KorAP: Find »[drukola/base=sandviș & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...15 16 17 ...30 >

731 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

de persoane ? Totul se întâmplă foarte repede. Acum stau și mă uit deprimată la ghiveciul de firimituri și gem. Și o clipă mai târziu, în bucătărie intră două fete cu șorțuri verzi, cu farfurie după farfurie de sandvișuri făcute profesionist. Sandvișuri perfect tăiate, din pâine albă și neagră, aranjate în piramide îngrijite, garnisite cu buchețe minuscule de ierburi și felii de lămâie. Au chiar și stegulețe mici de hârtie, scrise de mână, care descriu umpluturile. Ton, mentă și castravete. Somon afumat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
voinicică. — Îmi cer mii de scuze pentru încurcătura cu numărul de porții, spune fătuca aeriană cu bentiță în timp ce semnez pentru ele. Pe bune că doiul ăsta arăta ca un douăzeci. Și nu ni se prea întâmplă să primim comenzi de sandvișuri pentru doar două persoane... — E în regulă ! spun, împingând-o ușor spre ușă. Pe bune. Nu contează. Treceți totul pe cardul meu. În cele din urmă ușa se închide și mă uit în jurul meu în bucătărie, copleșită. În viața mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
E în regulă ! spun, împingând-o ușor spre ușă. Pe bune. Nu contează. Treceți totul pe cardul meu. În cele din urmă ușa se închide și mă uit în jurul meu în bucătărie, copleșită. În viața mea n-am văzut atâtea sandvișuri. Peste tot sunt farfurii pline. Pe fiecare suprafață. A trebuit să pun câteva chiar și pe aragaz. — Samantha ? o aud pe Trish apropiindu-se. — Îhm... numai puțin ! Mă grăbesc spre ușă, încercând să-i blochez intrarea. — E aproape unu și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
foarte clar să... În clipa în care ajunge în pragul ușii de la bucătărie și se uită înăuntru, amuțește încet și îi cade fața de uimire. Mă întorc și îi urmăresc privirea, în timp ce trece în revistă șirul nesfârșit de farfurii cu sandvișuri. — Dumnezeule mare ! o aud când îi revine în sfârșit vocea. E... foarte impresionant ! — Nu știam sigur ce umplutură preferați, spun. Evident, data viitoare n-am să mai fac atâtea... — Măi să fie ! Trish pare complet bulversată. Culege un steguleț și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
limbă. Văd că-ți merge mintea ! — Am să vă pun din fiecare pe o farfurie, îi sugerez. Și am să v-o aduc în seră. — Extraordinar. Nathaniel ! Trish răpăie ușor cu degetele în fereastra de la bucătărie. Intră să mănânci un sandviș ! Împietresc. Nu. Nu vreau să mai dau cu ochii de el. — Doar nu vrem să aruncăm toată mâncarea asta. Își arcuiește sprâncenele spre mine. Dacă aș avea ceva de comentat, Samantha, ar fi că ai fost un pic cam risipitoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-mi place să vorbesc despre bani, Samantha. Trish coboară glasul ușor. E extrem de vulgar. Și cu toate astea... — Doamnă Geiger ? Nathaniel a apărut din nou în ușa bucătăriei, cu o lopată murdară de pământ. — Te rog servește unul din delicioasele sandvișuri ale Samanthei ! exclamă Trish, arătând în jur. Uită-te și tu ! Nu-i așa că e extraordinar de pricepută ? În timp ce Nathaniel trece atent în revistă munții nesfârșiți de sandvișuri, se lasă o tăcere totală. Nu sunt în stare să mă uit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
cu o lopată murdară de pământ. — Te rog servește unul din delicioasele sandvișuri ale Samanthei ! exclamă Trish, arătând în jur. Uită-te și tu ! Nu-i așa că e extraordinar de pricepută ? În timp ce Nathaniel trece atent în revistă munții nesfârșiți de sandvișuri, se lasă o tăcere totală. Nu sunt în stare să mă uit în ochii lui. Mă furnică fața. Mai am un pic și îmi pierd uzul rațiunii. Mă aflu într-o bucătărie de la dracu-n praznic. Am pe mine o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
furnică fața. Mai am un pic și îmi pierd uzul rațiunii. Mă aflu într-o bucătărie de la dracu-n praznic. Am pe mine o uniformă albastră de nylon. Și mă dau drept o menajeră care poate să facă să apară sandvișuri în mod magic, din aer. — Extraordinar, spune Nathaniel în cele din urmă. Într-un final, îmi iau inima în dinți și mă uit la el. El mă privește, cu cute de încruntare pe frunte, de parcă încearcă să înțeleagă ce e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
să înțeleagă ce e cu mine. — Ai fost foarte expeditivă, spune, și tonul lui are ceva de întrebare. — Pot să fiu foarte rapidă atunci când vreau. Îi zâmbesc de serviciu. — E o fată de aur ! spune Trish, mușcând lacomă dintr-un sandviș. Și uite și tu ce curat lucrează ! Uite ce impecabilă e bucătăria ! — E meritul școlii de cordon bleu, spun modestă. — Vai ! Trish și-a vârât alt sandviș în gură și pare că mai are un pic și leșină de încântare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
de serviciu. — E o fată de aur ! spune Trish, mușcând lacomă dintr-un sandviș. Și uite și tu ce curat lucrează ! Uite ce impecabilă e bucătăria ! — E meritul școlii de cordon bleu, spun modestă. — Vai ! Trish și-a vârât alt sandviș în gură și pare că mai are un pic și leșină de încântare. Puiul ăsta tailandez e absolut divin ! Pe șest, iau și eu unul din teanc și mușc. Să dea naiba dacă n-are dreptate. E bun. Chiar dacă o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Pe șest, iau și eu unul din teanc și mușc. Să dea naiba dacă n-are dreptate. E bun. Chiar dacă o zic chiar eu. Pe la două jumate, sunt iar singură în bucătărie, Trish și Eddie au devorat peste jumătate din sandvișuri, și acum au ieșit. Nathaniel s-a întors în grădină. Iar eu mă plimb nervoasă încoace și-ncolo, jucându-mă cu o lingură, uitându-mă la ceas din jumătate în jumătate de minut. Arnold trebuie să sune. Au trecut ore

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
asta, că de după ușă apare lângă Trish o altă blondă. Are ochelari de soare cu strasuri ridicați în vârful capului și mă privește cu mare interes. — Eu sunt Petula, îmi aduce la cunoștință. Bună ziua. — Tocmai am servit-o cu niște sandvișuri din cele făcute de tine, intervine Trish. Și a fost de părere că sunt minunate. Și am auzit despre foie gras-ul cu glazură de caise ! Petula ridică o sprânceană. Foarte impresionant ! — Samantha poate găti orice ! se laudă Trish, îmbujorată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
decât adineaori m-ai făcut escroacă. Scutur din cap, strâmbându-mă ușor de la crema de mentă. Trebuie să plec. — Păcat. Ridică din umeri. Ar fi fost plăcut să am în preajma mea pe cineva vorbitor de engleză. Și care face niște sandvișuri atât de extraordinare, adaugă, extrem de serios. Nu-mi pot reprima un surâs. — Firma de catering. — A. Eram doar curios. La auzul unui răpăit ușor în ușă, ridicăm amândoi privirea. — Samantha ? o aud pe Trish șoptind de dincolo de ușă, pe un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
ăla „soté”. În pauzele de gătit stau pe treptele din spate ale casei lângă Iris, mă uit la găinile care scormonesc în pământ, beau o ceașcă de cafea abia făcută și mușc dintr-o brioșă de dovleac sau dintr-un sandviș cu pâine de casă, brânză de burduf și salată verde. — Mănâncă și savurează ce mănânci ! îmi spune Iris de fiecare dată, întinzându-mi porția mea, după care clatină din cap a reproș când încep să mănânc. Nu așa de repede

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
să mă gândesc. Ceea ce poate fi din cauză că am fugit încontinuu după fundul Melissei. I-am făcut cam cincizeci de cafele, jumătate dintre care nici măcar nu s-a obosit să le bea. I-am adus apă de la frigider. I-am încălzit sandvișuri. I-am spălat toată lenjeria murdară, adică tot bagajul ei. I-am călcat o cămașă albă pe care să o poarte în timpul serii. De fiecare dată când mă duc să-mi văd de treabă, o aud pe Melissa strigându-mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
foarte foarte stresată în momentul ăsta. Am o tonă de treabă, am examene care se apropie... habar n-ai cum e viața mea. Mă uit la ea în tăcere, respirând precipitat, încercând să-mi stăpânesc resentimentele. — O să-ți aduc un sandviș, zic într-un final. — Mersi, spune sarcastic, după care rămâne cu brațele încrucișate, de parcă ar aștepta ceva. — Ce ? zic. — Hai. Îmi arată din cap. Reverența. Poftim? Doar nu vorbește serios. Doar nu-ți închipui că am să-ți fac ție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
să țip la ea. Însă mă mulțumesc să fac o reverență, să-i întorc spatele și să mă duc la mine în cameră, spumegând de furie. Lua-o-ar naiba pe Trish. Și pe Melissa. Dacă așteaptă să-i duc sandvișul, să aștepte mult și bine. Închid ușa, mă trântesc pe pat și-mi privesc mâinile roșii de la cât am spălat rufele delicate ale Melissei. Ce naiba caut aici ? Simt cum mă cuprinde un val de dezamăgire și de deziluzie. Poate că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
te ocupi acum ? Tipul cu ochelari fără ramă pare de-a dreptul bulversat. Ești chelneriță ? Stagiarii încă se mai uită la mine de parcă aș fi Stafia Viitorilor Avocați Ratați. Nu e chiar așa de rău. Încerc un surâs relaxat. Primești sandvișuri fantezi gratis ! — Deci o singură greșeală... și gata ? zice cu un nod în gât fata care a scăpat eclerul. Cariera juridică ți-e distrusă pentru totdeauna ? — Ăă... cam așa ceva. Încuviințez. Ecler ? Dar se pare că tuturor le-a cam pierit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
cineva la Arnold acasă să vorbească cu el și asta-i tot. Dar chiar dacă nimeni nu vrea s-o afirme sus și tare, știu că am avut dreptate. Am fost răzbunată. După ultimul interviu, a fost adusă o farfurie cu sandvișuri în camera în care mă aflu, împreună cu o sticlă cu apă minerală și o brioșă. Mă ridic în picioare, îmi întind brațele și mă duc la fereastră. Mă simt ca o prizonieră aici. Se aude o bătaie în ușă și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Mă simt ca o prizonieră aici. Se aude o bătaie în ușă și Ketterman intră în încăpere. — Ați terminat cu mine ? spun. Stau aici de nu știu câte ore. — S-ar putea să mai trebuiască să vorbim o dată cu tine. Îmi arată către sandvișuri. Te rog, mănâncă ceva. Nu pot să mai rămân în camera asta nici măcar o clipă. Trebuie neapărat să-mi dezmorțesc puțin picioarele. — Vin imediat, spun și ies înainte ca el să poată zice ceva. Când intru la toaletă, toate femeile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
de activitate. Pare efectiv siderat. Nu-mi spune că te-ai apucat de drept comercial ! — Îhm, nu... nu de drept comercial. Cred că trebuie să plec. Îl întrerup și deschid ușa sălii de interviuri. Ne vedem mai târziu. Îmi mănânc sandvișurile și-mi beau apa minerală. O jumătate de oră, nu mă deranjează nimeni. Mă simt un pic ca și cum aș fi în carantină din cauza nu știu cărei boli fatale. Puteau măcar să-mi dea niște reviste. Tonele de reviste Heat și Hello cu care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469

Hitler și‑a dansat aici giga victoriei. Chick vede la France pourrie În Sartre, În ostilitatea față de Statele Unite, tțțț‑ah, În aclamarea stalinismului și În filozofia și teoria lingvisticii. Tțțț‑ah, hermeneuții - el Îi numește hormoneuții - sunt, după el, mici sandvișuri, hăpăite de muzicanți În pauză. Dar trebuie să recunoașteți că nicăieri nu mai puteți savura o mâncare ca asta. Priviți‑o pe Rosamund cum strălucește. E o femeie care știe să guste o mâncare excelentă și tțțț‑ah, tțțț‑ah

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
ușă. Vestibulul era Îmbălsămat de arome de cimbru, tomate, cașcaval topit, ardei și fileuri de anșoa. Nikki oficia divizarea În felii, folosind un cuțit mare cu lamă rulantă. Feliile erau Înmânate pe farfurii de carton. Rosamund și cu mine Înfulecam sandvișuri preparate de Ravelstein cu mâini nervoase și tremurânde În acompaniamentul chiotelor de veselie. La sosirea băuturilor asistam la o demonstrație de extraordinară dibăcie, de parcă s‑ar fi oprit În mijlocul unui mers pe sârmă În timp ce balansa În mâini o tavă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551

un bâzâit fin, aproape imposibil de descris, apoi locurile reîncepeau să cânte cum știau ele. Puteam să stau așa și să le ascult chiar douăzeci de minute, nu mai mult, fiindcă mă plictiseam și mă duceam să-mi fac un sandviș. A trebuit să urc pe trotuar. De după colț a apărut o mașină colțuroasă, mare, strălucind ciudat în lumina palidă a felinarelor. Deși era noapte, farurile nu funcționau, iar lămpile de poziție aprinse nu-l ajutau deloc pe șofer. Văzând o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
produsele restaurantului nostru din perspectiva clientului. Tocmai fusesem anunțați de noua politică a companiei, care de azi ne oferea un meniu zilnic complet (ca să verificăm pe propria noastră piele calitatea efortului depus). Am desfăcut hârtia caldă în care era împachetat sandvișul și l-am examinat. Dacă e să fac o comparație între fotografiile promoționale și sandvișul pe care îl am în mână, nu aș putea spune că la noi se mănâncă exact ce se vede în poze. Diferența nu e atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]