26,109 matches
-
ibidem). Acest om structural viciat, hărăzit afronturilor, decepțiilor, înveninărilor de tot soiul, în măsură a contempla doar "spectrul nimicniciei stirpei" căreia îi aparține (Ce mai rămîne), alcătuiește alibiul autorului, mai exact prototipul său fatal: "Viziuni resimțite aidoma unui pumn de sare în ochi;/ O stirpe de autofagi te alege martor al săvîrșirii actului funest;/ Nici un fel de tertip nu ți-a fost de folos spre a te sustrage priveliștii;/ Silit să vezi cum focarul voinței tale nu poate să abată nici
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
amînat;/ Îți vine să fugi, să dezertezi dinaintea privilegiului cu care te-au momit/ Departe de poemul pustiitor ce te lasă fără strop de aer în plămîni;/ Trupul în întregime o rană să ți-l adăpostești într-o ocnă de sare;/ În dreptul vizuinii șacalului să-ți așterni spovedania, ți-ai socoti sufletul la fel despovărat" (ibidem). Omul n-ar fi decît o eternă victimă a unei pedepse fără cauză, manifestată din vremuri aorgice, o pedeapsă primitivă, sălbatică, a cărei consecință este
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
la regretatul Mircea Ciobanu, la cartea lui Tăietorul de lemne, care începe cu aceste cuvinte (citez cu aproximație): ideea unei povestiri trebuie să fie cuprinsă în masa narațiunii, nu să fie spusă cuvînt cu cuvînt cititorului. Să se dizolve ca sarea în apă. Asta am căutat tot timpul în Marfa și banii: să nu arăt cu degetul, să nu indic, să nu explic, să las povestea să se deruleze, iar spectatorul - liber să judece. Compromisul ca pact cu diavolul V. S.
Manifest împotriva operei inventate din nimic (II) by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15942_a_17267]
-
între mine și cer o fereastră/ ca un animal viu îmi copie chipul/ copacii negri atârnă de cer aidoma unor/ nervi uriași răsfrânți peste patrie (sic)" (Fragii negri) sau "lunec din întâmplare prin lume purtând pe brațe/ cămașa plină de sare./ încerc să-mi întorc capul dar de sub coaste/ o flacără galbenă se înalță plutind./ se bucură sângele meu/ noaptea-mi coboară prin carne..." (Nopți lungi). Poezia lui Radu Florescu este, de fapt, o continuă ipostaziere a acelorași stări de frică
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
în fața Justiției (chiar și atunci ar mai fi trebuit o sentință definitivă de condamnare), chiar când nu și-ar fi luat în serios atribuțiile și mai cu seamă după facilitarea revenirii în partid a d-lui Victor Ciorbea, pâine cu sare n-ar mai fi gustat multă vreme în compania paladinilor d-lui Ion Diaconescu, încât întrebarea dacă nu s-a retras din competiție prea timpuriu nu primește, deocamdată, răspuns. Ideea, apoi, de a renunța la acea cloșcă cu puii de
Privind înainte, cu seninătate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15978_a_17303]
-
ani) ce părere ai despre critici, despre critica literară în general. Te rog să-mi dai, mai în glumă mai în serios, un răspuns și pentru cititorii României literare. Criticilor li se potrivește cel mai bine parabola cristică: Voi sînteți sarea pămîntului. Dar dacă sarea își pierde gustul, cu ce va căpăta iarăși puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decît să fie lepădată afară și călcată în picioare de oameni." Un critic bun este centrul centrului
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
despre critici, despre critica literară în general. Te rog să-mi dai, mai în glumă mai în serios, un răspuns și pentru cititorii României literare. Criticilor li se potrivește cel mai bine parabola cristică: Voi sînteți sarea pămîntului. Dar dacă sarea își pierde gustul, cu ce va căpăta iarăși puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic, decît să fie lepădată afară și călcată în picioare de oameni." Un critic bun este centrul centrului unei literaturi. Din fericire
Mircea Cărtărescu - Oamenii civilizați, oamenii necivilizați by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15591_a_16916]
-
Premierul renunță să mai răspundă atacurilor ziarului, iar ziarul renunță să-l mai atace pe premier. Se zvonește că puterea ar pune la cale eliberarea lui Miron Cozma - zvon gestionat se pare de avocatul Antonie Iorgovan. Toată presa care contează sare în sus. Președintele Iliescu e atacat dur și la fel de dur sînt supuși atacurilor preventive ale presei toți cei care ar putea să ajute la eliberarea lui Miron Cozma din pușcărie. "Luceafărul huilei" nu numai că rămîne în pușcărie, dar va
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15651_a_16976]
-
face proces din această cauză, la ce i-ar folosi acestuia potențialul în boxa acuzaților? I se dresează un proces politic lui CVTudor? Din cîte știu eu, nu! E adevărat că de fiecare dată cînd e prins cu minciuna, acesta sare în sus și declară că e pe punctul de a cădea victimă unei răzbunări politice. Dar cînd el, senator și lider de partid, afirmă în repetate rînduri că SPP-ul a antrenat teroriști Hamas, cu știrea șefului statului, asta nu
Problema CVTudor by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15686_a_17011]
-
ceva cam neoficiale - la scrieri asupra aromânilor, dar Haide, bre! nu e o monografie. Irina Nicolau, autoarea, mărturisește că a visat o carte care să semene cu aromânii - "Gîndită după chipul și asemănarea lor, pînă la brîu era lînă și sare și de la brîu în jos cărări de munte. Claie peste grămadă, tarabă de bazar, paginile își disputau supremația invocînd cuvinte cu sensuri arhetipale: drum, aur, caș, praf de pușcă...". Haide, bre! pare mai degrabă un roman postmodernist sau un jurnal
Balcanii între real și imaginar by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15724_a_17049]
-
ei acorda bârfei sau cugetelor josnice care îi măgulesc, înlesnirile, favorurile refuzate inșilor a caror superioritate îi rânește, oricum s-ar manifestă această superioritate." Deodată, o frână violență zguduie micul tren provincial, făcând să se ciocnească vagoanele între ele. Toată lumea sare la ferestre, să vadă ce-i. Aflăm că un măgar, tras de funie de un copilandru, s-a oprit pe sinele din fața ale căii ferate și că măgarul refuză să treacă peste ele, dar nici să se întoarcă... Eveniment important
În tren by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15770_a_17095]
-
Gheorghe Grigurcu. În editorialul intitulat La un început, dl Grigurcu scrie: "Columna va fi deschisă tuturor autorilor talentați și de bună credință și se va strădui să asigure o cît mai largă libertate de opinie. Nu vom ocoli polemica, această sare în bucate (pentru unii, sare-n ochi, cum ar spune un colaborator al nostru), care dă gust presei. Firește, nu ne vom dori a fi o casă cu ușile și ferestrele deschise, în care să bată vîntul și ploaia, ci
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15791_a_17116]
-
mai mult o emblemă de castă, ea furniza un argou acelei societăți subterane de care vorbeam. Multe dintre "textele teoretice" ale optzeciștilor eșuează repede în manifest, în program. Două lucruri foarte diferite. Și o discuție amplă, pe care Bodiu o "sare" în virtutea unui "de la sine înțeles". Revenind la tonul "doctoral", deranjant pentru cititor este principiul extrem-academic "lasă citatele să vorbească". Andrei Bodiu se dovedește un excelent ordonator de materie, dar se exprimă indirect, prin intermediul citatului. Parafraza academică poate deveni un obstacol
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
este unul dintre cele mai vechi popoare ale lumii, dar este unul dintre acelea care și-au păstrat cultura care, mai ales, au în spatele lor o cultură milenară. Nu e puțin lucru. Și nu degeaba se spune că evreul e sarea pămîntului"). Asta o spunea în decembrie 1935 în Dimineața, într-un mare interviu. Și totuși, după rebeliunea legionară , acceptă să devină director la ziarul oficial antonescian Viața, director al Naționalului bucureștean (unde păstrează un bun repertoriu) și se deplasează, oficial
Integrala Rebreanu spre final by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16145_a_17470]
-
lucru. De ce o face dl Uricaru, iată adevărata întrebare. Răspunzător de organizarea Conferinței, actualul președinte interimar, s-a achitat cît se poate de prost de obligația sa. A fost preocupat să-și facă peste tot campanie electorală, promițînd marea cu sarea, bătînd Asociațiile și oferind, pe banii Uniunii, mese abundente. N-a vegheat deloc, în schimb, la acuratețea alegerilor și la respectarea regulilor democratice ale jocului. O parte din criza actuală provine din această neglijență tendențioasă în organizare. Alta, din teama
Conferința scriitorilor by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16184_a_17509]
-
cereale, 10.407 vagoane legume, 1885 vagoane de carne, 387 vagoane de conserve de carne, 163 vagoane de grăsimi, 88 vagoane de pește, 124 vagoane de lactate, 27 vagoane de delicatese, 155 de vagoane de băuturi spirtoase, 1023 vagoane de sare, 4902 vagoane de furaje, 279 vagoane de tutun, 528.647.000 țigări. Iar chibrituri: 35.134.000 cutii... Din septembrie 1944 până la 1 iulie 1945 se livrează Armatei Roșii 385.000 tone de alimente - numai rația zilnică de făină se
Cu istoria nu-i de glumit by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16203_a_17528]
-
ci poezia se instituie ca model al vieții: "Scriu despre singurul obiect/ Care nu există./ Și sper" În loc de prefață). Ca și, explicativ: "Totuși scriu/ Despre singurul lucru ce nu există. Nici în laguna/ de sub umărul stîng. Nici/ În valea de sare.// Dar el e singurul important. Căci, dacă există,/ Și eu aș fi/ O piatră în gura lui, ce învață să spună/ Cuvintele clare" (ibidem). Absența obiectului devine, așadar, o temă radicală, menită a corija o invazie obiectuală impură, un flux
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
cu atribute paradiziace, "sîmburele" omului ce devine, după cum Dumnezeu e germenele cosmosului abandonat metamorfozelor. Simbologic (o simbologie inversată), marea, leagăn al vieții, e percepută ca un mediu al durerilor "neegale", ca o lacrimă enormă a deznădejdii trecerii prin timp(uri): "Sarea din păr, de pe piele, de pe sandale,/ Și sare uscată pe gene, pe buze,/ Reziduuri ale unor dureri neegale, ca marea/ Trecînd dezgustător prin meduze;/ Urme de plîns ale unor ființe/ Neavînd în comun decît rar/ Disperarea/ Măsurată-n minute/ Și
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
Dumnezeu e germenele cosmosului abandonat metamorfozelor. Simbologic (o simbologie inversată), marea, leagăn al vieții, e percepută ca un mediu al durerilor "neegale", ca o lacrimă enormă a deznădejdii trecerii prin timp(uri): "Sarea din păr, de pe piele, de pe sandale,/ Și sare uscată pe gene, pe buze,/ Reziduuri ale unor dureri neegale, ca marea/ Trecînd dezgustător prin meduze;/ Urme de plîns ale unor ființe/ Neavînd în comun decît rar/ Disperarea/ Măsurată-n minute/ Și, sărat și amar,/ Același gust/ Al jumătății trecute
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
care proclamau supremația individului și a percepțiilor sale, în viziunea asiatică scumpă anumitor spirite de pretutindeni, EUL se cufundă în masă, se topește în infinitul ei și se contopește cu ea. Omul devine un fir de iarbă, un bob de sare cu nimic diferit de toate celelalte, pierzîndu-și particularitățile care-l singularizează. Ceea ce face ca indivizii, luați fiecare în parte, să înceteze de a mai raționa prin forțe proprii, acceptînd de-a gata tot ce li se prezintă ca fiind în
Abdicarea inteligențelor by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16347_a_17672]
-
sprijin politic nicăieri: la opoziție în nici un caz, pentru că e masiv vinovată de producerea dezastrului, iar la actuala putere pentru că n-are de unde să dea bani. în plus, e mai comod să arunci vina pe "dezastruoasa moștenire"! Promițând marea cu sarea, oamenii lui Iliescu vor avea, cât de curând, să dea seama pentru iluziile în numele cărora au venit la putere. Nu e suficient ca prim-ministrul să afirme că România e o țară a statului de drept, câtă vreme marile procese
Unde ni sunt FNI-știi? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16424_a_17749]
-
nimic idilic, nimic pitoresc în sensul unei elocințe sau înțelepciuni folclorice. Țăranii din Zi de toamnă cu cal, sunt trăitori în zona gri dintre sat și oraș, subiecți ai unei drame parcă demult uitate, ai izgonirii lor din condiția de sarea pământului. Ei evoluează aproape mecanic într-un spațiu profan, fantomatic, într-un ritual mimat de foști stăpâni uzurpați. Ei joacă cele mai diverse roluri, de părinți ce-și vizitează copiii mutați la oraș, la bloc, fără să-i găsească acasă
Povestiri din zona gri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16428_a_17753]
-
departe. Știința de a fi complex, de a fi "deschis" este, cred, principala lecție a acestui volum. Nu putem sări peste numeroasele pasaje în care Noica își exprimă cu umor incompatibilitatea cu cinematograful sau cu ultimele noutăți tehnice. Ele sînt sarea și piperul acestor conferințe. Expresivitatea puternică confirmă faptul că există și o profundă înțelegere pentru fenomenele disprețuite: Nu vi se pare că existența noastră obișnuită seamănă cu acel produs revoltător al cinematografului, cu acel vis urît, acel spectacol crispat care
Noica on air by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16465_a_17790]
-
sau al spațiilor de regrupare. Dar nu despre teatru se vorbește, despre ce se întîmplă în mintea artiștilor, despre ce se joacă la Craiova sau în lume, ce s-a mai scris, care sînt curentele. Se macină aceleași bîrfe (fără sare și piper), aceleași invidii, sînt trași și cei mai altfel în aceeași mocirlă, în derizoriu, în minor. Anvergura lipsește astăzi și de pe scenă și de la petreceri. Și împreună cu ea, atîtea altele. Comemorarea lui Gheorghe Cozorici m-a marcat prin prezența
Șoaptele lui Firs by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16512_a_17837]
-
noastră, duioasă și melodramatică. Așa se întâmplă, de exemplu, în scurtul poem Borș de miel, care seamănă inițial cu o rețetă din cartea de bucate: " Cu smântână/ Cu tarhon/ Cu bulion/ Cu leuștean/ Cu cimbru/ Cu maghiran/ Cu boia/ Cu sare/ fină sau mare/ Cu piper/ oricum/ lacrimile din ochii lui/ nu pier..." Zamfira Zamfirescu inventează mereu altceva, înnoiește totul. Ar trebui ca fiecare din noi să o poată... închiria, ca să o plimbe prin locurile comune ale existenței lui și să
Nume noi în poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16501_a_17826]