini. Dar era oare chiar Datcu? Venea dinspre tușă accelerând la maxim peste gazon. Roata din față zvâcnea în retragere pentru o clipă când ataca rampa
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
că vrea doi băieți. Vii cu mine? Se lăsau pe sub bara de fier îndoindu-se pe spate, agățați de ea c-un balans acrobatic și o porneau peste gazon drept spre centru, de-a lungul liniei de mijloc. Lucrători în salopete cenușii demontau ultimele bucăți de trambulină, cărându-le la marginea terenului, în timp ce ultimii spectatori părăseau tribuna. Încă și-acum mirosea în jur a metal încins și a eșapament. În mâna lui Radocea găleata zdrăngănea dogit a tinichea plesnită și îngroșată
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
conta?... Un copil-coșar și un copil-bucătar, mov pal cu negru, veneau în pas întins pe coperta numărului 39. Cu supliment gratuit Jurnalul copiilor, stătea scris în josul copertei. O maimuță de la grădina zoologică se agăța strâns de piciorul unui îngrijitor în salopetă albastră, avidă de protecție, la doi pași de o girafă care își întindea peste gard gâtul nesfârșit pe coperta numărului 44. O fetiță portocalie, c-o basma pe cap, netezea cu fierul de călcat o față de pernă întinsă pe o
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Prima noapte petrecută pe mare. Bine că n-am uitat să-mi aduc somnifere. Îmi atrage atenția un tip bizar, efeminat și cu un aer absent, ușor somnambulic. Se interesează când începe "seara de dans". Individul e îmbrăcat într-o salopetă albă, elegantă, ceea ce îl distinge imediat de ceilalți. Are toate datele unui dandy. Sau ar putea să treacă, așa cum arată ― puțin adus de spate și cu ochelari ― , drept unul dintre acei intelectuali ce-și poartă cu grație decadența ori ratarea
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
caracatiță cu tentacule de beton și mizerie, controlată de un fel de făpturi cu bâte, lanțuri, topoare... Ca la abator. O capitală întoarsă pe dos, fenomen unic în istoria lumii. Nici cuvintele de vandalism, barbarie, nu-l pot diminua. În salopete și căști cu lămpașe, ai fi crezut că sunt mineri. Și din păcate, mineri erau. Dar printre ei atâția securiști ce le-mbrăcaseră uniforma, dirijându-i. Ce fel de mineri erau aceștia, comportându-se ca bestiile? Am cunoscut în detenție
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
făcînd cîțiva pași ca să dea mîna cu inginerul și cu meșterul și apoi luîndu-și rămas-bun de la lucrători cu gesturi largi. Prin geamul automobilului care pornea, Julius, putu să-i vadă pentru ultima oară pe zidarii care urcau și coborau cu salopetele lor murdare de mortar pe schela aceea pîndită de primejdii ca să toarne planșeul. I se păru din nou că seamănă cu niște clovni trăsniți de la un circ de mîna a doua și de altfel dați afară fiindcă recurg la giumbușlucuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]