1,391 matches
-
Alighieri s-a Întors În Împărăția cărnii și a căcatului? Dante roși, fără să mai răspundă. Privea În jur, În căutarea unui pretext de a se despărți. Celălalt păru să Îi observe stânjeneala. Fu cât pe ce să stăruie În sarcasmul lui, Însă mai apoi schimă subiectul, revenind la accentele frivole de cu puțin timp În urmă. Am asistat la Înscăunarea voastră la San Piero. O ceremonie impresionantă, cu adevărat. Puterea cerului Îmbinată cu forța pământească. M-am bucurat pentru șansele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și dânsul fascinat de ele. I-am văzut deseori Împreună, adânciți Într-o conversație aprinsă. Căpitanul zâmbi. — Poate că omul nostru din Como era un credincios. Cetatea voastră pare să atragă sufletele cuvioase, precum Angiolieri. Rostise ultimele cuvinte cu un sarcasm evident. — Mda, messer Cecco, zise Încet priorul. Un poet bizar și un om deopotrivă de original, nu găsești? — Cu siguranță, dar poate că mai chibzuit decât mulți alții. — Se poate să fie precum spui. Îl cunoșteai dinainte? Dante aruncase această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sfârșit. — Știți Încotro se Îndreaptă? Întrebă el, scuturându-se din acele gânduri. O umbră se lăsă pe chipul lui Augustino, În timp ce schimba o privire cu ceilalți. — Cine știe... Poate că spre adevărata ei iubire, zise el cu o nuanță de sarcasm În glas. Diavolul acela... — Oare Îngerii și diavolii nu sunt același lucru, În ochiul fără de timp al lui Dumnezeu? zise Bruno. În mintea lui, nu e totul omniprezent? Chiar și Lucifer, În timp ce e pierdut În iad, nu continuă oare să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fără să li se clintească un fir de păr de pe cap, dar de fiecare dată sfârșesc dându-și pantalonii jos? îngăimă Sam Muller, ca pentru sine. O să fac ce pot - adăugă. A avut grijă cineva să aducă un steag alb? — Sarcasmul nu ne folosește la nimic... - observă Bruno Serafian. Și-ți amintesc că, la urma urmei, ideea este a ta. — Și o voi apăra ca atare... - Sud-africanul își scoase din buzunarul de la spate al pantalonului o batistă murdară și cocoloșită, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ochii fixați pe mine ca și cum ar fi crezut că, dacă se holbează îndeajuns de mult, mă poate face să dispar prin evaporare. —Și de ce a venit domnișoara Jones să te informeze? a întrebat. Cu siguranță că a avut un motiv. Sarcasmul din spusele lui probabil trebuia să mă facă să albesc și să mor. în schimb am încercat să par înfloritoare. —L-am văzut cum a murit, am spus, și dintr-o coincidență, la fel și soția ta. E bine că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
nu grav. Ne-am târât de-a lungul străzii ca doi supraviețuitori ai unei explozii nucleare. Uitându-mă în jos, am descoperit o gaură imensă în blugi, în dreptul genunchiului. Va trebui să o peticești, a spus creierul meu, cu un sarcasm detașat; blugii rupți nu mai sunt la modă de mult. * * * Am stat în cea mai fierbinte baie pe care mușchii noștri zdrobiți și pielea sfâșiată o puteau suporta. Am turnat întreg conținutul din sticla de Molton Brown Deep Relaxing Bath
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
cu creația, a strigat el, aruncând stiloul în perete. Pete negre apărură pe tapetul alb ca în gravurile lui Miro. - HA, HA, HA! Feifel a auzit hohotul de râs clar tăcând. Toate aceste ha-ha-uri erau o batjocură, sunete pline de sarcasm. A capitulat imediat și s-a retras în pat, căutând adăpost sub aripile calde ale somnului. Feifel a dormit aproape o oră. Soarele asfințise. Aerul din cameră devenise albastru indigo. Era toamnă, zilele începuseră să se scurteze. După un somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
centru, nouă la sută, iar pentru partidul de stânga, doi și jumătate la sută. Extrem de puține voturile nule, extrem de puține abținerile. Toate celelalte, mai mult de șaptezeci la sută din total, erau în alb. Descumpănirea, stupefacția, dar și zeflemeaua și sarcasmul, străbătură țara de la un capăt la altul. Orașele din provincie, unde alegerile decurseseră fără accidente și fără agitație, cu excepția, pe ici, pe colo, a unei ușoare întârzieri pricinuite de vremea rea și care obținuseră rezultate ce nu erau prea diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
grădiniță de belle époque, mai creau și variante de caleidoscop, unele dintre ele radical obscene și, în lumina celui mai elementar bun-gust, condamnabil de scatologice. Din nenorocire, și prin aceasta se demonstrau încă o dată bătaia scurtă și debilitatea structurală a sarcasmelor, zeflemelelor, batjocurilor, ridiculizărilor, glumelor proaste, anecdotelor și a altor nostimade cu care se încearcă să se rănească un guvern, nici starea de asediu nu se ridica, nici problemele de aprovizionare nu se rezolvau. Zilele trecură, dificultățile mergeau în crescendo continuu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
clatină, temeliile tremură, în orice moment totul se poate nărui, Aveți ceva să ne propuneți, în afară de descrierea tabloului unei clădiri are amenință să se ruineze, întrebă prim-ministrul, Da, domnule, răspunse impasibil ministrul de interne, ca și cum n-ar fi priceput sarcasmul, Luminați-ne, atunci, vă rog, Înainte de orice, trebuie să lămuresc, domnule prim-ministru, faptul că această propunere a mea nu are altă intenție decât una complementară celor pe care le-ați prezentat și le-am aprobat, nu modifică, nu corectează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
obscur, poate, dar mi s-a părut că-i întrezăresc sensul. — Ești fericit? l-am întrebat. — Da. Am tăcut. L-am privit, dus pe gânduri. Mi-a susținut privirea și curând în ochii lui s-a ivit o licărire de sarcasm: — Mă tem că ți se pare condamnabil, nu? — Prostii, i-am răspuns prompt. Nu-l poți considera condamnabil pe șarpele boa; dimpotrivă, mă interesează procesele lui mintale. — Deci mă privești cu interes pur profesional? — Absolut. — Atunci e corect să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
temeperament destul de imprevizibil. Uneori ședea tăcut și dus pe gânduri fără să bage în seamă pe nimeni. Alteori, când era bine dispus, vorbea în felul său greoi, cu multe întreruperi. Niciodată nu spunea vreun lucru inteligent, avea o vână de sarcasm brutal care nu era lipsit de efect și întotdeauna spunea numai ceea ce gândea cu adevărat. Nu-i păsa de susceptibilitățile altora, iar când izbutea să-i rănească, se amuza. Mereu îl jignea pe Stroeve, atât de dureros încât acesta pleca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
apariția Dirk Stroeve și se așeză la masa noastră îl atacă iarăși, zeflemându-l feroce. Manifesta o iscusință pe care nu i-aș fi bănuit-o niciodată în a descoperi punctele cele mai sensibile ale nefericitului olandez. Strickland nu folosea pumnalul sarcasmului, ci bâta invectivei. Atacul fu atât de nemotivat, încât, luat pe neașteptate, Stroeve rămase lipsit total de apărare. Te ducea cu gândul la o oaie speriată care aleargă de colo până colo fără nici o țintă. Era uimit la culme. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Îi repetă. Nu e ceea ce pare. - Ce vrei să spui? Prostituata aruncă o privire dușmănoasă spre mută, care zăcea mai departe nemișcată, cu capul lăsat pe spătarul caprei. Apoi, pe nepusă masă, izbucni Într-un râs aspru, plin de acel sarcasm vulgar pe care poetul Îl cunoștea prea bine. - O să afli singur, of, dacă o să afli! exclamă, desprinzându-se de marginea căruței și făcând cale Întoarsă spre poarta bordelului, ca și când i-ar fi părut rău că venise. Dante nu știa ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
a se ridica și de a pleca. - S-ar spune că domnia ta știi mult mai multe decât mine, șuieră el În replică. Bătrânul luă clepsidra și o răsturnă. Expresia i se Îmblânzise, ca și când ar fi vrut să i se ierte sarcasmul din urmă cu câteva clipe. - Timpul petrecut și lucrurile văzute și măsurate sunt cele care Îmi insuflă certitudinea cunoașterii, adăugă el pe un ton binevoitor. Dante ridică din umeri. - Certitudinea cunoașterii! repetă el cu mânie. Se așezase la masă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
prinț al vieții. Singur Velculescu a continuat să învețe egal, la toate. Confruntarea cu Banciu a fost poate cea mai drastică. Ce legătură, ce filiațiune între apariția aceasta de dresor al micilor animale care eram, înarmat până în dinți cu un sarcasm rece, la pândă, pentru a reprima pe loc orice înmuiere a atenției și a disciplinei - și valetudinarul Ion Antonescu, cu lecțiile lui impersonale, clasele lui somnolente? De la început ne-a luat în mână, ca o plasmă amorfă, să ne dea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
altădată cu „gura căscată” la atâtea amușinări paradisiace promise, puse acum în gură mai curând să reliefeze evidente „cârpeli” dogmatice, decât reușite în materie de „barbologie”! Cu toate că de fiecare dată își promitea sieși s-o „rupă” cu caraghioslâcurile, anatema și sarcasmul ce țintea (până la sângerare) adversarul politic, cădea exact în marginea unei poziții din care trăgea la „foc automat” și din toate pozițiile, „culcând la greu” și cu înverșunare tot ce era în bătaia „cartușierei și bandulierei” asigurate cu „muniție” (să
RETORICĂ PATRIOTARDĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361407_a_362736]
-
împletind referința cultural-geografică cu amânuntul biografic, după o logică cel puțin bizară, de realism autentic. Darian Marcoci are, indiscutabil, pregnanța imaginii, a metaforei, însă pierde ușor controlul analogiei, al asociației lirice. Amestecul de patetism și ironie fină, de elegie și sarcasm, de descripție și enumerare prozaică, de simboluri prețioase și detalii anodine denotă, în ciuda percepției proaspete, multă ușurință a versificării, în care descoperim un soi de naivitate: “ Au mărunțit zarzării neaua/ Și-au readus-o în coronae?/ Ori s-a jucat
DORUL CA SENTIMENT AL ADUCERILOR AMINTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364022_a_365351]
-
rânjet care nu prevestea nimic bun pentru Andrada. Și Deea a sesizat aceasta, simțind cum un fior rece i-a trecut pe șira spinării. Brr, se scutura ea. Poate că doar i s-a părut că ar exista un anumit sarcasm cinic în ultima frază a fratelui său. Andrada este o fată cuminte și cerebrală. Nu se va încurca ea cu tipi de talia fratelui său, fustangii de profesie. Referință Bibliografică: DESTINE PARALELE - roman (Continuarea romanului Cat de mult te iubesc
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362824_a_364153]
-
meschină, aproape de nesuportat. Asemenea unui degustător de văzduhuri și-a dat de nenumărate ori cu tâmpla de cer, înecând vicisitudinile lumii noastre în lacrima albastră a nemărginirii. A adus pe pământ ouă (dogmatice!) clocite sub aripile creației, trecute prin turbulențele sarcasmului autentic ca un scriitor contemporan. Sub degetele sale fecioria meschinătăților noastre plânge rupându-și corsetul mioritic, adulmecând acatistele lumii. Decalogul dacă nu mai poate fi rescris, solicită adăugiri semnificative. Talmudul luat ca reper într-o lume dezorientată și lipsită tot
MIHAI BATOG BUJENIŢĂ – DESTIN CU MODULAŢII DE ARHANGHEL ÎN LUPTĂ CU NEANTIZAREA de IOAN GLIGOR STOPIŢA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362426_a_363755]
-
desfundătoare din edulcorată imbecilitate cu infinitele sale metamorfoze. Stoparea lichelismului cu rânjete solemne și cu genuflexiuni de picioare printre scaieții servilismului autohton este dezideratul onest al scriitorului menit să îndrepte și să ofere semenilor trăinicie prin puterea cuvântului. Umorul grotesc, sarcasmul, ironia, alături de alte modalități de expresie, trecute prin diferite nivele până la o finalitate estetică se compun ludic într-un laser-bisturiu cotrobăind prin măruntaiele cangrenate ale societății contemporane. Strigoi lihniți de foame, adulmecând misterele Copoului, se nălucesc spre locuri în care
MIHAI BATOG BUJENIŢĂ – DESTIN CU MODULAŢII DE ARHANGHEL ÎN LUPTĂ CU NEANTIZAREA de IOAN GLIGOR STOPIŢA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362426_a_363755]
-
o altă poveste mai lungă / cu ploaie frig și ceață “ ( Vară ). Oare cum am putut crede că voi purta întotdeauna-n „ brațe fan și-n buzunare stele “ și că voi putea mereu înlocui „ cuvintele cu inefabile păsări “ ? se întreabă poeta. Sarcasmul guvernează poezia socială, o poezie de revoltă : Negocieri, Ziarul, Vacanța, Necroza. „ împărțirea tortului / se face doar în funcție de merite / a - nu profesional-morale - bineînțeles / că doar a început economia de piață / .... / mass-media fusese acreditata vocal / - doar cântă foarte bine în cor / .... / ....se
„APARENT/ ILLUSORY” O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALA SEMNATĂ DE POETA DACINA DAN de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360912_a_362241]
-
fog” (Summer). How could I ever believe that I would always carry “hay în our arms/ and în our pockets stars” (Internship) and that I would be able to always replace “the words with ineffable birds” (Internship), the poet wonders. Sarcasm governs the social poetry, a poetry of rebellion (Negotiations, The newspaper, Holiday, Necrosis): “the cake share/ is done only according to merit/ oh - not moral-professional ones - of course/ after all the market economy hâș begun [...] mass media hâd been vocally
„APARENT/ ILLUSORY” O NOUĂ APARIŢIE EDITORIALA SEMNATĂ DE POETA DACINA DAN de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/360912_a_362241]
-
este și spontan căci are mult talent și generoși talanți oferiți de Stăpânul, Creatorul și Proniatorul, și care sunt fructificați și cultivați de el cu multă strășnicie, de asemenea, are mult umor și o fină ironie (dar nu bășcălie ori sarcasm), ce dă farmec prin abilitatea și eleganța cu care abordează momentele cheie. Dan Puric este el însuși un personaj: misterios și tulburător. Cu el și datorită lui, poți căuta și chiar ai șansa de a găsi frumusețile și adevărurile ascunse
OMUL FRUMOS – DAN PURIC, AJUNS LA ÎMPLINIREA A 55 DE ANI DE VIEŢUIRE PĂMÂNTEASCĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364127_a_365456]
-
mai mult decât par să spună. Spuma e doar un văl înșelător al miezului. Coerența se naște, paradoxal, ca dimensiune a incoerenței. Fără să bagi de seamă plenitudinea sensului se compune din aparentul gol sonor al cuvintelor. La acest poet, sarcasmul se învecinează cu tandrețea. Existențialismul decepționist conviețuiește cu simpla și fireasca dragoste de viață. Strecoară câte o undă de zâmbet hâtru menit să atenueze patetismul: „Un prim sărut ca la Facerea Lumii,/ Să faci ceva ce n-a văzut Parisul
BORIS MARIAN MEHR de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368356_a_369685]