KorAP: Find »[drukola/base=samurai & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...15 16 17 ...59 >

1,472 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677

Pentru o însărcinare însemnată ca aceea de trimis al Stăpânului într-o țară îndepărtată, se găseau la castel mulți supuși de rang. Începând cu generalii și căpitanii de rang înalt, supușii Stăpânului purtau ranguri precum plăieș, lăncier și ostaș. Clanul samuraiului nu avea decât rangul de ostaș. Nu putea pricepe cu nici un chip motivul pentru care fusese ales tocmai un supus cu un rang așa de mic pentru a face parte dintre solii Stăpânului. „Să fi mijlocit seniorul Shiraishi înadins pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
supus cu un rang așa de mic pentru a face parte dintre solii Stăpânului. „Să fi mijlocit seniorul Shiraishi înadins pentru mine?” Dacă lucrurile stăteau astfel, atunci însemna că seniorul Shiraishi nu uitase ajutorul pe care i-l dăduse tatăl samuraiului în bătăliile de la Kōriyama și Kubota. Samuraiul își aminti iarăși chipul tatălui său. Riku apăru din nou de la bucătărie și, cu chipul palid, se așeză într-un colț al vetrei privind cu luare-aminte la unchiul și la soțul său. — Într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pentru a face parte dintre solii Stăpânului. „Să fi mijlocit seniorul Shiraishi înadins pentru mine?” Dacă lucrurile stăteau astfel, atunci însemna că seniorul Shiraishi nu uitase ajutorul pe care i-l dăduse tatăl samuraiului în bătăliile de la Kōriyama și Kubota. Samuraiul își aminti iarăși chipul tatălui său. Riku apăru din nou de la bucătărie și, cu chipul palid, se așeză într-un colț al vetrei privind cu luare-aminte la unchiul și la soțul său. — Într-o țară îndepărtată... acolo o să se ducă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Apoi murmură repede, ca pentru a-și alunga propriile temeri: Dacă o să ducă la bun sfârșit această însărcinare însemnată, poate că o să ne primim înapoi pământurile de la Kurokawa... Așa zicea seniorul Ishida! Riku se ridică și dispăru la bucătărie, dar samuraiul știa bine că soția lui abia se abținea să nu plângă. Samuraiul deschise ochii în întuneric. Riku și fiul lor cel mic, Gonshirō, dormeau liniștit. Visul de adineauri îi stăruia încă limpede pe pleoape. Visase că era la vânătoare de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
ducă la bun sfârșit această însărcinare însemnată, poate că o să ne primim înapoi pământurile de la Kurokawa... Așa zicea seniorul Ishida! Riku se ridică și dispăru la bucătărie, dar samuraiul știa bine că soția lui abia se abținea să nu plângă. Samuraiul deschise ochii în întuneric. Riku și fiul lor cel mic, Gonshirō, dormeau liniștit. Visul de adineauri îi stăruia încă limpede pe pleoape. Visase că era la vânătoare de iepuri într-o zi de iarnă. Răsunetul puștii lui Yozō care trăsese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
o zi de iarnă. Răsunetul puștii lui Yozō care trăsese peste câmpul nins se răspândea în valuri largi străpungând aerul rece. Câteva păsări călătoare pluteau pe cerul senin. Aripile lor se vedeau albe pe cerul albastru. La începutul fiecărei ierni, samuraiul se uita la aceste păsări albe care veneau pe pământurile lui, fără să știe din ce țară sosesc. Știa doar că acele păsări veneau dintr-un ținut îndepărtat, dintr-o țară îndepărtată. Poate că veneau tocmai din Nueva España încotro

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
îndepărtată. Poate că veneau tocmai din Nueva España încotro avea el să pornească. Dar oare de ce fusese el ales drept sol? În întuneric, îndoielile îi pluteau prin minte ca bulele de apă. E drept că familia noastră ține de rangul samurailor de țară numiți ostași și că l-am servit pe Stăpân încă din vremea tatălui său, dar nici nu ne-am învrednicit în vreun fel deosebit. Nu înțelegea defel de ce fusese ales înaintea altora tocmai capul unei asemenea familii. Naiv

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
unchiul zicea că totul se datora intervenției seniorului Shiraishi, dar seniorul Ishida știa, fără îndoială, dacă un om neînzestrat și fără darul vorbirii ca el era sau nu potrivit pentru o astfel de sarcină însemnată. „Singurul meu merit”, se gândi samuraiul visător, „este că am fost supus față de tata și față de unchiul. Întotdeauna am fost încredințat că singura mea însușire de seamă este putința de a îndura orice întocmai ca țăranii, fără să mă răzvrătesc. Poate că seniorul Ishida a binevoit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
încredințat că singura mea însușire de seamă este putința de a îndura orice întocmai ca țăranii, fără să mă răzvrătesc. Poate că seniorul Ishida a binevoit să prețuiască la mine tocmai această răbdare de fier.” Copilul se răsuci în somn. Samuraiului nu voia să se despartă de familia și de valea sa. Pe nesimțite, valea ajunsese să însemne pentru el ceea ce înseamnă cochilia pentru melc. Acum era smuls cu sila din cochilia sa. Poate... poate că am să pier în timpul acelei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
lucru. După ce omul dispăru în întuneric, misionarul se reculese și din nou își legă strâns încheieturile mâinilor. Ca să nu cadă în ispită chiar dacă diavolul ar fi încercat să-i aprindă poftele trupești. Câțiva țărani așteptau la intrare să se arate samuraiul. Reprezentau cele trei sate din vale. Răbdători, stăteau ghemuiți, tușind și trăgându-și din când în când nasul. Peste un timp, tusea și fornăielile încetară dintr-o dată când samuraiul și unchiul său se iviră din încăperea din spate însoțiți de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
aprindă poftele trupești. Câțiva țărani așteptau la intrare să se arate samuraiul. Reprezentau cele trei sate din vale. Răbdători, stăteau ghemuiți, tușind și trăgându-și din când în când nasul. Peste un timp, tusea și fornăielile încetară dintr-o dată când samuraiul și unchiul său se iviră din încăperea din spate însoțiți de Yozō. Așezat pe locul de lângă vatră, samuraiul îi privi pe țărani. Chipurile lor, la fel ca și al său, aveau ochii duși în fundul capului, pomeții ieșiți în afară și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Răbdători, stăteau ghemuiți, tușind și trăgându-și din când în când nasul. Peste un timp, tusea și fornăielile încetară dintr-o dată când samuraiul și unchiul său se iviră din încăperea din spate însoțiți de Yozō. Așezat pe locul de lângă vatră, samuraiul îi privi pe țărani. Chipurile lor, la fel ca și al său, aveau ochii duși în fundul capului, pomeții ieșiți în afară și miroseau a pământ. Erau chipuri care vreme de ani de zile înduraseră viscole, foamete și trudă. Erau chipuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
al său, aveau ochii duși în fundul capului, pomeții ieșiți în afară și miroseau a pământ. Erau chipuri care vreme de ani de zile înduraseră viscole, foamete și trudă. Erau chipuri mult obișnuite să îndure și să renunțe. Dintre acești țărani samuraiul trebuia să-și aleagă însoțitorii pe care avea să-i ia cu el peste oceanul cel întins către Nueva España pe care nici măcar în vis n-o văzuseră vreodată. Potrivit instrucțiunilor venite de la castel, fiecare trimis al Stăpânului avea voie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
care nici măcar în vis n-o văzuseră vreodată. Potrivit instrucțiunilor venite de la castel, fiecare trimis al Stăpânului avea voie să-și ia cu el cel mult patru oameni. Am vești îmbucurătoare pentru voi! vorbi unchiul plin de mulțumire, înainte ca samuraiul să apuce să spună ceva. — Poate că ați auzit și voi câte ceva despre corabia cea mare de la Ogatsu. Din porunca Stăpânului o să plece departe, într-un ținut străin. Unchiul se întoarse apoi mândru către nepotul său: — Rokuemon a primit poruncă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
fețele țăranilor ghemuiți împietriră cuprinse parcă de înțepeneala morții. Nu era prima dată când se întâmpla astfel. În fiecare an când era nevoie să fie trimiși oameni pentru clacă, țăranii adunați tot în acest loc înlemneau în clipa în care samuraiul citea numele celor aleși. — Călătoria o să fie lungă, așa că o să fie mai greu pentru cei cu neveste și cu copii. Luați aminte la asta și alegeți între voi! Așezat lângă unchiul său, samuraiul se gândea la încercările prin care vor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
acest loc înlemneau în clipa în care samuraiul citea numele celor aleși. — Călătoria o să fie lungă, așa că o să fie mai greu pentru cei cu neveste și cu copii. Luați aminte la asta și alegeți între voi! Așezat lângă unchiul său, samuraiul se gândea la încercările prin care vor trece cei trei bărbați care urmau să fie aleși din cele trei sate. Acei oameni erau la fel de strâns legați de vale ca și el, întocmai cum e melcul legat de cochilia lui. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
aveau să se supună acestui ordin cu resemnare întocmai cum își plecau capetele în fața viscolului. Țăranii își apropiară capetele și se sfătuiau, ca un cârd de prepelițe într-o poiată. Discutară îndelung, în șoapte reținute și în tot acest timp samuraiul și unchiul său îi priviră tăcuți, fără nici o expresie pe chip. Din cele trei sate au fost aleși trei tineri, toți fără nevastă și fără copii: Seihachi, Ichisuke și Daisuke. Unchiul încuviință din cap: — Luați aminte, cu toții ne vom îngriji

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pentru călătorie și cu desagii. Când vă strângeți toți trimișii la castelul Stăpânului? — După zece ale lunii. O să primim fel de fel de îndrumări. — Ei, Roku. Glasul unchiului deveni dintr-o dată duios. — Să ai grijă de tine în călătoria asta! Samuraiul își înclină capul, dar cu oarecare amărăciune. Unchiul său nu se gândea decât la moștenirea pierdută a strămoșilor lui. Singurul țel al vieții sale era să redobândească pământurile pierdute cât timp mai era în viață. Dar samuraiul, la fel ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
în călătoria asta! Samuraiul își înclină capul, dar cu oarecare amărăciune. Unchiul său nu se gândea decât la moștenirea pierdută a strămoșilor lui. Singurul țel al vieții sale era să redobândească pământurile pierdute cât timp mai era în viață. Dar samuraiul, la fel ca și țăranii de adineauri, nu prea voia să obțină alte pământuri și să se mute. Voia să-și trăiască viața și să moară în valea aceea. — Mă duc să văd de cai. Samuraiul schimbă o privire cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
era în viață. Dar samuraiul, la fel ca și țăranii de adineauri, nu prea voia să obțină alte pământuri și să se mute. Voia să-și trăiască viața și să moară în valea aceea. — Mă duc să văd de cai. Samuraiul schimbă o privire cu Yozō și ieși. În grajd, caii își simțiră stăpânul apropiindu-se. Îi auzea bătând din copite. Respirând mirosul de paie ude, samuraiul se sprijini de poliță și îi spuse blând lui Yozō, căpetenia supușilor săi: — Mulțumesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
trăiască viața și să moară în valea aceea. — Mă duc să văd de cai. Samuraiul schimbă o privire cu Yozō și ieși. În grajd, caii își simțiră stăpânul apropiindu-se. Îi auzea bătând din copite. Respirând mirosul de paie ude, samuraiul se sprijini de poliță și îi spuse blând lui Yozō, căpetenia supușilor săi: — Mulțumesc. O să mergi cu mine? Răsucind între degete un pai, Yozō încuviință încet din cap. Mai mare cu trei ani decât samuraiul, Yozō avea deja prin păr

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
Respirând mirosul de paie ude, samuraiul se sprijini de poliță și îi spuse blând lui Yozō, căpetenia supușilor săi: — Mulțumesc. O să mergi cu mine? Răsucind între degete un pai, Yozō încuviință încet din cap. Mai mare cu trei ani decât samuraiul, Yozō avea deja prin păr fire albe. Privindu-le, samuraiul își aduse aminte pe negândite că Yozō îl învățase în tinerețe cum să se poarte cu caii sau cum să întindă capcane pentru iepuri. Tot acest servitor al său îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
și îi spuse blând lui Yozō, căpetenia supușilor săi: — Mulțumesc. O să mergi cu mine? Răsucind între degete un pai, Yozō încuviință încet din cap. Mai mare cu trei ani decât samuraiul, Yozō avea deja prin păr fire albe. Privindu-le, samuraiul își aduse aminte pe negândite că Yozō îl învățase în tinerețe cum să se poarte cu caii sau cum să întindă capcane pentru iepuri. Tot acest servitor al său îi dăduse și primele lecții de înot și îi pusese prima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
servitor al său îi dăduse și primele lecții de înot și îi pusese prima oară pușca în mână. Yozō cel cu ochi duși în fundul capului, cu pomeți ascuțiți și mirosind a pământ la fel ca toți țăranii îl însoțise pe samurai, învățându-l mereu câte ceva, pe când erau copii sau pe când coseau iarba împreună ori tăiau lemne pentru iarnă. — Tot nu pricep de ce am fost eu ales ca trimis al Stăpânului, murmură samuraiul în timp ce dezmierda botul unui cal care scosese capul afară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
pământ la fel ca toți țăranii îl însoțise pe samurai, învățându-l mereu câte ceva, pe când erau copii sau pe când coseau iarba împreună ori tăiau lemne pentru iarnă. — Tot nu pricep de ce am fost eu ales ca trimis al Stăpânului, murmură samuraiul în timp ce dezmierda botul unui cal care scosese capul afară. Vorbi mai mult pentru sine decât pentru Yozō. Nu știu nici cât de grea o să fie călătoria, nici către ce fel de țară ne ducem. De aceea... mi-ar prinde bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]