641 matches
-
literală a versetului „Prooroc din mijlocul tău și din frații tăi, ca și mine, îți va ridica Domnul Dumnezeul tău: pe Acela să-L ascultați” (Deut. 18,15), în sensul că Domnul le va trimite un profet asemenea lui Moise. Samaritenii înțelegeau din aceasta că, după Moise, va mai fi un singur profet, Mesia, care va instaura Împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Prin urmare, orice persoană își spunea profet era respinsă. În acest fel l-au respins pe Ilie, care se
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
va instaura Împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Prin urmare, orice persoană își spunea profet era respinsă. În acest fel l-au respins pe Ilie, care se numea el însuși profet, iar pe Amos, Osea și Isaia îi socoteau „vrăjitori”2. Samaritenii au avut discuții aprinse referitoare la autoritatea celor care interpretau Tora: preoții sau înțelepții. Preoții aveau ultimul cuvânt în problemele legate de transmiterea doctrinelor secrete, a calendarului și a citirii Torei în sinagogi 3. În ceea ce privea aspectele legate de
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
a calendarului și a citirii Torei în sinagogi 3. În ceea ce privea aspectele legate de halakhah 4, unii erau de părere că autoritatea de decizie le revine preoților, iar alții atribuiau acest rol înțelepților, fie ei preoți sau nu. Pentru samariteni, pronunțarea corectă a cuvintelor unui text din Tora era de primă importanță. Înțelepții aveau autoritatea de a exprima opinii legate de doctrină și de interpretarea Torei și de a-i învăța pe oameni pronunțarea și înțelegerea corectă a textului Torei
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
de interpretarea Torei și de a-i învăța pe oameni pronunțarea și înțelegerea corectă a textului Torei. Julio Trebolle Barrera este chiar de părere că tensiunea dintre preoții saduchei și mișcarea fariseică laică reprezintă o reminiscență a neînțelegerilor dintre preoții samariteni și înțelepții care își disputau autoritatea decizională bazată pe interpretarea Scripturii 1. Din cele expuse până aici este clar că samaritenii și evreii nu se deosebeau foarte mult în probleme de doctrină; ambele grupări erau monoteiste, credeau în legea lui
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
chiar de părere că tensiunea dintre preoții saduchei și mișcarea fariseică laică reprezintă o reminiscență a neînțelegerilor dintre preoții samariteni și înțelepții care își disputau autoritatea decizională bazată pe interpretarea Scripturii 1. Din cele expuse până aici este clar că samaritenii și evreii nu se deosebeau foarte mult în probleme de doctrină; ambele grupări erau monoteiste, credeau în legea lui Moise pe care o socoteau revelată de către Dumnezeu și așteptau vremuri mesianice; ceea ce îi separa în mod deosebit era legitimitatea preoției
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
în mod deosebit era legitimitatea preoției și locul templului unde aduceau închinare lui YHWH. Am spus puțin mai sus că saducheii, la rândul lor, respingeau legea orală, astfel încât ne-am aștepta ca cel puțin în acest punct, între saduchei și samariteni să existe o anumită înțelegere 2. Însă, întrucât saducheii erau reprezentanții preoției iudaice, este limpede că între cele două grupări existau disensiuni pe marginea legitimității marelui arhiereu din Ierusalim. În această privință, ne putem aștepta la o anumită afinitate între
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
să existe o anumită înțelegere 2. Însă, întrucât saducheii erau reprezentanții preoției iudaice, este limpede că între cele două grupări existau disensiuni pe marginea legitimității marelui arhiereu din Ierusalim. În această privință, ne putem aștepta la o anumită afinitate între samariteni și esenieni, din moment ce și aceștia din urmă îi socoteau nelegitimi pe preoții de la Ierusalim. Esenienii nu respingeau legitimitatea pretenției sadochite la funcția de mare arhiereu, ci numai pretențiile preoților contemporani de a sluji. Alături de alte comunități iudaice din diaspora, cum
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
sluji. Alături de alte comunități iudaice din diaspora, cum ar fi cea de la Elefantine, comunitatea de la Qumran accepta legitimitatea preoției sadochite și recunoștea drept adevărat locul Templului din Ierusalim 3. Mișna și Talmudul conțin mai multe expresii și discuții referitoare la samariteni. Potrivit Mișnei (tratate Shebiith 8, 9), rabbi Eliezer ar fi spus: „A mânca pâinea unui samaritean este ca și cum ai mânca șdinț carne de porc”, iar în alte părți (Ketuboth) samaritenii sunt numiți bastarzi, prozeliți și eretici. În orice caz, unui
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
accepta legitimitatea preoției sadochite și recunoștea drept adevărat locul Templului din Ierusalim 3. Mișna și Talmudul conțin mai multe expresii și discuții referitoare la samariteni. Potrivit Mișnei (tratate Shebiith 8, 9), rabbi Eliezer ar fi spus: „A mânca pâinea unui samaritean este ca și cum ai mânca șdinț carne de porc”, iar în alte părți (Ketuboth) samaritenii sunt numiți bastarzi, prozeliți și eretici. În orice caz, unui evreu i se interzicea să se căsătorească cu o samariteancă sau să bea din același vas
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
și Talmudul conțin mai multe expresii și discuții referitoare la samariteni. Potrivit Mișnei (tratate Shebiith 8, 9), rabbi Eliezer ar fi spus: „A mânca pâinea unui samaritean este ca și cum ai mânca șdinț carne de porc”, iar în alte părți (Ketuboth) samaritenii sunt numiți bastarzi, prozeliți și eretici. În orice caz, unui evreu i se interzicea să se căsătorească cu o samariteancă sau să bea din același vas cu un samaritean 1. Potrivit lui Kahle, cel mai bine păstrat text al Pentateuhului ebraic
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
ai mânca șdinț carne de porc”, iar în alte părți (Ketuboth) samaritenii sunt numiți bastarzi, prozeliți și eretici. În orice caz, unui evreu i se interzicea să se căsătorească cu o samariteancă sau să bea din același vas cu un samaritean 1. Potrivit lui Kahle, cel mai bine păstrat text al Pentateuhului ebraic se află în transcrierea cunoscută sub numele de Pentateuhul samaritean; el susține că acest text are o importanță deosebită nu numai pentru textul ebraic premasoretic, dar și pentru înțelegerea
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
unui evreu i se interzicea să se căsătorească cu o samariteancă sau să bea din același vas cu un samaritean 1. Potrivit lui Kahle, cel mai bine păstrat text al Pentateuhului ebraic se află în transcrierea cunoscută sub numele de Pentateuhul samaritean; el susține că acest text are o importanță deosebită nu numai pentru textul ebraic premasoretic, dar și pentru înțelegerea corectă a unor pasaje din Noul Testament 2. Deoarece în privința limbii și chiar a scrierii, corespunde Pentateuhului ebraic la momentul schismei samaritene
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
susține că acest text are o importanță deosebită nu numai pentru textul ebraic premasoretic, dar și pentru înțelegerea corectă a unor pasaje din Noul Testament 2. Deoarece în privința limbii și chiar a scrierii, corespunde Pentateuhului ebraic la momentul schismei samaritene, Pentateuhul samaritean nu reprezintă propriu-zis o versiune în sensul Septuagintei sau al altor lucrări bazate pe traduceri. Pentateuhul samaritean a fost Biblia comunității samaritene înainte și după schismă și a rămas singura Scriptură inspirată și mai târziu, când evreii au adăugat la
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
înțelegerea corectă a unor pasaje din Noul Testament 2. Deoarece în privința limbii și chiar a scrierii, corespunde Pentateuhului ebraic la momentul schismei samaritene, Pentateuhul samaritean nu reprezintă propriu-zis o versiune în sensul Septuagintei sau al altor lucrări bazate pe traduceri. Pentateuhul samaritean a fost Biblia comunității samaritene înainte și după schismă și a rămas singura Scriptură inspirată și mai târziu, când evreii au adăugat la canonul scripturistic cărțile profeților și aghiografele. Pe lângă câteva modificări importante, rezultate din concepții teologice, textul s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
s-a păstrat ca la început și, din moment ce comunitatea samariteană nu a fost niciodată foarte numeroasă și foarte răspândită, alterarea textuală și dezvoltările recenzionale nu constituiau un prea mare pericol 3. În acest fel, dincolo de cele câteva modificări deliberate, Pentateuhul samaritean aduce mărturie despre una dintre formele textuale ale Pentateuhului ebraic din secolul al IV-lea î.Hr. Pe baza celor relatate la I. 4,20, unde aflăm despre credința samaritenilor potrivit căreia lui Dumnezeu i se aduce închinare pe Muntele Garizim
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
pericol 3. În acest fel, dincolo de cele câteva modificări deliberate, Pentateuhul samaritean aduce mărturie despre una dintre formele textuale ale Pentateuhului ebraic din secolul al IV-lea î.Hr. Pe baza celor relatate la I. 4,20, unde aflăm despre credința samaritenilor potrivit căreia lui Dumnezeu i se aduce închinare pe Muntele Garizim, se crede că au modificat textul Pentateuhului original pentru a-și legitima această credință. De fapt, nu se știe cu absolută certitudine cine este autorul acestor modificări, din moment ce chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
autorul acestor modificări, din moment ce chiar și în tradiția iudaică întâlnim anumite indicii potrivit cărora lui YHWH i se aducea închinare și pe muntele Garizim, indicii ce au fost înlăturate ulterior 1. Pe de altă partea, există semne clare ale intervenției samaritenilor în textul Pentateuhului; de exemplu, în locul binecunoscutei propoziții deuteronomice, „locul pe care îl va alege Domnul”, samaritenii spun „locul pe care l-a ales Domnul”, arătând prin aceasta că Sichemul a fost ales de Domnul încă din vremea lui Avraam
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
se aducea închinare și pe muntele Garizim, indicii ce au fost înlăturate ulterior 1. Pe de altă partea, există semne clare ale intervenției samaritenilor în textul Pentateuhului; de exemplu, în locul binecunoscutei propoziții deuteronomice, „locul pe care îl va alege Domnul”, samaritenii spun „locul pe care l-a ales Domnul”, arătând prin aceasta că Sichemul a fost ales de Domnul încă din vremea lui Avraam, în timp ce Ierusalimul va fi ales mult mai târziu, după Moise, în timpul lui David 2. Dacă tradiția iudaică
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
a fost ales de Domnul încă din vremea lui Avraam, în timp ce Ierusalimul va fi ales mult mai târziu, după Moise, în timpul lui David 2. Dacă tradiția iudaică spune că Isaac a fost adus jertfă pe muntele Moria (Fac. 22,2), samaritenii identifică locul jertfei cu Moreh, lângă Sichem. Respectarea strictă a textului tradițional, susținută de circumstanțe favorabile, a făcut ca forma textului, păstrată de Pentateuhul samaritean, să nu sufere mari modificări de-a lungul istoriei sale. Scrierea Pentateuhului samaritean, în momentul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
tradiția iudaică spune că Isaac a fost adus jertfă pe muntele Moria (Fac. 22,2), samaritenii identifică locul jertfei cu Moreh, lângă Sichem. Respectarea strictă a textului tradițional, susținută de circumstanțe favorabile, a făcut ca forma textului, păstrată de Pentateuhul samaritean, să nu sufere mari modificări de-a lungul istoriei sale. Scrierea Pentateuhului samaritean, în momentul adoptării sale drept Biblie a comunității samaritene, era canaaneană; cu mici modificări, ea se păstrează în textul Pentateuhului până în zilele noastre. Asemenea textului masoretic, textul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
22,2), samaritenii identifică locul jertfei cu Moreh, lângă Sichem. Respectarea strictă a textului tradițional, susținută de circumstanțe favorabile, a făcut ca forma textului, păstrată de Pentateuhul samaritean, să nu sufere mari modificări de-a lungul istoriei sale. Scrierea Pentateuhului samaritean, în momentul adoptării sale drept Biblie a comunității samaritene, era canaaneană; cu mici modificări, ea se păstrează în textul Pentateuhului până în zilele noastre. Asemenea textului masoretic, textul samaritean s-a transmis în cadrul unei comunități cu o anumită tradiție religioasă. Atât
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
să nu sufere mari modificări de-a lungul istoriei sale. Scrierea Pentateuhului samaritean, în momentul adoptării sale drept Biblie a comunității samaritene, era canaaneană; cu mici modificări, ea se păstrează în textul Pentateuhului până în zilele noastre. Asemenea textului masoretic, textul samaritean s-a transmis în cadrul unei comunități cu o anumită tradiție religioasă. Atât textul masoretic, cât și cel samaritean poartă urmele diferențelor religioase și ale disputelor teologice din comunitățile care le-au transmis și dau mărturie despre dezvoltările ulterioare ale tradițiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Biblie a comunității samaritene, era canaaneană; cu mici modificări, ea se păstrează în textul Pentateuhului până în zilele noastre. Asemenea textului masoretic, textul samaritean s-a transmis în cadrul unei comunități cu o anumită tradiție religioasă. Atât textul masoretic, cât și cel samaritean poartă urmele diferențelor religioase și ale disputelor teologice din comunitățile care le-au transmis și dau mărturie despre dezvoltările ulterioare ale tradițiilor Vechiului Testament. Și mai mult, măsurile luate de rabbi Akiba de a fixa textul consonantic al Vechiului Testament
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
teologice din comunitățile care le-au transmis și dau mărturie despre dezvoltările ulterioare ale tradițiilor Vechiului Testament. Și mai mult, măsurile luate de rabbi Akiba de a fixa textul consonantic al Vechiului Testament nu au avut nici o influență asupra textului samaritean. Pe de altă parte, orice schimbări ar fi apărut în acest text în cursul timpului, nu se reflectă în istoria textului ebraic, și din moment ce aceste schimbări nu pot fi nici numeroase, nici radicale, pe ansamblu, putem spune că Pentateuhul samaritean
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
samaritean. Pe de altă parte, orice schimbări ar fi apărut în acest text în cursul timpului, nu se reflectă în istoria textului ebraic, și din moment ce aceste schimbări nu pot fi nici numeroase, nici radicale, pe ansamblu, putem spune că Pentateuhul samaritean se apropie cel mai mult de textul ebraic premasoretic 1. Odată cu prima publicare a Pentateuhului samaritean în secolul al XVII-lea, bibliștii au fost de-a dreptul fascinați de ortografia sa și de modul explicit de exprimare a vocalelor. Edmund
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]